Sectia civila
Sentinta civila nr. 236 din 03.03.2009,
irevocabila prin decizia nr. 2311/R/16.11.2009 a Curtii de Apel Bucuresti
Prin cererea introdusa la aceasta instanta la data de 16.10.2008 si înregistrata sub nr. 2010/116/2008 (Numar în format vechi 2574/C/2008) , astfel cum a fost precizata pe parcurs, reclamanta U a formulat contestatie împotriva dispozitiei nr. 325/15.05.2008 emisa de pârâta Primaria com. F, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna anularea acestei dispozitii, reintegrarea sa pe postul de , obligarea pârâtei la plata drepturilor banesti reprezentând indemnizatie de concediu medical pe perioada 01.05.-22.06.2008 si indemnizatii concediu pentru sarcina si lauzie si pentru crestere copil, precum si plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea contestatiei reclamanta arata ca prin dispozitia nr. 325/15.05.2008 i s-a adus la cunostinta încetarea retroactiva a raportului sau de serviciu începând cu data de 17.04.2008, fara a se respecta termenul de 5 zile lucratoare de la constatarea încetarii de drept a acestuia, termen la care a expirat numirea sa în functia de secretar.
Mai arata reclamanta ca initial a fost angajata pe postul de consilier juridic iar numirea sa ca functionar public a suspendat numai un an contractul de încheiat pe durata nedeterminata.
Se apreciaza de catre reclamanta ca dispozitia contestata este nelegala si datorita faptului ca a fost emisa cu încalcarea prevederilor art.36 din Lg nr. 188/1999 potrivit carora în cazul concediilor de boala, de maternitate si crestere copil raporturile de serviciu nu pot înceta si nu pot fi modificate decât din initiativa functionarului public în cauza .
În termen legal, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele considerente :
-prin decizia nr. 325/15.05.2008 s-a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a expirarii perioadei pentru care a fost numita în functia publica de secretar, conform art.98 lit.h din Lg nr. 188/1999 coroborat cu art.56 lit.j din codul muncii iar pe de alta parte, emiterea unei dispozitii care sa fie comunicata functionarului în termen de 5 zile este necesara numai în cazurile limitativ prevazute de art.99 din Lg nr. 188/1999, în care nu se regaseste si ipoteza încetarii de drept a raportului de serviciu.
-contractul individual de munca al reclamantei din data de 02.12.2006 a fost modificat prin acordul partilor, devenind un contract de munca pe durata determinata de un an, ce a încetat de drept la data de 17.04.2008, nemaifiind necesara emiterea unei decizii care sa constate acest fapt întrucât efectele încetarii contractului de munca pe durata determinata se produc de drept la data expirarii duratei.
-nu se poate retine sustinerea reclamantei în sensul ca pe durata ocuparii functiei de secretar al com. F ar fi operat o suspendare a contractului individual de munca deoarece cazurile de suspendare ale unui asemenea contract sunt expres prevazute de art.49-53 din codul muncii iar în speta nu a intervenit niciuna din situatiile de suspendare de drept a contractului si nici din initiativa vreuneia din parti, motiv pentru care nu s-a emis nicio decizie de suspendare a contractului individual de munca al reclamantei, contract care a fost modificat.
În dovedirea sustinerilor lor ambele parti au înteles sa se folosesca de probele cu înscrisuri si interogatoriu.
Analizând actele si lucrarile dosarului în raport de probele administrate, instanta retine urmatoarele :
Prin dispozitia nr. 325/15.05.2008 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei, începând cu data de 17.04.2008, conform art.98 alin.1 lit.h din Lg nr. 188/1999, respectiv la data expirarii termenului de un an în care a fost ocupata pe perioada determinata functia publica de secretar în care reclamanta a fost numita prin dispozitia nr. 485/17.04.2007, dupa ce initial aceasta fusese angajata pe perioada nedeterminata, începând cu data de 01.12.2006, pe postul de consilier juridic în cadrul Primariei com. F.
