Prin sentinţa penală nr. 931/07.05.2012 a Judecătoriei Braşov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului D I L sub aspectul comiterii a două infracţiuni de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 288 alin. 1 Cod penal, inculpatul D I L a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 291 teza I Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 293 alin. 1 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.
În baza art. 31 alin. 1 Cod penal raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la neglijenţă în serviciu.
În baza art. 290 alin. 1 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 10 luni închisoare.
În baza art. 81, art. 82 Cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 10 luni.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal potrivit cu care dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune, pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă chiar şi după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea condiţionată şi va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, inculpatul A C a fost achitat sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată G E M nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a fost respinsă acţiunea civilă promovată în cauză de partea vătămată T S.
În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus restituirea autoturismului marca BMW 320i, serie şasiu WBACB11040FC33257, de culoare roşie, către partea vătămată T S.
În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus desfiinţarea totală a cererii de atribuire a numărului provizoriu BV-0… din data de 09.10.2008 ( fila 179 dosar urmărire penală ) şi desfiinţarea parţială a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între G E M şi D I L, având ca obiect autoturismul marca BMW 320i de culoare roşie, în sensul că martorii T P N şi A C nu au asistat la efectuarea tranzacţiei, iar data redactării înscrisului nu este 28.09.2008 ( fila 239 dosar urmărire penală ).
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În cursul anului 2008 partea vătămată G E M a împrumutat în jur de 700 Euro de la inculpatul D I L, lăsându-i drept garanţie cartea de identitate a autoturismului marca BMW, serie şasiu WBACB11040FC33257. Cu privire la împrumutul acordat părţile nu au încheiat niciun înscris doveditor.
Pentru a-i restitui o parte din datorie, partea vătămată a împrumutat ulterior de la martorul D C suma de 500 Euro, promiţându-i şi acestuia că îi va lăsa drept garanţie cartea de identitate pe care urma să o recupereze de la inculpat, precum şi autoturismul marca BMW.
În seara zilei de 26.09.2008 partea vătămată s-a prezentat la întâlnirea cu inculpatul D I L împreună cu martorii D C, L C şi S A, oferindu-i însă acestuia doar 400 Euro. Inculpatul a devenit nervos, a refuzat să ia banii şi a început să se certe cu G E M. Martorii, văzând ce se întâmplă, au plecat imediat cu autoturismul în care veniseră.
Partea vătămată a fost în cele din urmă de acord să-i lase inculpatului D I L autoturismul său, urmând să îi restituie integral datoria, fie din alte surse, fie din vânzarea maşinii. În consecinţă, partea vătămată i-a dat telefon lui D C şi i-a cerut să îi aducă autoturismul, martorul venind cu el la intrarea în Codlea dinspre Vulcan.
Ajungând acasă, partea vătămată G E M le-a ascuns părinţilor săi adevărul, spunându-le că a avut accident cu maşina şi a lăsat-o în curte la cineva.
Inculpatul D I L, profitând de faptul că deţinea actele autoturismului, inclusiv o copie a cărţii de identitate a părţii vătămate, nu a mai aşteptat să-şi primească banii şi în data de 09.10.2008 s-a deplasat la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor Braşov, unde, prezentându-se drept G E M, a completat şi semnat în numele acestuia o cerere de atribuire a autorizaţiei de numere provizorii, reuşind să înmatriculeze autoturismul sub numărul BV-0…. În perioada imediat următoare, a vândut autoturismul cu suma de 1200 Euro şi printr-un şir de tranzacţii succesive bunul a ajuns în final în proprietatea lui T S. Niciuna dintre aceste înstrăinări nu a fost însoţită de întocmirea vreunui act.
La data de 02.11.2008 autoturismul a fost surprins de un aparat radar instalat în localitatea Bărcăneşti, organele de poliţie solicitând printr-o adresă expediată părţii vătămate G E M, să comunice cine a condus maşina ( fila 195 dosar urmărire penală ).
Adresa a fost primită de tatăl părţii vătămate, care între timp plecase în Germania şi luând legătura cu fiul său, acesta i-a spus că inculpatul D I L îl bătuse şi îi luase maşina.
Revenind în ţară, la data de 04.02.2009 G E M a depus plângere penală împotriva lui D I L, susţinând acelaşi lucru pe care i-l spusese telefonic şi tatălui său, precum şi faptul că nu efectuase niciun demers în vederea înmatriculării provizorii a autoturismului.
Pentru că partea vătămată a plecat înapoi în Germania, inculpatul a sunat-o şi au stabilit să se întâlnească acolo, lucru ce s-a întâmplat în cursul lunii mai 2009, în prezenţa martorilor T P N, L C O şi M A M. Cu această ocazie G E M şi D I L au încheiat un contract de vânzare-cumpărare al autoturismului, la preţul de 800 Euro, trecând ca dată a tranzacţiei 26.09.2008, iar ca dată a redactării 28.09.2008. Actul a fost semnat în calitate de martor de T P Ni iar în România, la solicitarea inculpatului D I L, şi de către A C. Tot atunci, în Germania, inculpatul D I L i-a dat părţii vătămate să semneze în alb şi un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, pe formular tipizat, pe care l-a dactilografiat ulterior în sensul că ar fi cumpărat acelaşi autoturism la data de 01.10.2008, cu 1200 Euro.
Contractul datat 28.09.2008 a fost depus de inculpatul D I L la organele de poliţie în data de 19.05.2009, iar cel tipizat nu a fost prezentat decât în instanţă ( filele 52, 77 dosar Judecătorie).
Starea de fapt expusă a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă existente la dosar.
Astfel, partea vătămată G E M a susţinut în principal că a împrumutat de la inculpatul D I L doar 115 Euro, convenind să-i restituie cu tot cu dobândă 400 Euro, nu s-a încheiat niciun act şi i-a lăsat ca garanţie cartea de identitate a autoturismului marca BMW cu nr. KLE-11-…; ca să-i dea banii înapoi lui D I L, a împrumutat de la D C 500 Euro, căruia i-a spus că îi lasă garanţie autoturismul marca BMW şi actele acestuia, inclusiv cartea de identitate după ce o va recupera de la inculpatul D I L; la întâlnirea pe care au avut-o, acesta i-a pretins 600 Euro, l-a bătut şi l-a obligat să-i lase maşina, spunându-i să-i aducă în două săptămâni 1200 Euro; de frică nu a făcut plângere, iar în 18.10.2008 a plecat înapoi în Germania la lucru; după ce a fost sunat de tatăl său în legătură cu abaterea rutieră constatată de radar în 02.11.2008 a realizat că maşina fusese înmatriculată pe numele său sub numărul BV-072075, toate actele maşinii şi copie de pe cartea sa de identitate rămânând în torpedo când i-a fost luată de inculpat; în urma unei discuţii cu părinţii săi a depus plângere împotriva lui DIL, care ulterior i-a solicitat să încheie un contract de vânzare-cumpărare a autoturismului, antedatat, lucru pe care l-a acceptat când inculpatul l-a căutat în Germania, simţindu-se constrâns (filele 27, 29-37, 62-64 dosar urmărire penală; fila 103 dosar Judecătorie).
Inculpatul D I L a arătat în schimb că l-a împrumutat pe G E M cu 800 Euro ( din convorbirea purtată între părţi în prezenţa părinţilor lui G E M, pusă la dispoziţie de tatăl părţii vătămate în data de 09.03.2009 pe suport CD, reiese că suma împrumutată a fost în jur de 700 Euro – filele 203-237 dosar urmărire penală ), partea vătămată i-a zis că nu poate să-i dea decât 600 Euro, s-au întâlnit şi a primit doar 400 Euro, astfel că s-a enervat şi s-au certat, fără să-l lovească însă pe G E M; în acest context partea vătămată i-a propus să-i vândă maşina şi să mai primească o diferenţă de 200 Euro, astfel că în aceeaşi seară i-a lăsat de bună voie maşina şi după câteva zile au încheiat contractul la un birou de vânzări, achitându-i părţii vătămate diferenţa pretinsă; ulterior a realizat înmatricularea, apelând la un birou autorizat, unde a lăsat toate actele şi a semnat în alb o cerere de obţinere a numerelor provizorii, fără să-şi facă alte probleme când a văzut că înmatricularea se făcuse pe numele părţii vătămate; a înstrăinat apoi autoturismul cu suma de 1200 Euro, iar când a fost chemat la poliţie nu a mai găsit contractul pe care îl încheiase cu partea vătămată şi a trebuit să meargă în Germania să încheie alt contract, pe care l-au datat septembrie 2008, cum fusese cel iniţial, fără să exercite vreo constrângere asupra părţii vătămate ( filele 51-52 dosar urmărire penală; filele 49-50 dosar Judecătorie ).
