Eventuala nepronunţare asupra unor excepţii invocate de părţi în apărare pe parcursul soluţionării unei cauze nu echivalează cu nepronunţarea instanţei asupra unui lucru cerut în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 322 punctul 2 Cod procedură civilă, întrucât excepţiile invocate în cursul procesului civil nu reprezintă cereri principale sau accesorii formulate în proces.
Decizia civilă nr. 544 din 07.10.2008 a Curţii de Apel Galaţi
Petenţii V.Ş., V.M. şi C.R.M au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 193 din 18.03.2008 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 6149/44/2005 invocând, în drept, dispoziţiile art. 322 alin. 1 punctul 2 Cod procedură civilă.
În esenţă, revizuienţii au arătat că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, excepţie ce a fost invocată de recurenţi în raport de decizia civilă nr. 2227 din 29.09.1999 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă în dosarul nr. 2854/1999, apreciind că această situaţie se încadrează în cazul de revizuire reglementat prin dispoziţiile art. 322 alin. 1 punctul 2 Cod procedură civilă.
Prin precizările ulterioare revizuienţii au mai arătat că instanţa de recurs a omis să se pronunţe şi cu privire la alte excepţii invocate pe parcursul procesului, respectiv cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active.
Au solicitat, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor şi anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a deciziei civile nr. 193 din 18.03.2008 a Curţii de Apel Galaţi.
Prin decizia civilă nr. 544 din 07.10.2008 Curtea de Apel Galaţi a apreciat cererea de revizuire formulată de petenţi ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect s-a reţinut că, potrivit art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă pot fi supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când acestea evocă fondul.
Prin urmare, pentru această din urmă categorie de hotărâri, legiuitorul stabileşte o condiţie expresă pe care acestea trebuie să o îndeplinească pentru a putea face obiectul revizuirii şi anume să fie vorba de hotărâri pronunţate de tribunale sau curţi de apel în urma rejudecării fondului după modificare nu şi de hotărâri prin care recursul a fost respins sau a fost admis dar s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.
În speţă, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva deciziei Tribunalului Galaţi astfel încât, raportat la dispoziţiile art. 322 aliniatul 1 Cod procedură civilă mai sus citate, Curtea a constatat că această hotărâre nu poate fi atacată pe calea revizuirii neîndeplinind condiţia specială prevăzută de lege.
S-a mai reţinut că cererea de revizuire este inadmisibilă şi dintr-un alt punct de vedere, respectiv raportat la dispoziţiile exprese ale art. 322 alin. 1 punctul 2 Cod procedură civilă invocate ca temei de drept al cererii formulate de petenţi.
Astfel, potrivit textului mai sus menţionat se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Art. 322 punctul 2 Cod procedură civilă are în vedere, aşadar, trei ipoteze, revizuienţii invocând în speţa de faţă cea de-a doua ipoteză referitoare la nepronunţarea instanţei asupra unui lucru cerut, susţinând în acest sens că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la excepţiile invocate pe parcursul procesului.
Curtea a reţinut că situaţia invocată nu se încadrează în motivul de revizuire reglementat de art. 322 punctul 2 Cod procedură civilă întrucât ipoteza avută în vedere de legiuitor se referă la acele cazuri în care instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor formulate în proces, indiferent dacă ele au caracter principal sau accesoriu, cum ar fi de exemplu cazurile în care instanţa nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate, nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale, asupra cererii de chemare în garanţie ori asupra unei cereri de intervenţie sau altele asemănătoare.
Deci nu este vorba de situaţia în care instanţa a rezolvat toate capetele de cerere dar pretenţiile au fost admise doar în parte, revizuirea pe acest motiv neputând fi primită nici atunci când unele capete de cerere accesorii au fost rezolvate implicit prin respingerea capătului de cerere principal.
Prin urmare, eventuala nepronunţare asupra unor excepţii invocate de părţi în apărare pe parcursul soluţionării unei cauze nu echivalează cu nepronunţarea instanţei asupra unui lucru cerut în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispoziţiile art. 322 punctul 2 Cod procedură civilă, întrucât excepţiile invocate în cursul procesului civil nu reprezintă cereri principale sau accesorii formulate în proces ci doar mijloace de apărare folosite de pârât pentru a obţine respingerea cererii reclamantului sau întârzierea judecăţii ei, în sens larg sau, într-un sens mai restrâns, mijloace care îi permit să invoce obiecţiuni îndreptate împotriva fondului pretenţiei reclamantului, tinzând la respingerea cererii acestuia.
În consecinţă cererea de revizuire formulată de petenţi şi întemeiată pe dispoziţiile art. 322 punctul 2 Cod procedură civilă a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.
