Asupra recursului de faţă:
Constată că prin sentinţa civilă nr. 1212/2010 a Tribunalului Braşov, a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea B.E.M., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi a obligat intimata să recalculeze drepturile de ale contestatoarei, stabilite prin decizia nr. 154361/31.08.2005 emisă de intimată, prin valorificarea veniturilor obţinute prin retribuirea în acord global, coloana a 4-a a adeverinţei nr. 617/14.01.2009 eliberată de SC proiect Braşov, începând cu data de 1.05.2007.
A obligat intimata să plătească în favoarea contestatoarei suma de 400 cu lei titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit adeverinţei nr. 617/14.01.2009 emisă de SC P Braşov SA, în perioada noiembrie 1983 – august 1992, contestatorul a beneficiat de venituri suplimentare obţinute prin retribuirea în acord global (coloana a 4-a). Aceste venituri suplimentare au fost plătite din fondul de salarii iar angajatorul a calculat şi a virat contribuţia de asigurări sociale, aferentă fondului de salarii care cuprinde şi acordul global, conform legii, după cum a confirmat angajatorul în conţinutul aceleiaşi adeverinţe, contribuţia la pensia suplimentară individuală fiind achitată la venitul de încadrare.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuţiei de asigurări sociale era datorată de angajator şi se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Potrivit adeverinţei menţionate, emisă de S.C. P BRAŞOV S.A., pentru aceste venituri suplimentare realizate de contestatoare, ce au făcut parte din fondul de salarii, s-a calculat şi s-a virat contribuţia de asigurări sociale – contribuţia angajatorului, conform legii, respectiv conform Decretului nr. 389/1972, nu şi contribuţia la pensia suplimentară individuală – contribuţia angajatului.
Conform art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, ce constituia dreptul comun în materie, dreptul la era recunoscut tuturor cetăţenilor care desfăşuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care angajatorii plătiseră contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuţiile pe care le plătesc unităţile socialiste, precum şi din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat. După cum se observă, textul de lege se referă la contribuţia angajatorului iar nu la contribuţia individuală a salariatului. Drept urmare, susţinerea intimatei din întâmpinare potrivit căreia contribuţia angajatorului nu ar impieta asupra modului de calcul al pensiei stabilită potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi pe cale de consecinţă susţinerea că principiul contributivităţii nu s-ar aplica decât odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 iar nu şi pensiilor stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 şi recalculate după principiile noii legi, sunt nefondate.
În speţă nu se pune problema principiului proporţionalităţii pensiei cu contribuţia individuală la pensia suplimentară ci de proporţionalitatea pensiei cu contribuţia la asigurările sociale de stat a angajatorului, care se vira obligatoriu, în baza legii – Decretul nr. 389/1972.
Câtă vreme pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 se recalculează după principiile Legii nr. 19/2000, nu se poate susţine că în această situaţie nu ar avea aplicabilitate principiul proporţionalităţii reglementat de noul act normativ.
Deşi Legea nr. 19/2000 instituie un sistem de asigurări sociale şi un sistem de calcul al pensiilor diferit de cel anterior, câtă vreme pensiile stabilite potrivit vechii reglementări trebuie recalculate după principiile noii legi, în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 şi H.G. nr.1550/2004, potrivit principiul “la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie”, în mod logic aceste principii sunt pe deplin aplicabile tuturor pensiilor, tocmai în scopul de a evita inechităţile la care s-ar putea ajunge.
Dacă argumentele relative la valorificarea acordului global ca formă de retribuire, la recalcularea drepturilor de pensie nu sunt suficient de puternice şi, fără a realiza o confuzie a celor două noţiuni, într-o altă interpretare, veniturile suplimentare obţinute de contestatoare sub forma retribuirii în acord global reprezintă un spor cu caracter permanent, prevăzut şi în legislaţia anterioară anului 1989 privind institutele de cercetare proiectare şi erau acordate lunar, fiind incluse în câştigul brut realizat şi impozitate conform art. 1 din Decretul nr.389/1972 care prevedea obligaţia unităţii de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat. Prevederea legală mai sus citată a fost menţinută şi prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul, prin art. 2.