În legătură cu modalitatea în care inculpatul D I L a intrat în posesia autoturismului au fost audiaţi martorii oculari la incidentul din 26.09.2008 – D C, L C şi S A.
L C a arătat că inculpatul D I L era nervos, D C i-a spus că va ieşi scandal şi au plecat de acolo, acesta din urmă spunându-i pe drum că inculpatul îl lovise pe G E M, lucru pe care el însă nu l-a observat ( filele 110-113 dosar urmărire penală; filele 114-115 dosar Judecătorie ).
S A a declarat în cursul urmăririi penale că nici el nu a observat decât că D I L părea nervos şi a început să-l alerge pe G E M, care a doua zi prezenta mai multe leziuni şi i-a spus că a fost bătut de D I L ( filele 114-117 dosar urmărire penală). În instanţă, martorul a precizat însă că nu a văzut nimic, la un moment dat a primit un telefon şi a plecat pe jos ( fila 88 dosar Judecătorie ). S-a apreciat că depoziţia dată de martor în instanţă este însă nesinceră sens în care a fost înlăturată deoarece potrivit relatărilor lui L C, S A nu a plecat înaintea sa şi a lui D C, ci odată cu ei, cu maşina, coborând după vreo 20 m.
S-a constatat aşadar că nici L C, nici S A nu au perceput în mod nemijlocit ca inculpatul să fi exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate.
Singurul care a văzut acest lucru a fost martorul D C, audiat doar în cursul urmăririi penale, când a arătat că D I L i-a dat un pumn în faţă şi o palmă lui G E M, spunându-i: „ ce faci mă, de atâţia bani a fost vorba? ” ( filele 105-109 dosar urmărire penală ). Martorul a mai precizat că după ce a plecat de acolo cu L C şi S A, a fost sunat de partea vătămată, care i-a cerut pe un ton speriat şi neliniştit să-i aducă maşina; s-a deplasat până la intrare în Codlea, unde au venit inculpatul D I L şi partea vătămată, aceasta având pe faţă un prosop pătat de sânge; cu G E M nu a mai discutat nimic, doar D I L i-a zis că a fost o neînţelegere şi i-a cerut să ducă maşina în Codlea, lucru pe care martorul nu l-a acceptat şi a plecat cu un taxi.
Pentru lămurirea stării de fapt, s-a constatat că mărturia lui D C era esenţială din acest punct de vedere, impunându-se audierea nemijlocită în instanţă a lui D C, activitate ce nu a fost însă posibilă, martorul fiind plecat din ţară. Această audiere ar fi asigurat totodată şi respectarea garanţiilor prevăzute de art. 6 par. 3 lit. d din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în virtutea cărora orice acuzat are dreptul să pună întrebări martorilor acuzării.
Declaraţia furnizată de D C la urmărirea penală nu poate conduce la concluzia că violenţele exercitate de inculpat ar fi avut drept scop să o determine pe partea vătămată să-i lase autoturismul, ci reflectă cel mult o nemulţumire a inculpatului legată de suma ce-i fusese oferită de către partea vătămată.
Tatăl părţii vătămate, G E şi martora F A au arătat şi ei că partea vătămată prezenta în seara respectivă leziuni corporale, dar amândurora le-a ascuns problemele sale financiare, spunându-le că a suferit un accident de maşină ( filele 95-100, 118-121 dosar urmărire penală; fila 73, fila 102 dosar Judecătorie ), astfel că în opinia instanţei de fond nici aceste depoziţii nu confirmă susţinerile ulterioare ale părţii vătămate precum că autoturismul i-a fost luat prin şantaj. Mai mult, prin declaraţia autentificată notarial la data de 13.07.2009 ( fila 48 dosar urmărire penală ), partea vătămată G E M a precizat că autoturismul a fost vândut inculpatului D I L fără ca acesta să-l ameninţe, să exercite presiuni fizice ori psihice asupra sa, plângerea penală fiind introdusă la presiunile tatălui său. În privinţa acestei declaraţii, partea vătămată a adoptat o poziţie extrem de oscilantă, susţinând în cadrul acestui proces că a dat-o urmare a ameninţărilor primite din partea inculpatului D I L, pentru ca în alt dosar de urmărire penală, instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, să declare că a reprezentat voinţa sa ( fila 146 dosar Judecătorie ). Cum orice dubiu profită acuzatului, nu s-a putut reţine cu certitudine că declaraţia notarială ar fi rezultatul vreunui şantaj şi că n-ar exprima adevărul.
De asemenea, din actele dosarului nu a reieşit în ce ar fi constat ameninţările primite de partea vătămată din partea inculpatului D I L şi cum au fost ele transmise pentru a o determina să accepte încheierea contractului de vânzare-cumpărare în Germania şi ulterior să dea acea declaraţie notarială prin care să retracteze plângerea penală. În acest sens, la dosar nu există înscrisuri şi nici martorii nu au cunoştinţă despre aşa ceva, decât tot din spusele părţii vătămate, după cum au arătat martorii G E sau F A.
Martorii T P N şi L C O, prezenţi la întâlnirea din Germania din anul 2009, au arătat că relaţia dintre inculpatul D I L şi partea vătămată G E M era una normală, chiar partea vătămată îndrumându-i pe drum pe unde să meargă pentru că altfel nici nu ar fi găsit-o şi au ieşit cu toţii în oraş ( filele 101-104, 364-369 dosar urmărire penală; filele 75, 156, 174 dosar Judecătorie ). Aceeaşi martori, la fel ca şi inculpatul D I L, au menţionat că inculpatul A C nu i-a însoţit în luna mai 2009 în Germania, nefiind prezent la întâlnirea cu partea vătămată, astfel că declaraţia de martor a lui A C ( filele 56-59 dosar urmărire penală ), menţinută în calitate de învinuit şi de inculpat ( fila 54 dosar urmărire penală; fila 51 dosar Judecătorie ), nu a putut fi considerată mincinoasă din acest punct de vedere.
Faţă de cele expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului D I L sub aspectul comiterii a două infracţiuni de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal, existând dubii asupra elementului material al infracţiunii, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului A C sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul D I L a negat că s-ar fi prezentat personal în data de 09.10.2008 la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor Braşov, declinându-şi o identitate falsă, aceea a părţii vătămate G E M, în numele căreia a completat cererea de atribuire a numerelor provizorii şi i-a determinat pe funcţionarii publici să realizeze înmatricularea, pentru ca ulterior, folosindu-se de acest lucru, să înstrăineze autoturismul fără voia părţii vătămate. Faptele inculpatului au fost însă dovedite prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 183751/13.03.2009 ( filele 70-84, 179 dosar urmărire penală ), prin care s-a stabilit că cererea de atribuire a autorizaţiei de numere provizorii BV-0… ( înscris oficial, din moment ce este înregistrat în evidenţele unei instituţii de stat ) a fost scrisă şi semnată de inculpat. S-a reţinut totodată că dacă între părţi s-ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare anterior înmatriculării, ar fi fost ilogic ca această operaţiune să se realizeze pe numele părţii vătămate şi nu a inculpatului. Singurul contract de acest gen s-a încheiat aşadar în anul 2009, în Germania, părţile convenind să treacă o dată nereală, aceea de 28.09.2008 ( fila 239 dosar urmărire penală ). Martorul T P N, deşi a semnat acest contract, a arătat că nu a asistat la nicio discuţie legată de tranzacţionarea autoturismului.
