Nedovedirea pericolului public. Arestare respinsa
Prin incheierea din data de 25.01.2013 in dosarul nr. 1695/281/2013 instanta a dispus: În baza art. 146 alin.111 respinge propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti privind arestarea preventiva a inculpatului M. P.G., ca neintemeiata.
În baza art. 136 alin.1 lit.b rap. la art. 145 C.pr.pen., dispune faţă de inculpatul M. P. G, fiul lui P. si D., nascut la 01.05.1990 in G., jud. G., domiciliat in G., str. Ion I.C. B. nr. 54, jud. G.posesor al C.I. seria GG nr. 1297., C.N.P. 19.32, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul G, judeţul G., pe o perioada de 30 de zile, începând de la 25.01.2013 şi până la data de 23.02.2013 inclusiv.
În baza art. 145 alin. 11 C.pr.pen. obligă inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligaţii:
În baza art. 145 alin. 11 C.pr.pen. obligă inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligaţii:
– să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;
– să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;
– să se prezinte la organele de poliţie care efectuează cercetări în cauză conform programului de supraveghere întocmit de acestea;
– să se prezinte la organele de poliţie care efectuează cercetări în cauză conform programului de supraveghere întocmit de acestea;
– să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o armă.
În baza art. 145 alin. 3 C.pr.pen. atrage atenţia inculpatului că, în cazul în care încalcă cu rea-credinţă obligaţiile stabilite la alineatele precedente, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 145 alin. 3 C.pr.pen. atrage atenţia inculpatului că, în cazul în care încalcă cu rea-credinţă obligaţiile stabilite la alineatele precedente, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Dispune comunicarea a câte unei copii de pe prezenta încheiere către persoanele şi instituţiile prevăzute la art. 145 alin. 21 C.pr.pen.
Dispune comunicarea a câte unei copii de pe prezenta încheiere către persoanele şi instituţiile prevăzute la art. 145 alin. 21 C.pr.pen.
In baza art 192 alin 3 c.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
In baza art 192 alin 3 c.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, onorariul aparatorului din oficiu in cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Prahova.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.
Cercetată în Camera de Consiliu şi pronunţată în şedinţă publică azi, 25.01.2013, ora 19,15.;.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Ploieşti şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1695/281/2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti a solicitat ca in temeiul art 1491 c.p.p. să se dispună luarea masurii arestarii preventive si emiterea mandatului de arestare preventiva pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 25.01.2013 şi până la data de 23.02.2013 inclusiv, faţă de inculpatul M. P. G., fiul lui Pa. si D.nascut la 01.. in G., jud. G., domiciliat in G., str. Ion I.C. B. nr. 54, jud. G., posesor al C.I. seria GG nr. 12.0, C.N.P. 19032.
În motivarea propunerii s-a aratat că în sarcina inculpatului s-a retinut savarsirea infractiunii de calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit a ,g si i C. pen, constând în aceea că, la data de 24.01.2013, in jurul orelor 21.00 impreuna cu alte persoane ramase neidentificate, dupa o intelegere prealabila, au patruns in incinta societatii S.C. Grup T. F. S.A. de unde, prin fortarea lacatului usii de acces, a sustras dintr-o magazie 92.7 m cablu de forta pentru locomotive de 240 mm2 din cupru, prejudiciul estimat fiind de 4.800.000 lei, care insa nu corespunde cu valoarea bunurilor sustrase.
In vederea solutionarii propunerii s-a dispus atasarea dosarului de urmarire penala nr.1217/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Prin rezolutia din data de 25.01.2013, emisa de catre organele de politie din cadrul Politiei Transporturi Prahova, confirmata la aceeasi data, prin rezolutia procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, s-a dispus inceperea urmaririi penale fata M. P. G., sub aspectul infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit a, g si i C. pen., constand in aceea ca la data de 24.01.2013, in jurul orelor 21.00 impreuna cu alte persoane ramase neidentificate, dupa o intelegere prealabila, au patruns in incinta societatii S.C. Grup T. F. S.A. de unde, prin fortarea lacatului usii de acces, a sustras dintr-o magazie 92.7 m cablu de forta pentru locomotive de 240 mm2 din cupru, prejudiciul estimat fiind de 4.800.000 lei, care insa nu corespunde cu valoarea bunurilor sustrase.