Reclamanta sustine ca pe perioada în care a ocupat functia publica de secretar a operat suspendarea contractului sau individual de munca, astfel ca la încetarea raportului de serviciu prin expirarea termenului pentru care a fost numita în functia publica înceteaza si suspendarea contractului individual de munca, pârâta având obligatia sa o repuna pe postul de consilier juridic si sa-i plateasca indemnizatia aferenta concediului prenatal, de lauzie si crestere si îngrijire copil, fara ca situatia invocata de aceasta sa se regaseasca printre cazurile de suspendare a contractului individual de munca prevazute expres de art.49-54 din codul muncii, astfel ca singura concluzie logica ce se poate desprinde este aceea ca la data numirii reclamantei în functia publica a avut loc o modificare a contractului sau individual de munca, cu acordul ambelor parti, constând în transformarea acestuia într-un raport de serviciu ce urma a se realiza pe o perioada determinata de un an.
Prin participarea la concursul organizat pentru ocuparea postului de secretar, acceptarea numirii în functia de secretar pe perioada determinata si declararea ca vacant a postului de consilier juridic, reclamanta (care are si studii juridice ) a acceptat si toate consecintele ce decurg din modificarea contractului sau individual de munca.
În speta, fiind vorba despre încetarea unui raport de serviciu la expirarea perioadei de numire într-o functie publica, nu sunt aplicabile dispozitiile art.36 din Lg nr. 188/1999 privind interdictia încetarii sau modificarii raporturilor de serviciu din initiativa autoritatii sau institutiei publice în perioada concediilor de boala, de maternitate si a celor de crestere si îngrijire copil în care se afla functionarul public, motiv pentru care sunt lipsite de relevanta emiterea retroactiva a dispozitiei de încetare de drept a raportului de serviciu si nerespectarea termenului de 5 zile prevazut de art.99 alin.1 din Lg nr. 188/1999 numai pentru comunicarea actului administrativ de eliberare dintr-o functie publica.
În ceea ce priveste pretentia reclamantei de obligare a pârâtei la plata indemnizatiei aferente concediului de sarcina si lauzie precum si celui de crestere si îngrijire copil, se constata ca la data încetarii din motive neimputabile a raportului de serviciu (17.04.2008) aceasta avea vechimea minima necesara prevazuta de art.23 din OUG nr. 158/2005 si respectiv art.1 din OUG 148/2005 pentru a putea beneficia de ambele indemnizatii, fara însa a fi necesara interventia pârâtei.
Astfel, potrivit art.23, art.25 si art.32 al.2 din OUG nr. 158/2005 privind concediu si indemnizatii de asigurari de sanatate, beneficiaza de concediu de sarcina si lauzie asiguratul care si-a pierdut calitatea de asigurat din motive neimputabile iar nasterea se produce în termen de 9 luni de la pierderea calitatii de asigurat, indemnizatia fiind suportata integral din bugetul Fondului unic de asigurari sociale de sanatate si platita de catre casele de asigurari de sanatate iar potrivit art.1 si art. 9 din OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului, beneficiaza de indemnizatie pentru crestere copil persoanele care anterior nasterii au 12 luni lucrate, în baza unei cereri depuse la Primarie, care o înainteaza la Directia de Munca si Solidaritate Sociala si Familie, aceasta din urma având obligatia sa se pronunte prin decizie, ce poate fi contestata conform Lg nr. 554/2004.
Fata de cele expuse rezulta ca dispozitia nr. 325/15.05.2008 este legal emisa, considerent pentru care contestatia reclamantei este neîntemeiata, urmând a fi respinsa ca atare, cu precizarea ca în situatia încetarii de drept a raportului sau de serviciu, reclamantei îi revenea obligatia de a depune cerere la Casa de Asigurari de Sanatate Calarasi pentru a beneficia de indemnizatia pentru sarcina si lauzie iar pentru indemnizatia de crestere si îngrijire copil cererea s-ar fi depus la primaria de domiciliu chiar si în situatia în care nu ar fi intervenit încetarea raportului de serviciu.