Înscrisul depus de inculpatul D I L în instanţă privind acordarea unui împrumut de 7100 lei lui G E M, înregistrarea convorbirii purtate cu ocazia redactării acestui înscris şi fotocopia unor mesaje pe care susţine că le-a primit de la partea vătămată ( filele 104, 117-132 dosar Judecătorie ) nu au legătură cu obiectul cauzei, iar raportul de expertiză criminalistică extrajudiciară nr. 234/19.03.2012, prin care s-a stabilit că G E M a scris contractele din 28.09.2006, 01.09.2009 şi o chitanţă din 15.01.2011, semnate de părţile contractante, la fel ca şi contractul de vânzare-cumpărare din 01.10.2008, fără a fi evidenţiate elemente grafice specifice unei stări de disconfort ( fila 176 dosar Judecătorie ) nu aduce elemente noi în stabilirea stării de fapt.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului D I L, care în data de 09.10.2008 s-a prezentat sub identitatea falsă de G E M la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor Braşov, unde a completat şi semnat în fals sub numele părţii vătămate cererea de atribuire a autorizaţiei provizorii de circulaţie pentru autoturismul BMW cu numărul de identificare WBACB11040FC33257 şi a determinat angajaţii instituţiei ca din culpă să îi elibereze autorizaţia solicitată, obţinând numerele provizorii de înmatriculare BV-0…, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal, fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal, participaţie improprie la neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 31 alin. 1 Cod penal raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal.
Prezentarea sub o identitate falsă nu presupune neapărat folosirea unor acte de identitate, cum a susţinut inculpatul, ci se poate realiza şi oral. Pe de altă parte, întocmirea în cauză a unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică cu încălcarea prevederilor art. 112 alin. 1 Cod procedură penală ar fi putut fi invocată de inculpat ca şi nulitate relativă, în condiţiile art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, ceea ce nu s-a întâmplat.
În drept, s-a stabilit că, fapta inculpatului D I L, care în luna mai 2009 a întocmit şi semnat împreună cu G E M un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism marca BMW 320i de culoare roşie, în care s-a trecut în mod fictiv ca dată a redactării 28.09.2008 şi faptul că T P N ar fi fost martor la încheierea tranzacţiei, înscris pe care în data de 19.05.2009 l-a depus la organele de poliţie în vederea susţinerii faptului că a cumpărat autoturismul în septembrie 2008, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal.
S-a reţinut că vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe în cazul tuturor infracţiunilor pentru care a fost condamnat, instanţa de fond aplicând acestuia câte o pedeapsă la individualizarea căreia a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, care este unul relativ mediu, împrejurările şi modalitatea concretă de comitere a faptei ( inculpatul a indus în eroare funcţionari publici, determinându-i să înmatriculeze în mod nelegal un autoturism ), scopul urmărit (înstrăinarea autoturismului în cauză, ulterior încercându-se crearea unei aparenţe de legalitate a acţiunilor legate de înmatriculare), urmările produse, precum şi de persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat anterior, nu a recunoscut comiterea faptelor, s-a prezentat în faţa organelor judiciare pe parcursul procesului.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 288 alin. 1 Cod penal instanţa de fond a aplicat inculpatului D I L o pedeapsă de 8 luni închisoare, în baza art. 291 teza I Cod penal o pedeapsă de 8 luni închisoare, în baza art. 293 alin. 1 Cod penal o pedeapsă de 8 luni închisoare, în baza art. 31 alin. 1 Cod penal raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal o pedeapsă de 6 luni închisoare, în baza art. 290 alin. 1 Cod penal o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 10 luni închisoare.
S-a apreciat că faţă de lipsa antecedentelor penale scopul pedepsei de reeducare şi prevenire a comiterii de noi fapte penale poate fi atins şi fără executarea acesteia. În consecinţă, în baza art. 81, art. 82 Cod penal instanţa de fond a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 10 luni.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpatul D I L.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei sub aspectul greşitei achitări a inculpatului D I L pentru săvârşirea a două infracţiuni de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal şi al temeiului achitării inculpatului A C, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, iar în urma rejudecării, condamnarea inculpatului D I L şi pentru cele două infracţiuni de şantaj, iar în cazul inculpatului A C, schimbarea temeiului achitării, din art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, în art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că a fost dovedită constrângerea exercitată prin violenţă în data de 26.09.2008 de către inculpatul D I L asupra părţii vătămate G E M, în scopul determinării acesteia de a-i remite autoturismul. În acest sens, sunt indicate declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor D C şi F A. Se mai arată că şi cele două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de partea vătămată cu inculpatul nu reflectă voinţa liberă a părţii vătămate, ci sunt rezultatul constrângerii morale exercitată de inculpat prin aceea că s-a deplasat la locul său de muncă în Germania, în contextul preexistenţei unor ameninţări.
În privinţa temeiului achitării inculpatului A C, se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă şi nicidecum că fapta nu a existat în materialitatea ei.
Inculpatul D I L a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, iar în urma rejudecării achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290, art. 288 alin. 1, art. 291 teza I, art. 293 alin. 1 şi art. 31 , raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal.
În motivarea recursului se arată că inculpatul D I L a fost condamnat în privinţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal pentru o activitate cu care instanţa nu fusese sesizată şi anume participarea martorilor la tranzacţia din 28.09.2008, în prezenţa martorilor T P N şi A C. Nu s-a realizat o contrafacere a scrierii sau subscrierii deoarece înscrisul a fost realizat de vânzător şi atestă o tranzacţie reală. Astfel, nu sunt întrunite latura subiectivă şi latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În privinţa infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, de asemenea nu sunt întrunite elementele constitutive în speţă, cererea adresată Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor Braşov nu constituie un înscris oficial, iar înregistrarea este posterioară cererii. Totodată, falsificarea nu s-a realizat prin niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege. Falsul privind identitatea, prevăzută de art. 293 Cod penal nu poate fi de asemenea reţinută în sarcina inculpatului, deoarece probele administrate dovedesc că nu se poate şti cine anume s-a prezentat la ghişeu pentru a obţine înmatricularea provizorie a autoturismului. Examinarea copiilor chitanţelor CEC Bank, a cererii de atribuire a numerelor provizorii şi a documentului de asigurare dovedesc că între semnăturile de pe acestea există deosebiri evidente şi niciuna nu seamănă cu alta, confirmând susţinerea inculpatului că au fost efectuate de persoana la care a apelat pentru obţinerea numerelor provizorii şi el a avut reprezentarea că obţinerea numerelor provizorii se va face pe numele său, deoarece a predat şi contractul de vânzare-cumpărare din data de 1.10.2008 prin care dobândise proprietatea autoturismului. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nu poate fi folosit ca mijloc de probă prevăzut de art. 64 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece a fost realizat cu încălcarea art. 112 Cod procedură penală, în cauză neexistând pericol de dispariţie şi nici necesitatea lămuririi urgente a unor fapte. Nici infracţiunea de uz de fals nu există, nerezultând care este conţinutul concret al acesteia. Participaţia improprie la infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 31 Cod penal, raportat la art. 249 Cod penal, nu există pentru că nu s-a produs urmarea cerută la art. 249 Cod penal, respectiv o tulburare importantă a bunului mers al instituţiei, o pagubă patrimonială ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unor persoane.
Verificând sentinţa recurată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reţine următoarele:
Prima instanţă a stabilit în esenţă, în mod corect starea de fapt, pe baza probelor administrate. Cu privire la împrejurările remiterii de către partea vătămată G E M către inculpatul D I L a autovehiculului în contul unei datorii de 400 euro, prima instanţă a realizat o eronată apreciere a probelor. Astfel, declaraţiile părţii vătămate G E M se coroborează cu declaraţiile martorilor D C ( filele 105-109 dosar urmărire penală ), L C ( filele 110-111 dosar urmărire penală ), S L ( filele 114-117 dosar urmărire penală ), F A ( filele 118-121 dosar urmărire penală ), F C ( filele 122-123 dosar urmărire penală ), G E ( filele 95-100 dosar urmărire penală; filele 73-74 dosar Judecătorie ) şi dovedesc faptul că în seara zilei de 26.09.2008 partea vătămată G E M a fost lovit şi ameninţat de inculpatul D I L să îi remită autoturismul marca BMW ce fusese lăsat de partea vătămată în garanţie martorului D C care îi dăduse suma de 500 euro împrumut pentru ca partea vătămată să îi restituie inculpatului o datorie mai veche ce ajunsese la suma de 400 de euro.