Prin ordonanţa de reţinere din data de 25.01.2013, emisa de organele de cercetare penala din cadrul Politiei Transporturi Prahova , s-a dispus reţinerea învinuitului M. P. G., pe o durată de 24 ore, începând cu data de 25.01.2013, orele 13.30. Din durata măsurii reţinerii s-a dedus perioada de la data de 25.01.2013, ora 05.00, până în data de 25.01.2013, ora 13.30, cât învinuitul s-a aflat la sediul organelor de cercetare penala ca urmare a măsurii administrative prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. b din Lg. 218/2002.
Prin ordonanţa din data de 25. 01.2013, emisa de catre procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale fata de învinuitul M. P. G., sub aspectul savarsirii infractiunii de infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit a ,g si i C. pen .
Examinand prin prisma materialului probator administrat pana in prezent, instanta considera ca in cauza nu se impune luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul M. P. G. o astfel de masura fiind superioara cerintelor impuse de lege pentru buna desfasurare a procesului penal, asa incat urmeaza a se aprecia prin raportare la complexitatea cauzei daca se impune sau nu luarea unei alte masuri preventive restrictive insa de drepturi.
Situatia de fapt expusa, este retinuta de catre instanţa pe baza probelor efectuate până în prezent, respectiv: procesul verbal de constatare a infractiunii, proces verbal de cercetare la fata locului si plansa foto, declaratii invinuit, declaratii martori , adresa prejudiciu.
Fiindu-i aduse la cunostiinta disp. art 70 C.proc.pen, inculpatul a invederat instantei ca menţine declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală in calitate de inculpat, înţelegând să se prevaleze de dreptul la tăcere ?n faţa instanţei de judecată, pozitia sa fiind consemnata in scris si atasata la dosarul cauzei.
In cauza instanta apreciaza ca este indeplinită decat cerinta prevazute de teza I a textului de lege mentionat, fiind evident ca din nici un alt mijloc de proba, afara de cele despre care am facut vorbire, nu reiese in mod clar si obiectiv ca inculpatul prezinta un pericol social concret pentru ordinea publica, obligatia in acest sens revenind organului judiciar titular al sesizarii instantei cu o astfel de propunere.
Nu se poate susţine însă că ar fi întrunită şi cea de-a doua condiţie cumulativ prevăzută de art.148 alin.1 lit.h C.p.p. de vreme ce, în speţă, nu există probe certe că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, inculpatul a avut o atitudine cooperantă faţă de organele de urmărire penală, recunoscând regretând comiterea infracţiunilor cu prilejul audierii sale ?n calitate de inculpat instanţa constatând şi aspectul că, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul M.P.G. nu este cunoscut cu antecedente penale.
Este de asemenea de remarcat că ?n cauză nu s-a stabilit cuantumul exact al prejudiciului cauzat prin săvârşirea faptei, fiind evident că suma de 4800000 lei este exagerată raportat la materialitatea bunurilor sustrase, acestea fiind, de altfel recuperate de societatea SC G. T. F.R SA B..
Potrivit art.5 par.3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, asfel cum a fost interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Letellier c. Franţei din 26 iunie 1991, pentru reţinerea acestui temei de arestare trebuie probat că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar tulbura în mod real ordinea publică, Curtea admiţând că, în măsura în care şi dreptul naţional o recunoaşte, prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o “tulburare a societăţii” de natură să justifice o detenţie preventivă, însă doar pe un termen limitat.
?n practica instanţei europene s-a mai reţinut că detenţia unei persoane este o măsură atât de gravă , ?ncât este justificată ?n ultimă instanţă, atunci când alte măsuri mai puţin severe au fost analizate şi s-a considerat că sunt insuficiente pentru a proteja interesul public sau cel individual ( Vrencev vs Serbia, Enhorn vs Suedia, Rusu vs Austria )
De asemenea, din economia dispoziţiilor legale care reglementează măsura arestării, cea mai aspră dintre măsurile de prevenţie privative de libertate, rezultă că aceasta trebuie să aibă un caracter de excepţie, reprezentând un act de extremă gravitate pentru orice cetăţean, şi trebuie să fie necesară ?n circumstanţele specifice cauzei.
