Cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă. Contrarietate de hotărâri. Lipsa identităţii de obiect şi cauză.
Conform art.322 pct. 7 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire se regăseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Examinând circumstanţele speţei, Curtea constată că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru admisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere că între cele două pricini nu există identitate de obiect şi cauză.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 409/06 octombrie 2008
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 07.05.2007 sub nr. 3045/97/2007, D.G.F.P. Hunedoara a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 349/R/2007 a Tribunalului Hunedoara, invocând existenţa unei contrarietăţi între dispoziţiile acesteia şi cele ale sentinţei nr. 182/CA/2007 pronunţată de acelaşi tribunal.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia menţionată a fost admisă cererea de validare a popririi formulată de S.C. VP S.R.L. în contradictoriu cu DGFP Hunedoara, iar prin sentinţa nr. 182/A/2007 a Tribunalului Hunedoara s-a respins excepţia de nelegalitate invocată de S.C. VP S.R.L., constatându-se că nota de compensare emisă de Administraţia Finanţelor Publice Hunedoara a fost corect şi legal întocmită.
S-a invocat faptul că instanţa de recurs nu a ţinut seama de modalitatea de soluţionare a excepţiei de nelegalitate, iar din această cauză s-a ajuns în situaţia în care, cu privire la aceeaşi pricină, să existe hotărâri potrivnice.
S-a apreciat că natura potrivnică a celor două hotărâri este dată de faptul că pe de o parte, există o hotărâre care confirmă legalitatea unui act, prin care a fost executată sentinţa civilă nr. 124/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, iar pe de altă parte există o hotărâre care validează formele de executare silită începute în baza titlului care în fapt a fost executat.
În drept, au fost invocate prev. art. 322 pct. 7 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 134/R/18.02.2008 Tribunalul Hunedoara a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, reţinând că, potrivit art. 323 pct. 2 C.pr.civ., în cazul arătat cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Examinând actele dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C.pr.civ., prin decizia civilă nr.409/06.11.2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de revizuire, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de textul legal invocat de revizuientă.
În motivarea deciziei, Curtea a reţinut că prin decizia civilă nr. 349/R/05.04.2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă în dosarul nr. 3045/97/2006 a fost admis recursul declarat de contestatoarea S.C. VP S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2900/2006 a Judecătoriei Deva, a fost casată sentinţa recurată, iar în rejudecare, a fost admisă cererea de validare a popririi formulată de contestatoare împotriva intimatei DGFP Hunedoara şi terţului poprit Trezoreria Deva, a fost validată poprirea înfiinţată de Biroul executorului judecătoresc B.E. în dosarul execuţional nr. 47/2006 pentru suma de 608.537,81 lei asupra conturilor pe care le deţine debitoarea la terţul poprit.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 124/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a dispus rambursarea TVA către reclamanta S.C. MCC S.R.L., în sumă de 4.134.336.677 lei, reclamanta cesionând creanţa în favoarea contestatoarei S.C. VP S.R.L. În urma punerii în executare a acestei sentinţe, executorul judecătoresc a solicitat înfiinţarea popririi la Trezoreria Deva pentru contul deschis de DGFP, prima instanţă respingând această solicitare, faţă de prevederile OG 22/2002.
Având în vedere practica CEDO, instanţa de recurs a înlăturat de la aplicare OG 22/2002, considerând că accesul la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână fără efect în detrimentul unei părţi, motiv pentru care a validat poprirea înfiinţată de executor.
Prin sentinţa nr. 182/CA/13.02.2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ în dosarul nr. 1742/221/2006 a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată de intimata S.C. VP S.R.L. în contradictoriu cu DGFP Hunedoara, constatându-se că nota de compensare nr. 240/28.12.2005, emisă în executarea sentinţei nr. 124/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, notă prin care erau stinse obligaţiile restante ale S.C. MCC S.R.L., a fost dată cu respectarea dispoziţiilor în vigoare, în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor DGFP Hunedoara.
Revizuienta a invocat existenţa cazului de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C.pr.civ., deoarece cele două hotărâri judecătoreşti cuprind prevederi contradictorii.
Curtea a reţinut că, potrivit textului legal arătat, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire se regăseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin urmare, examinând circumstanţele speţei, Curtea a constatat că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru admisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere că între cele două pricini nu există identitate de obiect şi cauză.
Decizia civilă nr. 349/R/05.04.2007 a Tribunalului Hunedoara a fost pronunţatăîntr-un dosar având ca obiect validarea unei popriri, iar prin sentinţa nr. 182/CA/2007 a aceleiaşi instanţe s-a examinat legalitatea emiterii unei note de constatare, în procedura specifică contenciosului administrativ.
Mai mult, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri.
Ori, în dosarul nr. 3045/97/2006 al Tribunalului Hunedoara, în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 349/R/2007, se regăseşte sentinţa adoptată de instanţa de contencios administrativ, revizuienta invocând, cu ocazia soluţionării recursului, existenţa şi prevederile acesteia, toate aceste aspecte fiind avute în vedere de tribunal cu ocazia soluţionării cauzei.
Pentru considerentele arătate, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 322 pct. 7 C.pr.civ., Curtea a respins cererea de revizuire dedusă judecăţii, iar în temeiul art. 274 C.pr.civ. a obligat revizuienta, în calitate de parte căzută în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata S.C. VP S.R.L., reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanţa depusă la dosar.
