– Dreptul functionarilor publici la prima de concediu, stabilit prin art.34(2), Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici. Potrivit acestui text normativ functionarul public are dreptul, pe lânga indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii în concediu, care se impoziteaza separat. Exercitiul acestui drept a fost suspendat succesiv prin legile bugetare, însa dupa încetarea situatiei care a determinat suspendarea, disp.art.34(2), Legea 188/1999 rep. cu modificarile ulterioare, trebuiau, de drept, sa reintre în vigoare, urmând a fi deplin aplicate, iar titularilor sa le fie platite primele de concediu.
(Decizia civila nr.1221/3.09.2007-C.A.B.-S.CAF)
Asupra recursurilor civile de fata.
Reclamantul Tudor Mihail, a chemat în judecata pe pârâtii Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Teleorman si Ministerul Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligate pârâtele sa plateasca reclamantului drepturile banesti reprezentând prima de concediu aferenta anilor 2001-2005, actualizata cu indicele de inflatie de la data nasteri dreptului pâna la data platii efective.
În motivarea actiunii, reclamantul arata ca a avut calitate de functionar public, aflat în raporturi de serviciu cu pârâtii Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Teleorman, raporturi guvernate de dispozitiile Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, modificata si completata.
Prin sentinta civila nr.445/10.04.2007 Tribunalul teleorman a admis actiunea si a obligat pârâtele sa plateasca reclamantei suma de 2317 Ron, reprezentând primele de concediu pe perioada 2001-2005, actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pâna la data platii efective.
Pentru a se pronunta în acest mod, instanta de fond a retinut ca prin Legea 188/1999 privind statutul functionarilor publici, s-a reglementat pentru functionarii publici, prima de vacanta, adica în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 a fost prevazut ca “functionarul public, are dreptul pe lânga indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii în concediu, care se impoziteaza separat”.
Este adevarat ca prin art.3 al.1 din OUG 33/2001 prima de vacanta a fost suspendata prin legile bugetului de stat numerele 743/2001, 631/2001, 507/2003 si 511/2004.
Numai ca în art.18 din Codul Muncii în redactarea în vigoare la data acordarii dreptului, suspendarii si abrogarii acestuia, prevede în mod expres ca “drepturile persoanelor încadrate în nu face obiectul vreunei tranzactii, renuntari sau limitari, ele fiind aparate de stat împotriva oricarei încatusari a manifestarilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu”.
Prin urmare, conform acestei dispozitii legale, un drept derivând din raportul juridic de munca odata câstigat, nu mai poate fi anulat.
Împotriva acestei hotarâri judecatoresti pronuntata în cauza au formulat recurs ambele pârâte, criticând-o pentru netemeincie si nelegalitate si sustinând în esenta, urmatoarele:
Suspendarea unei dispozitii printr-un act normativ împiedica producerea de efecte juridice la încetarea cauzei de suspendare. Dispozitia prev.de art.34 alin.2 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, rep.cu modificarile si completarile ulterioare, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendata printr-un alt act normativ de acelasi nivel sau de nivel superior. În aceasta situatie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum si durata ei determinata.
Prelungirea suspendarii ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispozitiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispozitii exprese, cu aplicare de la data expirarii suspendarii.
Având în vedere aceste prevederi legale, prin acte normative succesive au fost suspendate disp.art.34 alin.2 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, rep.cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la prima de concediu. Suspendarea acestor dispozitii legale a fost dispusa în acte normative de acelasi nivel cu Legea 188/1999.
Potrivit art.3 din OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariate si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, gestiunea sistemului de salarizare a functionarilor publici se asigura de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare si în numarul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Recursurile sunt nefondate pentru cele ce se vor arata în continuare;
Este evident ca, dupa trecerea situatiei care a generat suspendarea , disp.art.34 al.2 din Legea 188/1999 trebuiau de drept sa reintre în vigoare, urmând a se aplica pe deplin, iar primele de vacanta sa fie platite titularilor. Însa pâna la aceasta data repunerea în drepturi a reclamantului si acordarea primelor de concediu nu a fost îndeplinita.
Potrivit art.53 din Constitutia României “(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii publice. A sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”.
Orice suspendare prelungita si nejustificata a aplicarii art.34 al.2 din Legea 188/1999 este practic o anulare mascata, conditiile prevazute atât din Constitutia României, cât si de legislatia speciala în vigoare, fiind flagrant încalcate actele normative care au dus la suspendarea primelor de concediu prin neplata drepturilor cuvenite.
Ca urmare, criticile formulate de cele doua recurente sunt nefondate si pe cale de consecinta, se va face aplicatiunea disp.art.312 al.1 cod pr.civ. , recursurile fiind respinse ca nefondate.
1