Judecătoria a apreciat că declaraţiile celor trei martori oculari la incidentul din data de 26.09.2008, D C, L C şi S A, nu dovedesc faptul că inculpatul D I L a determinat-o prin violenţă şi ameninţări pe partea vătămată G E M să îi remită autoturismul. S-a reţinut astfel că partea vătămată a fost de acord să-i lase inculpatului autoturismul său, urmând să-i restituie integral datoria şi că, în aceste condiţii, inculpatul nu a mai aşteptat să-şi primească banii de la partea vătămată şi a înmatriculat provizoriu autoturismul pe numele părţii vătămate, iar ulterior l-a vândut pentru suma de 1200 euro.
Referitor la martorul DC, Curtea constată că acesta a descris în detaliu în cadrul declaraţiilor pe care le-a dat la 08.02.2009 ( declaraţie olografă ) şi la 21.04.2009 cum a decurs întâlnirea din seara de 26.09.2008, dintre partea vătămată şi inculpat, cum acesta din urmă a lovit-o pe partea vătămată, reproşându-i faptul că îi dă doar 500 euro, nefiind de acord cu primirea acestei sume, situaţie în care a reţinut cartea de identitate a autoturismului părţii vătămate. Martorul a mai relatat despre faptul că împreună cu martorii L C şi S A au plecat, lăsându-i pe inculpat şi partea vătămată împreună, iar în cursul aceleiaşi seri a fost sunat de partea vătămată care i-a solicitat maşina. În aceste împrejurări, în aceeaşi seară, martorul a mai văzut-o pe partea vătămată G E M în autoturismul inculpatului, având semne de agresiune, respectiv curgându-i sânge din zona nasului şi arcadei.
Urmele agresiunii au fost constatate şi de martorii G E, F A şi F C, în aceeaşi seară, iar intenţia părţii vătămate de a primi îngrijiri calificate s-a materializat în prezenţa sa la Serviciul de Urgenţă al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov în data de 27.09.2008 (fila 41 dosar urmărire penală). Martora F A, studentă la Medicină, a declarat că partea vătămată prezenta mai multe leziuni la nas, un traumatism cranio-cerebral închis, multiple hematoame în zona parietală, leziuni ale mâinii stângi şi piciorului drept, şi că i-a acordat îngrijiri. De asemenea, martorul S A a declarat că l-a văzut pe inculpat în seara în care aceştia s-au întâlnit, cum o alerga pe partea vătămată, inculpatul fiind nervos şi aruncând o sumă de bani compusă din mai multe bancnote de 50 euro. Martorul a mai declarat că şoferul autoturismului în care se afla a plecat, astfel că nu a văzut cum s-a finalizat întâlnirea dintre partea vătămată şi inculpat, însă a doua zi a văzut-o pe partea vătămată că avea mai multe leziuni în zona feţei, fiind pansat şi mergând şchiop de un picior. Martorul a mai relatat faptul că partea vătămată i-a spus că a fost bătută de către inculpatul D I L.
Rezultă astfel fără echivoc faptul că partea vătămată G E M a fost agresată şi ameninţată în seara zilei de 26.09.2008 de către inculpatul D I L pentru a o determina să-i remită autoturismul marca BMW, în valoare de 2400 euro, în contul unei pretinse datorii de 400 euro, pe care partea vătămată o avea la inculpat.
Chiar dacă martorul D C nu a fost audiat în instanţă, declaraţia acestuia din cursul urmăririi penale nu poate fi înlăturată pentru faptul că acest martor nu a fost audiat în mod nemijlocit şi de către instanţă, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate. Potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei. Citirea declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, în şedinţă publică, astfel cum s-a realizat în prima instanţă, asigură tocmai dezbaterea acestei probe în condiţii de contradictorialitate, astfel încât nu este încălcat dreptul la un proces echitabil al părţilor, prevăzut de art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această concluzie se impune în condiţiile în care declaraţia acestui martor nu este singura probă care relevă existenţa agresiunilor la care a fost supusă partea vătămată, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile celorlalţi martori mai sus menţionaţi.
Jurisprudenţa CEDO a statuat faptul că art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu autorizează instanţa să îşi întemeieze hotărârea de condamnare pe depoziţia unui martor al acuzării pe care acuzatul sau avocatul său nu l-au putut interoga în niciun stadiu al procedurii, decât dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii: atunci când lipsa confruntării se datorează imposibilităţii localizării martorului, fiind necesar să se demonstreze că autorităţile judiciare competente au depus toate diligenţele şi au căutat martorul în mod activ în vederea acestei confruntări şi mărturia acestui martor nu constituie singurul element pe care se sprijină condamnarea. În acest sens sunt relevante Hotărârea din 7 august 1996, în cauza Ferrantelli şi Santangelo contra Italiei şi Decizia din 21 martie 2001, în cauza Calabro contra Italiei, în care s-a apreciat că imposibilitatea audierii martorului în şedinţă publică nu a fost de natură să aducă atingere drepturilor apărării, în condiţiile în care declaraţia acestui martor nu a fost singurul mijloc de probă pe baza căruia judecătorii l-au condamnat pe reclamant, astfel încât nu au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, faptul că martorii L C şi S A au dat declaraţii nuanţate sau chiar contradictorii în instanţă nu constituie un motiv întemeiat pentru ca declaraţiile acestora din cursul urmăririi penale să nu mai fie luate în considerare. A proceda astfel înseamnă a duce în derizoriu toată activitatea de strângere a probelor din faza de urmărire penală. Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Or, în cadrul acestei aprecieri de ansamblu se poate observa cu uşurinţă faptul că declaraţiile martorilor menţionaţi date în cursul urmăririi penale, coroborându-se cu declaraţiile părţii vătămate şi ale celorlalţi martori, corespund adevărului. În plus, atitudinea subiectivă a martorilor din cursul cercetării judecătoreşti a fost evidenţiată în cursul cercetărilor în dosarele penale în care aceştia au fost cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă şi a putut fi constatată de către instanţa de recurs, cu ocazia reaudierii ( filele 120-122 dosar Curtea de Apel Braşov ). Martorul S A, deşi şi-a recunoscut scrisul şi semnătura de pe declaraţia olografă aflată la filele 116-117 dosar urmărire penală, a arătat că a scris-o la dictarea unui poliţist, iar cu privire la declaraţia dată în data de 09.02.2012, în dosarul în care a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă ( fila 50 dosar Curtea de Apel Braşov ) şi în care a arătat faptul că declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală cu privire la incidentul în care au fost implicaţi G E M şi D I L „este adevărată ”, arată că este scrisă de el, dar nu-şi aminteşte să fi dat o declaraţie la Poliţie în cursul anului 2012. Astfel, este evidentă atitudinea oscilantă a martorului S A, motiv pentru care instanţa ia în considerare declaraţia acestui martor dată în cursul urmăririi penale şi care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Prin urmare, având în vedere mijloacele de probă analizate mai sus, Curtea apreciază că este dovedită acţiunea de constrângere exercitată de inculpatul Dobrin Ioan Lucian asupra părţii vătămate G E M, prin ameninţare şi violenţă, pentru a o determina pe aceasta să-i remită autoturismul marca BMW în scopul dobândirii unui folos injust, respectiv a sumei de 1200 de euro, sumă cu care inculpatul a înstrăinat autoturismul ulterior martorului L D. În drept, fapta inculpatului D I L întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, pentru care inculpatul urmează să răspundă penal.
După preluarea autoturismului de către inculpatul D I L, acesta a găsit o persoană interesată să achiziţioneze autoturismul, respectiv pe martorul L D, din Câmpina, judeţul Prahova, cu care a căzut de acord să înmatriculeze provizoriu autoturismul, întrucât avea numărul de înmatriculare din Germania şi apoi să i-l vândă pentru suma de 1200 euro. În aceste condiţii, inculpatul a iniţiat demersurile pentru obţinerea de numere provizorii pentru autoturismul preluat prin şantaj de la partea vătămată G E M.
