Civil – Minori – Stabilirea locuinţei minorului născut în afara căsătoriei – Condiţii
Prin Sentinţa civilă nr. 1626/21.11.2011 pronunţată de Judecătoria C-lung. Mold. s-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului CTA născut la data de 23 iunie 2011 să fie exercitată în comun de ambii părinţi, s-a stabilit locuinţa minorului la reclamantă, în municipiul Câmpulung Moldovenesc, ……şi s-a stabilit pentru reclamantă plata obligaţiei de întreţinere a minorului CTA, în natură, iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în bani, în cuantum de 127 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii, 18 octombrie 2011 şi până la majoratul minorului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit certificatului de naştere seria ..nr. ..la data de 23 iunie 2011 s-a născut minorul CTA, fiul lui CA şi DLL.
Potrivit anchetelor sociale întocmite de Autoritatea Tutelară a Primăriei CM şi Sadova, a rezultat că din anul 2009 reclamanta a întreţinut o relaţie de concubinaj cu pârâtul, relaţie din care a rezultat minorul TA, iar în urma unor neînţelegeri aceasta a hotărât să se despartă de tatăl minorului şi în prezent minorul locuieşte cu reclamanta într-un apartament cu două camere închiriat, mobilat corespunzător.
Conform art. 5 lit. 2 din legea nr. 71/2011, dispoziţiile Codului Civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil, prin urmare în această materie începând cu 1 octombrie 2011, dispoziţiile noului Cod sunt de imediată aplicare.
Autoritatea părintească este definită de Codul Civil la art. 483 ca fiind ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
Potrivit art. 505 Cod civil în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc, al 2 stabilind că dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.
Conform art. 397 Cod civil, după divorţ autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel, art. 398 alin. 1 stabilind că dacă există motive întemeiate având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unui dintre părinţi.
Prin urmare, doar dacă interesul superior al copilului o reclamă, instanţa poate opta pentru o autoritate părintească exercitată de unul dintre părinţi, această situaţie fiind privită ca o excepţie, întrucât presupune înlăturarea unuia dintre părinţi de la exerciţiul unor drepturi care privesc copilul şi de la luarea unor decizii.
În cauză instanţa reţine că pârâtul este implicat în creşterea minorului, prin urmare, în temeiul art. 505, 397 Cod civil, dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului CTA născut la data de 23 iunie 2011 să fie exercitată în comun de ambii părinţi.
Instanţa având concluziile anchetelor asociale, opinia părţilor, dispune în temeiul art. 400 alin. 2 Cod Civil, ca minorul să locuiască cu reclamanta şi stabileşte locuinţa minorului CTA la reclamantă, în municipiul Câmpulung Moldovenesc, str. …jud. Suceava, atrăgând totodată acesteia asupra dispoziţiilor art. 497 Cod civil, care prevăd că schimbarea locuinţei copilului împreună cu părintele la care locuieşte nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte, iar în caz de neînţelegere, trebuie să apeleze la instanţa de tutelă.
În temeiul art. 402 Cod civil, instanţa va stabili şi contribuţia fiecărui părinte la creşterea şi educarea minorului, art. 499 precizând că tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.
Instanţa urmează să stabilească pentru reclamantă plata obligaţiei de întreţinere a minorului CTA, în natură întrucât locuinţa minorului a fost stabilită la aceasta, ea realizându-se permanent, iar pentru pârât în bani, sens în care îl va obliga la plata unei pensii de întreţinere în bani.
Cu privire la cuantumul pensiei lunare de întreţinere instanţa va avea în vedere faptul că pârâtul nu este încadrat în muncă, însă nu este în imposibilitatea de a muncii, motiv pentru care instanţa va lua în considerare venitul minim net pe economia naţională care este în prezent de 498 lei, cât şi faptul că acesta nu mai are alţi minori în întreţinere, astfel încât îl va obliga la plata sumei de 127 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii, 18 octombrie 2011 şi până la majoratul minorului.
