Art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Înţelesul sintagmei “număr fals de înmatriculare”.
Inculpatul care a montat pe autoturismul său numerele de înmatriculare atribuite altui autoturism, creând astfel aparenţa unei situaţii de fapt ce nu corespunde realităţii, săvârşeşte infracţiunea prev. de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, prin incriminarea căreia legiuitorul nu a avut în vedere noţiunea de „număr falsificat” (ceea ce ar fi presupus însăşi alterarea plăcuţelor de înmatriculare) ci pe cea de „număr fals” de înmatriculare, respectiv acel număr montat pe un autovehicul, căruia nu-i corespunde nicio înregistrare anterioară referitoare la respectivul autovehicul şi care nu a fost astfel atribuit niciodată acestuia, fiind apt să inducă în eroare cu privire la identitatea autovehiculului.
Notă: Soluţia, deşi anterioară Deciziei nr. 18/2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, este în acord cu aceasta.
Secţia penală – Decizia penală nr. 1242/ 26 noiembrie 2012
Prin sentinţa penală nr. 491/19.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr.7698/306/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul B.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În baza art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cpp. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cpen. au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b Cpen.
În baza art. 81 alin. 1 Cpen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. 1 Cpen.
În baza art. 71 alin. 5 Cpen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cpp. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cpen.
În baza art. 191 alin. 1 Cpp. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, cu privire la starea de fapt, că, la data de 15.09.2011, în jurul orelor 11:00, inculpatul se deplasa pe str. Cetăţii din loc. C. la volanul autoturismului marca Audi 80 cu nr. de înmatriculare XX 01 XXX, timp în care a fost oprit de organele de poliţie.
În prezenţa martorului asistent Petru Gheorghe, s-a constatat că seria de identificare a autoturismului, poansonată uzinal este WAUZZZXXZCAXXXXXX şi nu corespunde cu cea din certificatul de înmatriculare prezentat la control, certificat ce a fost emis pentru autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare XX 01 XXX, dar cu seria de şasiu A0AD12031119101.
Autoturismul Audi cu seria WAUZZZXXZCAXXXXXX, condus de inculpat în momentul depistării în trafic, figurează ca radiat din circulaţie din data de 04.10.2010.
S-a constatat astfel că autoturismul Audi nu era înmatriculat la data de 15.09.2011 şi avea montate numere false.
Din anul 2011, inculpatul B.G. deţinea un autoturism Audi cu seria A0AD12031119101, legal înmatriculat cu nr. XX 01 XXX, pe care l-a condus pe drumurile publice până la data de 20.08.2010 când, ca urmare a unui accident de circulaţie, acesta a fost grav avariat.
Ulterior accidentului, inculpatul a achiziţionat un alt autoturism, având aceleaşi caracteristici tehnice, radiat din circulaţie, pe care a montat plăcuţele cu numerele de înmatriculare ale autoturismului avariat şi cu care a circulat pe drumurile publice fără a respecta dispoziţiile legale prevăzute de art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu privire la obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de autovehicule de a proceda la înmatricularea acestora înainte de a le pune în circulaţie.
În ceea ce priveşte, dreptul intern aplicabil şi individualizarea judiciară a pedepsei, s-a reţinut că fapta inculpatului B.G. care, în data de 15.09.2011, în jurul orelor 11:00, pe str. C. din loc. C., a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XX 01 XXX, autoturism radiat din circulaţie şi căruia i-a montat numere false întruneşte, atât sub aspectul laturii obiective cât şi subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. şi ped. de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanţa a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat de a conduce pe drumurile publice un autoturism ce nu era înmatriculat în circulaţie şi căruia i-a aplicat numerele de înmatriculare de la un alt autoturism nu întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 motivat de faptul că inculpatul nu a efectuat nici un fel de manopere de falsificare a numerelor de înmatriculare ci doar a aplicat pe autoturism numere de înmatriculare ale altui autoturism. Or atâta timp cât inculpatul nu a efectuat nici un fel de manopere de falsificare a numerelor de înmatriculare aplicate pe autoturism, infracţiunii îi lipseşte unul dintre elementele constitutive şi urmează ca instanţa să pronunţe pentru această infracţiune o soluţie de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cpp., văzând şi practica judiciară a instanţei superioare în acest sens(decizia penală nr. 468/22.06.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia). Mai mult, trebuie observat şi faptul că numărul de înmatriculare aplicat nici nu putea fi fals de vreme ce el era atribuit unui alt autoturism, era legal atribuit şi nu era expirat.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cpen. şi anume dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Modul şi mijloacele concrete de săvârşire a faptei(aplicarea unui număr de înmatriculare legal atribuit şi valabil pe un alt autoturism), împrejurările de timp şi loc ale comiterii lor(în timpul zilei, pe un drum deschis circulaţiei publice), scopul urmărit(deplasarea cu autoturismul în condiţiile în care cel de-al doilea autoturism căruia îi aparţinea numărul de înmatriculare fusese avariat), lipsa unor urmări grave, persoana inculpatului(constant sincer, studii modeste, fără antecedente penale), lipsa împrejurărilor de natură a agrava răspunderea penală dar existenţa cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 alin. 7 Cpp., ca şi cauză de natură a atenua răspunderea penală au determinat instanţa să aprecieze că aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 este în măsură a asigura scopul preventiv şi funcţia educativă a pedepsei.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, s-a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală , prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a şi lit.b Cpen. , respectiv , dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat – activităţi ce presupun responsabilitatea sa civică , încrederea publică sau exerciţiul autorităţii – , motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei .
