(decizia penală nr. 257 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi)
Prin decizia penală nr. 257 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul formulat de inculpatul P.V., a fost casată decizia penală nr. 401 din 14.11.2005 a Tribunalului Brăila si in rejudecare a fost menţinută ca legală şi temeinică sentinţa penală nr. 1444/18.05.2005 a Judecătoriei Brăila.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că prin decizia penală nr. 401/A/14.11.2005 a Tribunalului Brăila, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila împotriva sentinţei penale nr. 1444/18.05.2005 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosar nr. 1467/2002.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată numai în ce priveşte latura penală a procesului şi în rejudecare au fost înlăturate din sentinţă dispoziţiile privind achitarea inculpatului şi cheltuielile judiciare.
În baza art. 178 alin. 2 şi 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul P.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
În baza dispoziţiilor art. 81 Cod procedură penală s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel, Tribunalul Brăila, a avut în vedere că prin sentinţa penală nr. 1444/2002 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 14671/2002 s-a dispus achitarea inculpatului P.V. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 şi 5 Cod penal.
S-a constatat că părţile vătămate Bărbieru Mihăiţă Cătălin, Bărbieru Vasilica, Gheorghe Veronica, Bărbieru Marina şi Bărbieru Vasile nu s-au constituit părţi civile şi s-a respins acţiunea civilă formulată de Spitalul „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi.
Ca situaţie de fapt, instanţa a reţinut că la data de 21.12.1996 în jurul orelor 17:00, B.M.C. a condus autoturismul cu număr de înmatriculare 1-BR-2424 pe DN 2 B dinspre municipiul Galaţi, podul Siret către municipiul Brăila.
În acelaşi timp, inculpatul P.V. conducea autoturismul ARO cu număr de înmatriculare 4-GL-2981 pe DC 10 dinspre centrul comunei Vădeni către intersecţia cu DN 2B pe care circula B.M.C..
În autoturismul condus de B.M.C. se aflau: tatăl său, care ocupa locul din partea dreaptă, şi mama şi bunica din partea tatălui şi care ocupau locurile de pe bancheta din spate a autoturismului.
În automobilul condus de inculpatul P.V. se aflau: Bejan Nelu pe bancheta din partea dreaptă faţă, Moldoveanu Georgeta pe bancheta din partea stângă spate, Bejan Angela pe bancheta din partea dreaptă spate şi Bejan Viorel în mijloc pe bancheta din spate.
Ajungând în apropierea intersecţiei cu DC 10 drum fără prioritate, care intersectează DN 2 B din partea stângă faţă de sensul de mers sus-menţionat, B.M.C. a intrat în depăşirea unui autoturism ce rula în faţa sa.
În acest moment, B.M.C. a observat că banda din sens opus era ocupată de autoturismul marca ARO 244 condus de inculpatul P.V.( care a pătruns pe DN 2B prin viraj către dreapta de pe DC 10 a renunţat la manevra de depăşire reducând viteza de deplasare şi a încercat revenirea pe banda sa de mers.
În urma manevrei de revenire, autoturismul Dacia condus de B.M.C. a intrat într-un proces de derapare laterală către stânga şi a pătruns pe contrasens unde a intrat cu zona centrală a părţii laterale dreapta în impact frontal cu autoturismul ARO.
Cu toate manevrele efectuate de inculpat de reducere a vitezei şi viraj spre partea stângă, nu a reuşit evitarea impactului cu autoturismul condus de B.M.C.
Având în vedere că la data producerii accidentului inculpatul P.V. era angajatul Societăţii Agromec SA Şendreni a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente această societate.
De asemenea, autoturismul ARO condus de inculpat fiind asigurat la Asirom SA Galaţi a fost introdus în calitate de asigurător de răspundere civilă această societate.
Expertizele tehnice efectuate pe parcursul cercetărilor au concluzionat că B.M.C. putea preveni producerea evenimentului rutier prin adaptarea vitezei la specificul carosabilului alunecos, evitând manevrele bruşte de depăşire, iar starea de pericol a fost generată de pătrunderea pe contrasens a autoturismului Dacia 1300 fără ca cel care conducea să se asigure corespunzător.
S-a reţinut că inculpatul nu putea şi nu trebuia să prevadă că B.M.C. se angaja în depăşire într-un sector de drum în care marcajul îi interzicea efectuarea manevrei de depăşire şi că va intra pe sensul său de mers, astfel că nu este întrunită latura subiectivă a infracţiunii de ucidere din culpă şi anume vinovăţia sub forma culpei, considerent pentru care instanţa apreciind că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpatului P.V. pentru săvârşirea la data de 21.12.1996 a infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al. 2 şi 5 Cod penal.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, criticând-o ca nelegală şi netemeinică sub aspectul greşitei achitări a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 şi 5 Cod penal.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi rejudecarea cauzei.