Conform art. 23 alin. 1 lit. a) din acelaşi act normativ, baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, iar în raport cu acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000. Potrivit alin. (3) al art. 23 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 250/2007, baza de calcul mai sus menţionată este venitul brut realizat lunar. De asemenea, potrivit art. 78 alin. (4), modificat prin art. I pct. 6 al Legii nr. 250/2007, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) şi (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale.
Susţinerile intimatei relative la inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 250/2007 nu sunt fondate. Faptul că acesta act normativ nou se aplică efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute în trecut (facta futura), nu înseamnă că această lege retroactivează.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta Casa Judeţeană de Pensii, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile OUG 4/2005, ignorând prevederile exprese ale acesteia. Se mai invocă pe această cale, Decizia nr. 30/16.11.2009 a ÎCCJ, prin care s-a reţinut că dispoziţiile din pct. VI al anexei OUG 4/2005, sunt clare, lipsite de echivoc şi nu ne aflăm în prezenţa unei ambiguităţi de reglementare.
În continuarea motivelor de recurs, se mai arată că, sumele de bani obţinute de reclamantă cu titlu de acord global nu reprezintă un spor cu caracter permanent ci reprezintă o formă de remunerare, în funcţie de realizarea indicatorilor, reglementată de dispoziţiile art. 12 alin. 1 lit. a) din legea 57/1974, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuţia tarifară.
În ceea ce priveşte plata contribuţiei de asigurări sociale pentru sumele de bani obţinute în acord global, se mai arată că acest aspect este lipsit de relevanţă, întrucât stabilirea dreptului la pensie nu s-a realizat, nici în trecut şi nici după intrarea în vigoare a legii 19/2000 prin raportare la cuantumul contribuţiei de asigurări sociale. Acesta este raţionamentul prin care legiuitorul a înţeles să excludă, anumite categorii de venituri şi sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, printr-un text de lege expres.
Referitor la principiul contributivităţii înscris în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. e din legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, îşi găseşte aplicabilitatea odată cu intrarea în vigoare a acestei legi cu privire la persoanele asigurate care au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale. Pe de altă parte în privinţa perioadelor anterioare datei de 1.04.2001 când a intrat în vigoare legea 19/2000, sunt incidente dispoziţiile tranzitorii, cuprinse în art. 164 din acest act normativ, care permit valorificarea în procesul de stabilire a punctajelor anuale, doar a veniturilor obţinute ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare, cu excluderea veniturilor rezultate prin formele de retribuire în acord global.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că recursul este întemeiat şi în consecinţă va fi admis şi sentinţa primei instanţe va fi modificată în tot, în sensul respingerii contestaţiei, în baza dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Contestaţia formulată de contestatoarea B.E.M., a fost admisă în sensul obligării intimatei Casa Judeţeană de Pensii să recalculeze drepturile de pensie ale acesteia, prin valorificarea veniturilor obţinute cu titlu de acord global, înscrise în coloana a 4-a din adeverinţa eliberată de SC Proiect Braşov S.A. reţinându-se în esenţă că este aplicabil principiul proporţionalităţii pensiei cu contribuţia la asigurările sociale, reglementat de dispoziţiile art. 2 lit e) din legea 19/2000 şi de asemenea faptul că aceste sume de bani obţinute cu titlu de venituri din acord global au caracter de spor permanent şi pot fi avute în vedere la stabilirea bazei de calcul a pensiei.
Ambele argumente reţinute de instanţa de fond sunt eronate, iar raţionamentul pe care şi-a fundamentat soluţia pronunţată este unul greşit.