Inculpatul D I L, având cartea de identitate a autoturismului cumpărat de partea vătămată din Germania, copia actului de identitate al părţii vătămate, s-a prezentat personal în data de 09.10.2008 la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor Braşov, declinându-şi o identitate falsă, aceea a părţii vătămate G E M, în numele căreia a completat cererea de atribuire a numerelor provizorii şi astfel i-a determinat pe funcţionarii publici să realizeze înmatricularea, pentru ca ulterior, folosindu-se de acest lucru, să înstrăineze autoturismul fără voia părţii vătămate. Dosarul care a stat la baza atribuirii numărului provizoriu BV…, pentru autoturismul aflat în proprietatea părţii vătămate G E M cuprinde chitanţa CEC nr. 2255867/1, cu privire la plata taxei pentru autorizare în sumă de 13 lei, în data de 09.10.2008, la CEC Bank S.A. Codlea; cererea de atribuire autorizaţie de numere provizorii din data de 09.10.2008; chitanţa privind plata taxei de 7 lei la Direcţia Fiscală Braşov în data de 09.10.2008; copia cărţii de identitate a autoturismului în limba germană şi copii ale altor două înscrisuri în limba germană; copia poliţei de asigurare de răspundere civilă auto RCA emisă de BT Asigurări Transilvania S.A.- Agenţia Braşov la data de 09.10.2008 ( filele 178-184 dosar urmărire penală ).
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 183751/13.03.2009 ( filele 70-84, 179 dosar urmărire penală) s-a stabilit că cererea de atribuire a autorizaţiei de numere provizorii BV-072075 a fost scrisă şi semnată de inculpat. Din declaraţia părţii vătămate din data de 04.02.2009 ( fila 37 verso dosar urmărire penală ) rezultă că în autoturismul preluat de inculpat se aflau toate actele maşinii, revizii, precum şi copie după cartea de identitate a părţii vătămate. Susţinerea inculpatului în sensul că de fapt încheiase un contract de vânzare-cumpărare cu partea vătămată, act în baza căruia s-a efectuat înmatricularea de către o firmă specializată este neverosimilă, având în vedere semnătura inculpatului pe cererea de atribuire a autorizaţiei de numere provizorii, iar pe de altă parte, declaraţiile părţii vătămate din datele de 04.02.2009, 13.04.2009 şi din cursul cercetării judecătoreşti, în data de 19.01.2012.
Astfel, este evident faptul că inculpatul D I L, în data de 09.10.2008, s-a prezentat sub identitate falsă, ca fiind G E M la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Braşov, unde a completat şi semnat în fals sub numele părţii vătămate cererea de atribuire a autorizaţiei provizorii de circulaţie pentru autoturismul marca BMW cu numărul de identificare WBACB11040FC332575, determinându-i astfel cu intenţie pe angajaţii instituţiei ca din culpă să elibereze autorizaţia solicitată, obţinând astfel numerele provizorii de înmatriculare BV-0…. Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal, fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal şi participaţie improprie la infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 31 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 249 alin. 1 Cod penal.
Examinând cererea de atribuire autorizaţie de numere provizorii, instanţa constată că aceasta este o cerere tip care se completează de către deţinătorul vehiculului, cu menţiunile indicate în formular, cu data, precum şi cu semnăturile solicitantului atât la sfârşitul solicitării de eliberare a unei autorizaţii de circulaţie provizorie, cât şi în dreptul menţiunii din partea dreaptă, sus, a cererii, care are următorul conţinut: „Am primit autorizaţia, plăcile de înmatriculare şi chitanţa ”, în condiţiile în care tot în partea de sus, stânga, a formularului cerere tip este menţionată rubrica: „ Nr. provizoriu: BV-0……. ”, în dreptul căreia s-a scris în continuare numărul „ 72075 ” de către lucrătorul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor Braşov. Este evident faptul că la momentul atribuirii numărului provizoriu de către lucrătorul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor Braşov, numărul provizoriu a şi fost înregistrat în sistemul informatizat, producând consecinţe.
Astfel, formularul cerere tip, care în esenţă este un înscris sub semnătură privată, în momentul completării lui cu datele necesare şi a indicării pe acesta a numărului provizoriu acordat de lucrătorul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor (număr introdus în sistemul informatizat), devine un înscris oficial, emanând de la o instituţie publică şi producând consecinţe juridice. Falsul în acest înscris oficial a fost realizat de către inculpatul D I L prin contrafacerea semnăturii deţinătorului real al autovehiculului, ale cărui date au fost menţionate în cererea de atribuire numere provizorii, cerere care a dobândit caracter oficial, urmare a înregistrării sale în sistem de către lucrătorul instituţiei publice şi atribuirii numerelor provizorii de către acesta, semnătură prin care atestă în mod nereal faptul că G E M a primit autorizaţia, plăcile de înmatriculare şi chitanţa. Inculpatul a reuşit să completeze cererea cu datele părţii vătămate, având asupra sa copia cărţii de identitate a acesteia şi înşelând vigilenţa lucrătorului Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Autovehiculelor Braşov, în faţa căruia s-a prezentat sub o altă identitate, respectiv cea a părţii vătămate G E M.
În zilele următoare înmatriculării cu numere provizorii, inculpatul D I L a vândut autoturismul marca BMW, înmatriculat cu numere provizorii, martorului L D, contra sumei de 1200 euro, fără a încheia un contract de vânzare-cumpărare, înmânându-i actele autoturismului autorizaţia de circulaţie pentru numere provizorii şi asigurarea de răspundere civilă valabilă o lună ( declaraţiile martorului L D, fila 132 dosar urmărire penală; filele 101-102 dosar Curtea de Apel Braşov ). După aproximativ o săptămână, martorul L D a revândut autoturismul martorului N C, în schimbul unui alt autoturism, marca Volvo şi a unei diferenţe de 100 euro. Martorul N C a declarat că odată cu autoturismul l-a primit de la L D şi actele maşinii în limba germană, autorizaţia provizorie, precum şi o copie de pe cartea de identitate a proprietarului (filele 130-131 dosar urmărire penală). Ulterior, acest martor a dat autoturismul martorului T S, în schimbul unui alt autoturism, marca Mercedes şi a sumei de 700 euro. Martorul T S a declarat că a constatat faptul că actele autoturismului erau pe numele unei persoane din Braşov, G E M ( filele 142-145 dosar urmărire penală; filele 72-74 dosar Curtea de Apel Braşov ) şi le-a înmânat martorului M G, care s-a ocupat de înmatricularea autoturismului. Martorul M G a declarat că s-a ocupat de formalităţile necesare înmatriculării autoturismului, despre care aflase că fusese de mai multe ori vândut şi, pe baza documentelor care însoţeau autoturismul, a mers la un birou de dactilografiere, unde s-a dactilografiat un contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, unde la rubrica vânzător a fost trecut numele proprietarului din Braşov, iar la rubrica cumpărător, numele cumpărătorului T S ( filele 154-157 dosar urmărire penală ). Se poate lesne observa că semnătura de la rubrica vânzător este diferită de semnătura părţii vătămate G E M, nicio probă neatestând încheierea unui contract de vânzare-cumpărarea între partea vătămată şi martorul T S. Pe numele martorului T S au fost eliberate autorizaţiile de circulaţie provizorie nr. 02412753, emisă de Formaţiunea Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Prahova, valabilă în perioada 21.11.2008-20.12.2008 şi nr. 02560950, valabilă pentru perioada 22.12.2008 până în data de 20.01.2009. Înscrisurile menţionate sunt ataşate la dosarul de urmărire penală, la fila 175. Nu s-a stabilit în ce condiţii a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, la rubrica vânzător, unde era menţionat numele părţii vătămate G E M, însă oricum este evident faptul că semnătura nu a fost realizată de către partea vătămată, fiind vizibilă deosebirea dintre semnătura părţii vătămate şi cea de pe contractul de vânzare-cumpărare. În plus, la data de 18.10.2008, partea vătămată a plecat în Germania, la muncă, unde a stat până în data de 31.01.2009, împrejurare care rezultă din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor G E şi F A şi biletele de călătorie depuse la dosar ( filele 201-202 dosar urmărire penală ).
