Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cererii formulată în baza legii contencios administrativ şi fiscal de către reclamantul G. C.G. în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI BRAŞOV, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare se constată lipsa părţilor. Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 24.01.2012 când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, văzând şi dispoziţiile art.146 Cod procedură civilă a amânat pronunţarea la data de 31.01.2012.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 28.07.2011 sub nr. 9922/62/2011, astfel cum a fost precizată (fila 25), reclamantul G. C. G. a chemat în judecată chemat în judecată pe pârâta CASJ Braşov, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate că, în anul 2009, contribuţia lunară pentru asigurările de sănătate pe care o datora ca persoană fizică autorizată era de 5,5%, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.210 lei cu titlu de contravaloare contribuţie asigurări de sănătate trimestrul IV 2009 şi a dobânzii legale calculate de la data plăţii contribuţiei – 09.04.2010 şi până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de notar public şi că în conformitate cu prevederile art. 257 alin. 2 lit. b coroborat cu art. 257 alin. 5 lit. b din Legea nr. 388/2007 datorează o contribuţie lunară pentru asigurările de sănătate de 5,5%. Reclamantul a mai arătat că în anul 2009 a achitat cu 3.210 lei mai mult cu titlu de contribuţie lunară pentru asigurările de sănătate ca persoană fizică autorizată, astfel că s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire, care nu a fost soluţionată favorabil.
În probaţiune, reclamantul a depus înscrisuri.
În drept a fost invocată aplicarea art. 257 alin. 2 lit. b coroborat cu art. 257 alin. 5 lit. b, Legea nr. 388/2007.
Prin întâmpinare (filele 14-15), pârâta CASJ Braşov a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, în condiţiile art. 92 alin. 1 c.pr.civ. coroborate cu prevederile art. 1 pct. 1 din Legea nr. 202/2010.
Pe fond, a arătat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, motivat de faptul că interpretarea dată de acesta dispoziţiilor art. 257 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 95/2006, modificată, este eronată, cuantumul contribuţiei stabilit de legiuitor pentru asigurările de sănătate datorată persoanelor fizice autorizate este de 6,5%, iar nu de 5,5% cum se invocă.
În drept, a fost invocată aplicarea OUG nr. 226/2008, a Legii nr. 95/2006, a Legii bugetului de stat aferentă anului 2009.
În şedinţa publică din data de 29.11.2011 instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov invocată de către pârâta CASJ Braşov prin întâmpinare, pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei hotărâri.
În şedinţa publică din data de 24.01.2011 instanţa a unit cu fondul soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată din oficiu.
Analizând excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată din oficiu, excepţie de procedură care primează în soluţionare, în condiţiile art. 137 c.pr.civ., instanţa reţine următoarele:
În fapt, prin decizia de impunere nr. 42498/29.12.2009 pârâta CASJ Braşov a recalculat contribuţia lunară pentru asigurările de sănătate pe care o datora reclamantul ca persoană fizică autorizată – notar public, prin aplicarea unui procent de 6,5%, în loc de 5,5%, cât fusese stabilit anterior (fila 24).
Această decizie a fost comunicată reclamantului cu adresa nr. 32616/29.12.2009, transmisă acestuia cu scrisoare recomandată, conform borderoului depus la dosar (filele 22-23) şi nu a fost contestată de către reclamant în condiţiile Codului de procedură fiscală.
În drept, art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la dispoziţiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când menţionează atribuţiile execuţionale ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Art. 137 din Codul de procedură fiscală prevede că executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în acest caz este chiar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin casele teritoriale.
Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce la concluzia că pentru obligaţiile de plată către Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în cadrul competenţelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse şi cele de emitere a titlurilor executorii – decizii de impunere, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor cuprinse în OG nr. 92/2003. Această interpretare rezultă explicit din decizia nr. 3878/26.09.2010 pronunţată în dosarul nr. 696/33/2010 ÎCCJ.
Prin urmare, deciziei de impunere emise de casele de asigurări de sănătate pentru recuperarea sumelor datorate de persoanele asigurate îi sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 92/2003, inclusiv a celor referitoare la contestarea pe cale administrativă a acestora şi apoi în faţa instanţelor de contencios administrativ – art. 179 – 188 c.pr.fiscală.
În cauză reclamantul nu a utilizat această procedură, astfel că, nefiind respectate prevederile 109 Cod procedură civilă coroborat cu art. 179 – 188 din OG nr. 92/2003, modificată, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu.
Instanţa nu poate reţine argumentul jurisprudenţei CABv invocate de reclamant prin deciziile depuse la dosar – prin care s-a stabilit irevocabil că persoanele fizice autorizate datorează o contribuţie lunară pentru asigurările de sănătate de 5,5% pentru anul 2009 – deoarece aceste litigii au ca premisă faptul că reclamanţii respectivi au contestat chiar deciziile de impunere emise în sarcina lor de către CASJ Braşov, procedură pe care reclamantul din prezenta cauză nu a urmat-o.
Pentru toate aceste considerente instanţa va respinge acţiunea promovată de către reclamant ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă acţiunea promovată de către reclamantul G. C. G., cu domiciliul ales în Braşov, bd. N., nr. x, sc. A, ap. 4 (la av. G. C.), în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Braşov, cu sediul în Braşov, str. M. Kogălniceanu, nr. 11, jud. Braşov.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31.01.2012.