Tribunalul, analizând sentinţa conform dispoziţiilor art. 371 Cod procedură penală, a constatat că apelul este fondat, întrucât inculpatul nu a respectat în data de 21.12.1996 regulamentele privind circulaţia pe drumurile publice, în sensul că nu a respectat indicatorul „Oprire” la intersecţia drumului comunal 10 cu DN 2 B din judeţul Brăila şi ca urmare, din culpa sa s-a produs accidentul rutier în care au murit B.G. şi B.C. ,iar fapta acestuia constituie infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 şi 5 Cod penal pentru comiterea căreia a fost condamnat.
S-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal şi s-a considerat că se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr. 401/A/14.11.2005 a Tribunalului Brăila, în termen legal a declarat recurs inculpatul P.V., care a criticat soluţia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie , solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că acesta este fondat, şi a fost admis ca atare, în cauză existând motivul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 1 pct. 17/1 Cod procedură penală.
Iniţial, în faza urmăririi penale, martorul B.M.C. a fost cercetat în calitate de învinuit pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 5 Cod penal, propunându-se scoaterea de sub urmărire penală a lui P.V.
Probele existente la acel moment erau concordante, în sensul că, declaraţiile lui P.V. se coroborau cu declaraţiile martorilor Bejan Ion, Moldoveanu Gheorghiţă, Bejan Angela şi concluziile proceselor verbale de cercetare a locului faptei şi cele ale expertizei tehnice auto efectuată în faza iniţială.
Declaraţia lui B.M.C. nu se corobora cu niciun alt mijloc de probă în sensul că fratele său Bărbieru Marius şi tatăl său Bărbieru Vasilică nu îşi mai aminteau nimic în legătură cu accidentul din 21.12.1996. Totuşi pe baza simplei reveniri în declaraţii a învinuitului B.M.C. organul de procuratură a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice auto care a concluzionat că starea de pericol iminentă a fost creată în momentul pătrunderii pe DN 2B a autoturismului ARO 244 condus de P.V.
Concluziile acestui raport de expertiză tehnică auto vin în contradicţie cu declaraţiile lui P.V. şi a martorilor Bejan Ion, Moldoveanu Gheorghiţă şi Bejan Angela, din care rezultă că P.V. s-a asigurat în mod temeinic la pătrunderea pe DN 2B, asigurându-se că aceasta se poate face fără nici un pericol şi semnalizând din timp intenţia de viraj dreapta, pe sensul dinspre Brăila către Galaţi.
Cu toate acestea, acest nou raport de expertiză tehnică auto a fost avut în vedere de organele de procuratură, care prin rechizitoriul nr. 328/P/1998 din 5 octombrie 1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 şi 5 Cod penal şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.M.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 şi 5 Cod penal, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. La momentul întocmirii rechizitoriului, inculpatul P.V. nu putea ataca soluţia de netrimitere în judecată dispusă faţă de B.M.C., deoarece această procedură prevăzută de art. 278/1 Cod procedură penală a fost introdusă prin Legea nr. 281/2003.
Corespunzător, în faza de cercetare judecătorească, nici procurorul nu a solicitat extinderea procesului penal faţă de B.M.C., având în vedere posibila culpă concurentă a celor doi şoferi în producerea incidentului din 21.12.1996.
Cercetarea judecătorească a dus elemente noi, dintre care sugestivă este declaraţia martorului Moldoveanu Gheorghiţă din care rezultă că imediat după producerea accidentului a auzit pe B.M.C., recunoscând că este vinovat de producerea accidentului şi că acesta s-a datorat faptului că anterior, tatăl său, Bărbieru Vasilică îi ceruse să mărească viteza autoturismului şi să efectueze manevra de depăşire a autoturismului din faţa sa, manevră total neindicată, având în vedere starea carosabilului, situaţia meteo nefavorabilă şi faptului că, aşa cum rezultă din acte Bărbieru Vasilică era sub influenţa băuturilor alcoolice, îndrumările date de el în această situaţie fiului său putând fi total necorespunzătoare.
De asemenea, în intersecţia dintre DC 20 şi DN 2B se afla, conform schiţei locului faptei întocmite de organele de poliţie, indicatorul „Cedează trecerea” şi nu indicatorul „Oprirea obligatorie” cum eronat s-a reţinut în cuprinsul expertizelor auto efectuate în cauză.
În această situaţie, conform prevederilor Decretului nr. 328/1966, în vigoare la data faptei, inculpatul P.V. putea pătrunde în intersecţie, cu o temeinică prealabilă, fără ca roţile autoturismului să se oprească pe loc. Din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că P.V. a efectuat o temeinică asigurare şi semnalizare a intenţiei de viraj dreapta, situaţie în care acesta putea pătrunde în intersecţie, în situaţia dată, şi intra pe DN 2B pe sensul de deplasare Brăila – Galaţi, fără să aştepte în mod obligatoriu trecerea coloanei de autovehicule ce se deplasa pe DN 2B dinspre Galaţi către Brăila.
Totodată, potrivit prevederilor Decretului 328/1966 lumina farurilor autoturismului condus de B.M.C. trebuia să bată la o distanţă de minim 150 m ( pentru faza scurtă) iar acesta trebuia să se angajeze în depăşirea autoturismului din faţa sa şi după o temeinică asigurare şi adaptare a vitezei autoturismului la condiţiile de carosabil şi vizibilitate redusă.