După ce a fost sunat de tatăl său în Germania, în legătură cu abaterea rutieră constatată de radar în data de 02.11.2008, partea vătămată G E M a realizat că maşina fusese înmatriculată pe numele său sub numărul BV-0…, pe baza actelor maşinii şi a copiei de pe cartea sa de identitate, care au rămas în torpedo atunci când maşina i-a fost luată de inculpat. Tatăl părţii vătămate a primit la domiciliu o comunicare pe numele G E M, din partea Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, Dispeceratul de Monitorizare a Traficului Rutier DNJ Bărcăneşti, seria 457261 din data de 27.11.2008, prin care se solicitau datele de identificare ale persoanei care în data de 2.11.2008, ora 12:19:19 a condus auto marca BMW cu numărul de înmatriculare BV-072075. Cu această ocazie, martorul G E l-a sunat pe fiul său în Germania şi acesta i-a spus că a fost bătut de către D I L, care i-a luat şi autoturismul şi i-a dat martorului numărul acestuia de telefon. Martorul G E l-a sunat pe inculpatul D I L, pe care l-a întrebat despre autoturism, iar acesta i-a spus că maşina a fost condusă de către R F, după câteva zile aducându-i un înscris pe care erau menţionate datele acestuia din urmă, pentru a fi comunicate Dispeceratului de Monitorizare a Traficului (fila 94 dosar urmărire penală). Declaraţia martorului G E se coroborează parţial cu declaraţiile martorului L D, care relevă faptul că a fost sunat de către D I L pentru a-i comunica datele celui care a condus autoturismul surprins în trafic şi ale martorului N C, care a arătat că în scurta perioadă în care autoturismul s-a aflat la el, l-a împrumutat unor nepoţi din comuna Gruiu, judeţul Ilfov, numiţii R C şi R A. Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, datele numitului R F au fost scrise de inculpatul D I L, iar potrivit adresei nr. 60152 din 12.02.2009 a Consiliului Local Codlea, Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţa Persoanelor, în Registrul Naţional de Evidenţa Persoanelor nu figurează o persoană cu numele R F, iar la CNP-ul indicat figurează numitul L I, la seria şi numărul actului de identitate indicat, actul este inexistent, domiciliul indicat, de asemenea, fiind inexistent ( fila 198 dosar urmărire penală ). Acest fapt demonstrează că datele indicate de către D I L martorului G E erau inexacte, singurul element real fiind numele „R”. Revenind în ţară la sfârşitul lunii ianuarie 2009, în urma unei discuţii cu părinţii săi, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva lui D I L, la data de 04.02.2009.
În data de 16.02.2009, autoturismul aflat în posesia martorului T S a fost ridicat de către poliţişti din cadrul Poliţiei Municipiului Braşov ( filele 158-165, 188-189 dosar urmărire penală ), fiind transportat la sediul Poliţiei Municipiului Codlea şi sigilat până la definitivarea cauzei. În baza procesului-verbal de predare-primire întocmit în data de 27.05.2010, autoturismul a fost predat martorului G E, în calitate de mandatar al părţii vătămate, având obligaţia ca în temeiul art. 109 alineat ultim Cod procedură penală, să păstreze autoturismul.
Inculpatul D I L a dat o primă declaraţie olografă la Poliţia Municipiului Codlea, în data de 20.02.2009 ( filele 51-52 dosar urmărire penală ), în care arată că la începutul verii anului 2008, i-a împrumutat lui G E M suma de 800 euro pentru o perioadă de 3 luni, iar la revenirea din Germania, în luna septembrie 2008 nu a putut să restituie banii, astfel că partea vătămată i-a propus să-i lase autoturismul marca BMW, pe care îl adusese din Germania, urmând ca inculpatul să-i mai dea suma de 200 euro. Astfel, partea vătămată a lăsat autoturismul în incinta unui spaţiu din Codlea deţinut de inculpat, unde s-au întâlnit fără a fi însoţiţi de vreo persoană, înţelegându-se ca în cazul în care în termen de 2 luni partea vătămată nu restituie suma împrumutată, aceasta să-i vândă maşina, motiv pentru care i-a lăsat documentele autoturismului şi copia cărţii de identitate a părţii vătămate. Inculpatul a mai declarat că întrucât au trecut două luni, iar partea vătămată nu l-a sunat, a hotărât să vândă maşina. Inculpatul a susţinut că, având asupra sa actele autoturismului, a înmatriculat cu numere provizorii autoturismul pe numele părţii vătămate, deşi nu a avut procură din partea acesteia, înmatricularea realizându-se pe baza contractului de vânzare-cumpărare tip pe care îl încheiase cu partea vătămată. Susţinerile inculpatului sunt nesincere şi sunt contrazise de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, menţionate mai sus, de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 183751 din 13.03.2009 ( filele 70-84 dosar urmărire penală ), precum şi de celelalte mijloace de probă indicate mai sus.
Momentul la care inculpatul D I L a dat prima declaraţie în dosar, în faza actelor premergătoare, este deosebit de important pentru stabilirea stării de fapt ulterioară, precum şi pentru analiza declaraţiilor date de inculpat în diferitele etape procesuale. Din declaraţia părţii vătămate din data de 13.04.2009 ( filele 29-34 dosar urmărire penală ) rezultă faptul că după ce autoturismul a fost ridicat de Poliţie, a fost sunată de către inculpat, care i-a reproşat faptul că îl reclamase la Poliţie şi i-a solicitat să se întâlnească. Întâlnirea a avut loc la domiciliul părţii vătămate, discuţiile purtate de către partea vătămată, părinţii acesteia, G E şi G T cu inculpatul D I L fiind înregistrate de către partea vătămată ( filele 205-237 dosar urmărire penală ), iar suportul pe care a fost înregistrată convorbirea a fost predat la data de 09.03.2009 de către G E M organului de cercetare penală ( fila 203 dosar urmărire penală ). Din conţinutul acestei înregistrări rezultă faptul că partea vătămată îi reproşa inculpatului că i-a vândut maşina, iar inculpatul susţinea că a făcut acest lucru întrucât partea vătămată i-a lăsat de bunăvoie maşina în contul sumei de 700 de euro, pe care partea vătămată i-o datora. Din momentul în care a aflat de faptul că partea vătămată formulase împotriva sa plângere la Poliţie, inculpatul a început să facă demersuri pentru a o determina pe partea vătămată să renunţe la plângere.
Aceste demersuri s-au materializat în sensul că în data de 19.05.2009, inculpatul D I L s-a prezentat la sediul Poliţiei Codlea, unde se instrumenta dosarul penal nr. 22273/2009, şi a depus un contract de vânzare-cumpărare olograf cu privire la autoturismul în litigiu, datat 28.09.2008, încheiat cu partea vătămată G E M, semnat în calitate de martori de numiţii T P N şi A C ( filele 238-239 dosar urmărire penală ).
Trebuie menţionat faptul că în data de 08.04.2009 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa, iar în data de 06.05.2009 i s-a adus la cunoştinţă că este învinuit de săvârşirea infracţiunilor de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal, fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. 1 Cod penal şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal. Atât în data de 06.05.2009, când i s-au adus la cunoştinţă învinuirile, cât şi în data de 25.05.2009, când s-a prezentat la Poliţie însoţit de avocat ales, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere.
Tot în data de 19.05.2009 a fost audiat în calitate de martor şi T P N ( filele 101-104 dosar urmărire penală ), care a declarat că în data de 7 sau 8 mai 2009 a mers în Germania împreună cu inculpatul D I L, M A M şi numitul „ Cr ” sau „ Ci ”, la partea vătămată G E M, unde a semnat în calitate de martor un contract de vânzare-cumpărare încheiat între inculpat şi partea vătămată cu privire la un autoturism marca BMW.
În data de 08.05.2009, martorul G E a dat o declaraţie în care a arătat faptul că fiul său, partea vătămată G E M a plecat la muncă în Germania în data de 02.05.2009, spunându-i înainte de plecare că inculpatul D I L i-a cerut în mai multe rânduri să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturismul BMW pe care să menţioneze ca dată a încheierii data la care a fost preluat autoturismul de către inculpat. Martorul a mai declarat că în seara zilei de 07.05.2009, inculpatul D I L l-a căutat la domiciliu, însă nu i-a deschis, iar fiul său l-a sunat spunându-i că D I L îi va face o vizită în Germania pentru a încheia contractul ( fila 100 dosar urmărire penală ).
În data de 16.06.2009 a fost audiat în calitate de martor A C, acesta arătând faptul că în toamna anului 2009, în Codlea l-a întâlnit pe D I L, care era însoţit de mai multe persoane şi i-a spus că a cumpărat un autoturism marca Opel sau BMW, solicitându-i să semneze în calitate de martor la tranzacţia efectuată. Martorul a declarat că nu îi cunoaşte pe numiţii T P N, M A M şi G E M şi că nu a fost împreună cu aceştia în Germania, în oraşul Duisburg, la ferma unde lucrează G E M ( filele 56-57 dosar urmărire penală ). În declaraţia sa din data de 23.06.2009 (fila 58 dosar urmărire penală), martorul A C a precizat că a semnat în calitate de martor contractul de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare KLE-11-W, însă nu îl cunoaşte pe T P N.