In demersurile sale de verificare a temeiurilor de arestare preventiva, CEDO a considerat ca detentia preventiva pe parcursul derularii unui proces penal se justifica numai in masura in care ,,in concreto,, la dosarul cauzei s-a facut dovada cel putin a unuia dintre pericolele enumerate, respectiv acela de savarsire a altor infractiuni, de distrugere a probelor, de presiunie asupra partilor conceptate in cauza, sau pericolul de sustragere.
In acest sens instanta constata ca inculpatul nu se subscrie nici uneia dintre aceste conditii, pozitia sa procesuala si administrarea deja a unui minim de probatoriu care prefigureaza obiectiv comiterea unei infractiuni inlaturand in mod clar aprecierea vis a vis de faptul ca acesta prezinta un pericol social concret pentru ordinea publica.
Este adevarat ca fapta prin natura sa prezinta un pericol social ridicat, insa aprecierile asupra acestor aspecte urmeaza a fi avute in vedere intr-o anumita eventualitate de catre instanta investita cu fondul cauzei, gradul de pericol social fiind analizat in complexul proces de individualizare al pedepsei si atunci admite opinia majoritara in materie referitor la faptul ca intre notiunea de pericol social concret pentru ordinea publica si gradul de pericol social al infractiunii nu exista similitudini.
In acest sens se considera ca exista pericol social concret pentru ordinea publica atunci cand este posibil sa se produca o incalcare a regulilor de convietuire sociala vizand valorile ocrotite de prevederile art 1 C.p, ca urmare a activitatii anterioare sau posterioare a faptuitorului sau a reactiei declansate de fapta savarsita de catre acesta, in acest sens legiuitorul dorin sa analizeze cu precadrere circumstantele personale ale inculpatului, atitudinea adoptata de catre acesta in societate si nu in ultimul rand reactia declansata de fapta sa.
Infractiunile indreptate contra patrimoniului afecteaza echilibrul social si produc o stare de indignare, insa revenind la lipsa probelor administrate de catre organele judiciare in dovedirea existentei pericolului social concret pe care inculpatul l-ar reprezenta pentru ordinea publica, in masura in care ar fi cercetat in stare de libertate, tindem in a aprecia ca notiunea generica a starii de pericol trebuie analizata de la caz la caz si functie de alte conditii.
Vazand insa criteriile introduse de catre legiuitor in art 136 al.8 C.p.p si constatand ca in cauza sunt necesare in continuare efectuarea de cercetari, instanta va considera ca alegerea unei masuri preventive restrictive de drepturi este apta in a asigura exigentele desfasurarii in conditii normale a cercetarilor in cauza.
Fata de considerentele expuse instanta in temeiul disp. art. 146 alin.111 urmeaza a respinge ca neintemeiata propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, privind arestarea preventiva a inculpatului M. P. G., fiul lui P. si D., nascut la 01.05..0 in G., jud. G., domiciliat in G., str. Ion I.C. B. nr. 54, jud. G., posesor al C.I. seria GG nr. 129700, C.N.P. 190.32, si va lua fata de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art. 146 alin.111 rap. la art. 145 C.pr.pen., va dispune faţă de inculpatul M. P. G., fiul lui P. si D., nascut la 01.05..0 in G., jud. G., domiciliat in G., str. Ion I.C. B. nr. 54, jud. G., posesor al C.I. seria GG nr. 129700, C.N.P. 190.32, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv oraşul G., pe o perioada de 30 de zile, începând de la 25.01.2013 şi până la data de 23.02.2013 inclusiv.
– să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei,
– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o armă
In baza art.189 al.1 c.p.p dispune avansarea din fondurile Ministrului de Justitie catre Baroul Prahova a sumei in cuantum de 100 lei reprezentand onorariul aparatorului din oficiu.
Vazand art 192 alin 3 c.p.p., si art.189 al.1 c.p.p.
1