Cu toate acestea, cercetarea judecătorească efectuată în cauză, nu a putut aduce prea multe date suplimentare, iar noile rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză au stabilit concluzii şi vinovăţii distincte, funcţie de situaţia de fapt stabilită în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.
Astfel, dacă se apreciază că inculpatul P.V. a pătruns în intersecţie în timp ce B.M.C- se afla deja angajat în depăşirea autoturismului din faţa sa, culpa în producerea accidentului se apreciază că aparţine inculpatului P.V.
Dacă însă se apreciază că inculpatul P.V. a pătruns în intersecţie cu respectarea dispoziţiilor legale, cu o temeinică asigurare şi semnalizarea intenţiei de viraj dreapta, iar în timp ce se afla pe sensul de mers Brăila – Galaţi, autoturismul condus de B.M.C. s-a angajat în depăşire, culpa în producerea accidentului revine acestuia.
Curtea, conform intimei convingeri şi a probelor administrate în cauză a reţinut că ultima situaţie este mai plauzibilă din următoarele considerente:
1.În sprijinul ideii că inculpatul P.V. s-a asigurat temeinic şi a semnalizat schimbarea direcţiei de mers vin declaraţiile martorilor Bejan Ion, Moldoveanu Gheorghiţă, Bejan Angela şi ale inculpatului P.V. în timp ce în sprijinul ideii contrare vin doar declaraţiile martorului B.M.C., persoană evident interesată în cauză, deoarece dacă ar declara altfel ar însemna să se acuze în mod direct de producerea incidentului din 21.12.1996 care a avut drept urmare moartea mamei şi a bunicii sale.
2.Potrivit configuraţiei terenului şi a schiţei locului faptei inculpatul P.V. putea observa din timp şi de la distanţă situaţia traficului pe DN 2B şi putea efectua, cu o temeinică asigurare şi semnalizare a intenţiei de viraj dreapta, manevra de intrare pe sensul de deplasare Brăila – Galaţi, fără să fie obligat să oprească pe loc autoturismul. B.M.C. trebuia să observe de la o distanţă de minim 150 m (faza scurtă a autoturismului) intersecţia DN 2B cu DC 10 indicatoarele de circulaţie amplasate în zonă, autoturismele aflate în intersecţie, să adapteze viteza autoturismului la condiţiile de vizibilitate redusă pe timp de noapte şi carosabil acoperit de gheaţă şi să nu efectueze manevra de depăşire a autoturismului din faţa sa, prin depăşirea axului longitudinal al drumului,decât după o temeinică asigurare.
3.La data producerii accidentului inculpatul P.V. era şofer profesionist, angajat al S.C. „Sincar” Şendreni, iar B,M.C., în vârstă de 19 ani avea permis de conducere categoria „B” doar de 3 luni având o experienţă redusă în conducere.
Datorită acestei experienţe reduse acesta nu a adoptat corect viteza autoturismului a efectuat în mod greşit manevra de depăşire şi a bruscat nejustificat frâna de serviciu, în condiţiile unui carosabil acoperit cu gheaţă, în loc să efectueze frâna de motor.
4.Din coroborarea concluziilor tuturor expertizelor tehnice auto efectuate în cauză, cu configuraţia terenului, a indicatoarelor amplasate în zonă şi a distanţei de vizibilitate minimă redusă,asigurată de lumina farurilor, cu spaţiul parcurs de autoturisme şi procesul verbal de cercetare la faţa locului, Curtea a apreciat că şi în situaţia în care, inculpatul P.V. ar fi pătruns nerespectând semnificaţia indicatorului „Cedează trecerea”, primul în intersecţie, ar fi avut la dispoziţie un timp de aproximativ 3-4 secunde pentru efectuarea unei opriri cu frâna de motor, celelalte manevre fiind insuficiente pentru oprirea autoturismului său în condiţiile date şi putând primejdui chiar viaţa pasagerilor din autoturismul 4-GL-2981.
Aceste 3-4 secunde care reprezintă în esenţă timpi fiziologici de reacţie se dovedesc insuficiente pentru aprecierea culpei inculpatului P.V., având în vedere şi principiul „in dubio pro reo”.
Având în vedere acest principiu, Curtea a apreciat ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de Judecătoria Brăila, prin sentinţa penală nr. 1444/18.05.2005.
Aceasta, deoarece şi sub aspect procedural, soluţia Tribunalului Brăila este greşită şi sub aspectul soluţionării laturii civile.
Admiţând apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila şi dispunând condamnarea inculpatului P.V., Tribunalul Brăila trebuia, conform prevederilor art. 346 Cod procedură penală să se pronunţe asupra cheltuielilor medicale solicitate de partea civilă Spitalul „Sf. Apostol Andrei” Galaţi şi asupra cheltuielilor de judecată la fond potrivit art. 189 – 191 Cod procedură penală.