Prin ordonanţa de extindere a cercetărilor din data de 24.06.2009 ( filele 15-17 dosar urmărire penală), s-a dispus extinderea cercetărilor penale şi începerea urmăririi penale faţă de învinuitul A C, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal. În data de 06.07.2009, când i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, A C a declarat că îşi menţine declaraţiile date anterior.
În data de 16.07.2009, la sediul Poliţiei Municipiului Codlea s-a prezentat avocatul ales al părţii vătămate G E M, A S, care a predat o declaraţie notarială în original, autentificată la BNP C L C din Braşov, prin care partea vătămată G E M declara că de fapt a vândut autoturismul marca BMW cu numărul KLE-11-… învinuitului D I L contra sumei de 800 euro, maşina fiind predată în data de 28.09.2008, că nu menţine plângerea penală formulată care a fost făcută la presiunile tatălui său şi că înţelege să îşi retragă acuzaţiile formulate, întrucât nu a fost şantajat, ameninţat sau supus unor presiuni fizice sau psihice de către învinuit, declaraţia fiind dată de bunăvoie şi nesilit de nimeni.
Prin ordonanţa procurorului din data de 16.09.2009 s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de învinuitul G E M pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. 1 Cod penal şi fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 Cod penal. În data de 22.10.2009, când i s-au adus la cunoştinţă învinuirile, G E M, în prezenţa avocatului ales, s-a prevalat de dreptul la tăcere, însă ulterior, în data de 03.11.2009, a dat o declaraţie în care a relatat faptul că a făcut declaraţii mincinoase în faţa notarului public, cu intenţia de a-l dezvinovăţi pe inculpatul D I L şi că nu doreşte să fie asistat de avocatul A S, întrucât este plătit de inculpatul D I L. Partea vătămată, învinuit la acea dată, G E M a declarat că inculpatul D I L l-a căutat în Germania, însoţit de T P N, M A M şi încă o persoană, pe care nu o cunoştea, punându-l să semneze două înscrisuri, un contract de vânzare-cumpărare tehnoredactat, pe care doar l-a semnat şi unul pe care l-a scris de mână. Partea vătămată a declarat faptul că s-a simţit ameninţată de faptul că inculpatul venise în Germania. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul D I L a dorit să o răsplătească pentru declaraţia notarială şi i-a dat un autoturism marca BMW 316, la care se face referire în înscrisul datat 1.09.2009, cu menţiunea că partea vătămată trebuia să suporte o parte din valoarea de 2400 euro a acestei maşini, stabilită de D I L. După o perioadă, partea vătămată i-a înapoiat autoturismul inculpatului, care i-a restituit suma de 500 euro. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul D I L doreşte acum să-i fie prieten, însă este nereal acest lucru, părţii vătămate fiindu-i teamă de acesta (filele 62-64 dosar urmărire penală). În sprijinul declaraţiei date, partea vătămată a depus înscrisul intitulat „Contract de vânzare”, datat 01.09.2009, prin care aceasta cumpăra autoturismul marca BMW 316, culoare verde de la D I L, contra sumei de 1000 euro, din care partea vătămată a achitat la data întocmirii actului suma de 500 euro, iar restul preţului, de 500 euro, urma să fie achitat în data de 01.10.2009.
În declaraţia din data de 11.12.2009 (filele 303-306 dosar urmărire penală), partea vătămată G E M a relevat faptul că în urma presiunilor exercitate asupra sa de inculpatul D I L a fost de acord să-l ajute pe acesta şi să îşi schimbe declaraţia în prezenta cauză, astfel că, drept mulţumire, inculpatul i-a oferit spre vânzare un autoturism marca BMW 316, despre care a afirmat că valorează 2400 euro, înţelegându-se ca din acest preţ partea vătămată să achite doar 1000 euro. Partea vătămată a arătat că s-a răzgândit cu privire la această tranzacţie, din cauza stării tehnice a autoturismului şi a necesităţii de a mai achita o taxă de înmatriculare de 1200 euro, astfel că i-a propus lui D I L să-i restituie maşina, propunere cu care acesta nu a fost de acord. Partea vătămată i-a dus autoturismul inculpatului la martorul T P N şi i-a trimis mai multe mesaje inculpatului prin care îi solicita restituirea banilor, invocând faptul că avea nevoie de bani. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul i-a dat în mai multe rânduri diferite sume de bani, despre care afirma că sunt împrumutaţi de la T P N şi în final i-a restituit întreaga sumă de 500 euro, plătită de partea vătămată ca parte din preţ în baza contractului de vânzare din data de 1.09.2009. Partea vătămată a mai declarat că după declaraţia notarială din iulie 2009, în semn de recunoştinţă, inculpatul i-a plătit un bilet de avion în Germania şi l-a dus la aeroport. Pe drum spre aeroport, la rugămintea inculpatului, partea vătămată a scris o scrisoare adresată lui D I L în care îşi manifesta regretul faţă de cele întâmplate şi din care reieşea prietenia dintre cei doi, scrisoare pe care i-a lăsat-o inculpatului, urmând să-i trimită la sosirea în Germania un plic gol pentru ca scrisoarea să pară trimisă din Germania. Referitor la mesajele tip SMS trimise inculpatului D I L în perioada 05.10.2009-01.11.2009 ( filele 292-298 dosar urmărire penală ) şi mesajele primite de la inculpat în perioada 1.10.2009-2.11.2009, partea vătămată a afirmat că au fost trimise în contextul existenţei contractului de vânzare-cumpărare cu privire la autoturismul marca BMW 316 şi a intenţiei sale de a recupera de la inculpat suma de 500 euro, plătită ca parte din preţ pentru autoturismul restituit inculpatului.
Rechizitoriul în prezenta cauză a fost întocmit în data de 23.12.2010.
Audiată în instanţă, partea vătămată G E M şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi a precizat din nou că inculpatul a făcut numeroase presiuni asupra sa pentru a-şi schimba declaraţiile, că a ameninţat-o ori a încercat să o recompenseze, dându-i unele lucruri pentru copil şi suma de 1000 lei, precum şi faptul că a pus-o să semneze un contract din care rezulta că partea vătămată ar fi primit o sumă de bani de la inculpat (filele 103 dosar Judecătorie).
Inculpatul D I L a susţinut în cadrul declaraţiei dată în instanţă ( filele 49-50 dosar Judecătorie ) că partea vătămată a împrumutat în decursul timpului mai multe sume de bani, iar în contul unei datorii de 800 euro, i-a propus să-i vândă autoturismul marca BMW, astfel că în luna septembrie 2008 i-a lăsat maşina, actele acesteia şi o copie de pe cartea de identitate, iar după două zile s-au întâlnit la un birou de înmatriculări şi vânzări auto de lângă Poliţie unde au încheiat actul de vânzare-cumpărare al autoturismului. Inculpatul a mai declarat că după o lună a vândut maşina, iar înainte de aceasta s-a deplasat la Poliţie pentru a obţine numere provizorii, apelând la un birou specializat, la care a lăsat toate actele în original, birou de la care, după câteva ore, a preluat autorizaţia şi numerele provizorii. Inculpatul a menţionat că a semnat în alb o cerere de obţinere a numerelor provizorii atunci când a lăsat actele la biroul specializat. Deşi a observat că autorizaţia a fost eliberată pe numele lui G E M, inculpatul a fost mulţumit că a obţinut înmatricularea provizorie şi numerele provizorii. Inculpatul a mai declarat că s-a deplasat în Germania, însoţit de martorul T P N, M A M şi L C O pentru a încheia un alt contract de vânzare-cumpărare cu partea vătămată, întrucât nu l-a mai găsit pe cel încheiat anterior, în luna septembrie 2008. Inculpatul a negat că ar fi constrâns-o pe partea vătămată să încheie vreun contract de vânzare-cumpărare, iar aceasta a fost de acord să meargă la notar să îşi retragă plângerea, oferindu-se să îl scoată pe inculpat din încurcătură, întrucât unul dintre poliţiştii care au instrumentat dosarul manifestă ură faţă de inculpat, din cauza unor neînţelegeri mai vechi. Inculpatul a mai arătat că inculpatul A C a semnat contractul de vânzare-cumpărare scris de partea vătămată în Germania, după ce a revenit în ţară.