Principiul proporţionalităţii pensiei cu contribuţia la asigurările sociale, instituită de dispoziţiile art. 2 lit. e) din legea 19/2000, este susţinut şi de dispoziţiile art. 78 şi următoarele din legea 19/2000 care stabilesc modul de calcul al pensiei prin luarea în considerare a tuturor perioadelor de cotizare şi prin raportare la valoarea punctului de pensie, ţinându-se cont de salariul brut individual, inclusiv sporurile şi adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul. Este evident că acest principiu înscris în legea 19/2000, se aplică pentru viitor, persoanelor care se vor pensiona sub imperiul acestei reglementări, neavând putere retroactivă.
Sistemul de pensii reglementat de legea 3/1977, impunea o altă modalitate de contribuţii la asigurările sociale, diferită, în sensul că, reţinerile se realizau la nivelul întreprinderii, pe fondul total de retribuţii, iar cuantumul pensiei, se calcula ţinându-se cont de media retribuţiilor tarifare lunare, obţinute în cinci ani consecutiv lucraţi, la alegere din ultimii zece ani. Prin urmare, media retribuţiilor tarifare lunare, din cinci ani consecutiv lucraţi, ca şi bază de calcul a pensiei, aşa cum a fost reglementată de legea 3/1977, nu poate fi considerată, expresie a principiului contributivităţii aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 2 lit. e din legea 19/2000, şi potrivit căruia „drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale”.
Aşadar, ţinând cont şi de faptul că legea civilă nu poate retroactiva, acest principiu, nu se poate aplica persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au născut în temeiul legii 3/1977.
De altfel, nici nu ar trebui să primeze un astfel de principiu, în faţa unei reguli expres prevăzute într-un text de lege şi nici nu ar trebui absolutizată aplicabilitatea lui.
Chiar dacă am admite că se poate aplica principiul contributivităţii situaţiilor juridice născute sub imperiul altei legi, din cuprinsul adeverinţei depuse la dosar la fila 10, rezultă că angajatorul NU a achitat cotele de contribuţie (CAS) la veniturile suplimentare cum ar fi acordul global, ci numai la salariul de încadrare, sporul de vechime şi alte sporuri cu caracter permanent.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 4/2005, în anexa la pct. VI, arată în mod expres că „ nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucate, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale”.
Ori reclamanta a obţinut pe lângă salariul tarifar de încadrare şi venituri în acord global, aşa cum rezultă din desfăşurătorul de calcul, depus la dosar, iar în baza de calcul a pensiei au fost avute în vedere, în mod legal, numai retribuţia tarifară obţinută de aceasta.
Nu poate fi primit, nici argumentul potrivit căruia aceste venituri sunt asimilate unor sporuri cu caracter permanent, întrucât sunt câştiguri distincte, cu regim juridic diferit. Sporurile sunt adaosuri la salariul tarifar, diferenţiate procentual şi individualizate, pentru fiecare salariat şi care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, iar acordul global, reprezenta, o modalitate de salarizare, condiţionată de realizarea indicilor de creştere a productivităţii muncii şi eficienţei economice.
În sensul celor mai sus arătate, s-a pronunţat şi ÎCCJ, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin Decizia 30/16.11.2009, în considerentele căreia s-a reţinut că, în privinţa recalculării drepturilor la pensie OUG 4/2005, prevede la pct.VI al anexei, că formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001. În decizie se mai arată că textele de lege enunţate, fiind clare şi lipsite de echivoc, nu suntem în prezenţa unei ambiguităţi de reglementare, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti. Chiar dacă recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General a fost respins, prin decizia susmenţionată, în considerentele acestei decizii, problema de drept dezbătură, este tranşată, în sensul mai sus arătat, iar aceste considerente devin obligatorii în baza dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere această Decizie, precum şi necesitatea unificării practicii judiciare, în ceea ce priveşte problema de drept supusă prezentei analize şi pentru toate considerentele mai sus expuse, se impune o reconsiderare a practicii acestei instanţe.
Faţă de cele ce preced, instanţa apreciază că recursul este întemeiat şi în consecinţă va fi admis iar sentinţa primei instanţe va fi modificată în tot în sensul respingerii contestaţiei.
(Decizia civilă nr. 886/M/19.09.2010 – N.G. – C.A.Bv)