Inculpatul A C a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că nu l-a însoţit pe inculpatul D I L în Germania, că a semnat pe stradă, în Codlea un contract, în calitate de martor, fără însă a asista la vreo discuţie cu privire la vânzarea acelui autoturism.
Declaraţiile inculpatului D I L sunt vădit nesincere şi acest lucru decurge din faptul că sunt contrazise de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor G E, F A, F C, înregistrarea convorbirilor ambientale din primăvara anului 2009, după ridicarea autoturismului în litigiu de către organele de poliţie de la martorul T S, precum şi de modalitatea în care inculpatul Dobrin Ioan Lucian a înţeles să îşi facă apărările în dosarul instrumentat de Poliţie, prin încercările de a determina schimbarea declaraţiilor date de partea vătămată şi preconstituirea unor dovezi, în acest sens fiind întocmirea contractului de vânzare-cumpărare olograf cu privire la autoturismul în litigiu şi semnarea unui contract de vânzare-cumpărare tip, tehnoredactat cu datele sale şi ale părţii vătămate, în luna mai 2009, la reşedinţa părţii vătămate din Germania, unde inculpatul s-a deplasat însoţit de martorul T P N, numita M A M şi martorul L C O.
Este evident faptul că din momentul în care a luat la cunoştinţă despre învinuirile aduse în prezenta cauză, inculpatul a încercat influenţarea anchetei, în sensul exonerării sale de răspundere penală, al creării aparenţei că partea vătămată G E M i-a lăsat de bunăvoie autoturismul în posesie, în contul existenţei unei datorii. Chiar dacă între inculpat şi partea vătămată au existat relaţii decurgând din acordarea unor împrumuturi de către inculpat, acestea nu îl îndreptăţeau pe inculpat să exercite agresiuni sau ameninţări asupra părţii vătămate în scopul deposedării acesteia de autoturismul pe care îl cumpărase din Germania. În plus, apărările inculpatului cu privire la împrejurările în care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare tip cu partea vătămată şi la modalitatea în care a obţinut autorizaţia de înmatriculare provizorie sunt neverosimile. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit în original, prezentat de inculpat în instanţă ( fila 77 dosar Judecătorie ) nu s-a aflat printre actele din dosarul care a stat la baza atribuirii numărului provizoriu, situaţie în care ar fi trebuit ca înmatricularea să se realizeze pe numele cumpărătorului, respectiv al inculpatului D I L şi nu al vânzătorului. Totodată, susţinerea inculpatului că a semnat în alb o cerere tip de atribuire autorizaţie de numere provizorii este nesinceră şi infirmată de probele administrate. Cererea tip prezintă două semnături, una la sfârşitul cererii şi una în partea dreaptă a cererii, sus după menţiunea „Am primit autorizaţia, plăcile de înmatriculare şi chitanţa ”, aplicată după atribuirea numerelor provizorii, deci după momentul în care înscrisul dobândeşte caracter oficial. Or, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, ambele semnături au fost aplicate de către inculpatul D I L. De altfel, inculpatul nu a oferit detalii cu privire la biroul autorizat care s-a ocupat de înmatricularea provizorie, vorbind generic despre un birou şi o doamnă căreia i-a lăsat toate actele în original.
În ceea ce priveşte însă acuzaţia referitoare la săvârşirea de către inculpat a unei infracţiuni de şantaj, constând în aceea că a constrâns-o pe partea vătămată prin ameninţări transmise direct şi prin persoane interpuse să redacteze şi să semneze împreună, în data de 07 sau 08.05.2009 un contract fictiv şi antedatat, de vânzare-cumpărare referitor la autoturismul obţinut prin şantaj în data de 26.09.2008, înscris pe care în data de 19.05.2009 inculpatul la depus la Poliţie pentru a produce consecinţe juridice şi totodată, să îl favorizeze prin prezentarea sa în faţa notarului, în data de 13.07.2009, unde a declarat mincinos că cele arătate în plângere şi în declaraţiile date în faţa organelor de poliţie nu ar fi reale, Curtea, în acord cu prima instanţă, constată că nu este dovedită de probele administrate în cauză.
Mijloacele de probă analizate mai sus nu relevă existenţa acţiunii de constrângere a părţii vătămate, prin violenţă sau ameninţare, exercitată de către inculpatul D I L. Doar declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului G E, care a relatat discuţiile pe care le-a avut cu fiul său în acele împrejurări, nu sunt de natură a face dovada exercitării violenţelor şi ameninţărilor. Este dovedită stăruinţa depusă de către inculpat pentru a determina influenţarea anchetei penale în sensul dorit de către acesta, respectiv al exonerării sale de o viitoare răspundere penală, însă nicio altă probă, în afara declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorului sus amintit nu relevă existenţa constrângerii.
Prin urmare, Curtea constată că soluţia de achitare a inculpatului D I L pentru săvârşirea unei infracţiuni de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal este întemeiată, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia. În ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului pentru celelalte infracţiuni, Curtea apreciază că este temeinică şi legală, pentru motivele mai sus expuse.
Referitor la inculpatul A C, Curtea constată că probele administrate în cauză nu au făcut fără putinţă de tăgadă dovada faptului că acesta a declarat în mod mincinos în cadrul audierii sale în calitate de martor de către organele judiciare din cadrul Poliţiei Municipiului Codlea, că în data de 07 sau 08.05.2009 nu s-a deplasat cu inculpatul D I L, martorii T P N şi M A M în Germania unde s-a semnat un contract de vânzare-cumpărare fictiv şi antedatat de către inculpat şi partea vătămată G E M. Martorii T P N şi L C O, prezenţi la întâlnirea din Germania din anul 2009, au menţionat că inculpatul A C nu i-a însoţit în luna mai 2009 în Germania, nefiind prezent la întâlnirea cu partea vătămată, astfel că declaraţia de martor a lui A C ( filele 56-59 dosar urmărire penală ), menţinută în calitate de învinuit şi de inculpat ( fila 54 dosar urmărire penală; fila 51 dosar Judecătorie ), nu poate fi considerată mincinoasă din acest punct de vedere. Temeiul corect al achitării acestui inculpat nu este însă cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, ci cel prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiuni de mărturie mincinoasă. Inculpatul a dat o declaraţie într-un dosar penal, însă nu s-a dovedit caracterul mincinos al acesteia, ceea ce înseamnă că cel puţin în materialitatea sa, fapta a existat.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva sentinţei penale nr. 931/07.05.2012 a Judecătoriei Braşov, pe care o va casa sub următoarele aspecte:
– achitarea inculpatului D I L pentru săvârşirea unei infracţiuni de şantaj;
– pedeapsa rezultantă aplicată aceluiaşi inculpat şi cuantumul termenului de încercare stabilit;
– temeiul achitării inculpatului A C.
Rejudecând în aceste limite, va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului D I L, în pedepsele componente de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de neglijenţă în serviciu şi de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înlăturând şi sporul de 2 luni închisoare adăugat.
Având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptei, relevat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia, scopul urmărit şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, instanţa apreciază că o pedeapsă în cuantum de 1 an închisoare, apropiat de minimul special prevăzut de lege este suficient pentru reeducarea inculpatului şi realizarea scopului preventiv al pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, se vor contopi pedepsele de 1 an închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, 8 luni închisoare, 6 luni închisoare, 4 luni închisoare şi se va aplica inculpatului D I L pedeapsa ce mai grea de 1 an închisoare, care va fi sporită la 1 an şi 6 luni închisoare.
Se va majora termenul de încercare determinat conform art. 82 Cod penal, de la 2 ani şi 10 luni la 3 ani şi 6 luni.
Va fi menţinută soluţia de achitare a inculpatului D I L pentru săvârşirea unei infracţiuni de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal.
Se va schimba temeiul achitării inculpatului A C, sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, din art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală în art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate vor fi menţinute ca fiind legale şi temeinice.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins recursul declarat de inculpatul D I L împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 192 alin. 2 şi 3 Cod procedură penală, recurentul inculpat D I L va fi obligat să plătească statului suma de 250 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, iar restul cheltuielilor judiciare va rămâne în sarcina statului.