S-a mai arătat că atitudinea sinceră a inculpatului, prezenţa sa în faţa instanţei(arătând că a înţeles consecinţele acţiunii sale nelegale), regretul manifestat, lipsa antecedentelor penale pentru fapte de acelaşi gen au determinat instanţa să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea ei.
În baza art. 71 alin. 5 Cpen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 385 ind.15 alin.2 lit.d raportat la art.385 ind.9 pct.17 ind.2 şi art.385 ind.6 alin.3 Cod procedură penală, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza, să se pronunţe o hotărâre de condamnare a inculpatului B.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.85 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
În motivarea recursului s-a arătat că soluţia instanţei nelegală, deoarece dispoziţiile art. 85 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, incriminează două infracţiuni distincte, respectiv, punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat şi punerea în circulaţie sau conducerea unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare.
Deşi ambele infracţiuni au ca situaţie premisă unică obligaţia de înmatriculare a autovehiculelor, cerinţa esenţială specifică care le diferenţiază este aceea a distincţiei între neînmatriculare şi număr fals de înmatriculare, în acest din urmă caz – al infracţiunii prevăzute de art. 85 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002- textul de lege referindu-se doar la folosirea numărului fals nu şi la falsificarea lui propriu- zisă.
Astfel, nu este necesar pentru existenţa infracţiunii, decât ca numărul de înmatriculare să nu aibă corespondent într-o înscriere reală în evidenţele autorităţii competente, acest lucru nedatorându-se în mod obligatoriu unei acţiuni de contrafacere sau alterare, aşa cum presupune latura obiectivă a infracţiunii de fals, fiind suficient ca numărul de înmatriculare respectiv să fie apt să inducă in eroare cu privire la identitatea autovehiculului.
Din acest motiv, este fals atât numărul plăsmuit căruia nu-i corespunde nicio înregistrare anterioară, cât şi numărul care corespunde unei înmatriculări anterioare, reale, sau numărul provizoriu emis în baza unei autorizaţii speciale care, la data punerii în circulaţie sau conducerii pe drumurile publice nu mai avea valabilitate, ca urmare a radierii autovehiculului sau a expirării autorizaţiei provizorii de circulaţie a acestuia.
Prin urmare, existenţa infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare nu depinde de faptul că aparenţa contrară realităţii se datorează exclusiv confecţionării şi aplicării unui număr imaginar, sau dacă acest număr a fost corespunzător unei alte înmatriculări.
Aşa fiind, după radierea autovehiculului din evidenţa organului la care a fost înmatriculat, numărul de înmatriculare îşi pierde semnificaţia, devenind fată de autovehiculul a cărui înmatriculare o certificase, număr fals de înmatriculare în sensul art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, republicată.
Cu atât mai mult, având în vedere că în cauză inculpatul a pus în circulaţie şi a condus pe drumurile publice un autovehicul radiat din circulaţie, având montat un nr. de înmatriculare atribuit altui autovehicul, intenţia sa de a denatura adevărul devine evidentă sub dublu aspect, respectiv:
– prin crearea aparenţei existenţei unui număr de înmatriculare legal obţinut, câtă vreme autoturismul cu care a circulat, radiat fiind, nu mai putea beneficia de un astfel de număr ;
– prin crearea aparenţei că numărul montat, care avea corespondent într-o înscriere actuală (cu privire la alt autoturism), era legal atribuit autovehiculului radiat din circulaţie, deci era apt să-i stabilească acestuia din urmă, identitatea.
De altfel opinia majoritară a literaturii de specialitate avută în vedere şi de practica judiciară este în sensul că manoperele de falsificare se pot realiza în orice mod de natură să denatureze adevărul, să certifice o realitate contrară celei de fapt, inculpatul prin acţiunea sa, realizând tocmai acest lucru. ( v. decizia penală nr. 851/R/l 8.09.2008 a Curţii de Apel Timişoara- Secţia penală, decizia penală nr. 763/R/24.11.2009 a Curţii de Apel Iaşi).
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a cazului de casare invocat de parchet, respectiv cel prevăzut de art.385 ind.9 pct.17 ind.2 Codul de procedură penală a actelor şi lucrărilor existente la dosar, precum şi din oficiu, conf. art. 385 ind. 6 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel reţine următoarele:
Din coroborarea probatorului administrat în cauză rezultă, în esenţă, că inculpatul B.G. a deţinut un autoturism marca Audi cu seria de şasiu A0AD12031119101, înmatriculat cu nr. XX 01 XXX, avariat grav în urma unui accident şi care a fost astfel radiat din circulaţie la data de 4.10.2010.
Ulterior, inculpatul a luat plăcuţele cu nr. de înmatriculare XX 01 XXX şi le-a montat pe alt autovehicul marca Audi, cu aceleaşi caracteristici tehnice.
În aceste împrejurări, la data de 15.09.2011, în jurul orelor 11:00, inculpatul a condus pe str. C. din loc. C. autoturismul marca Audi 80, neînmatriculat şi pe care montase nr. de înmatriculare XX 01 XXX, fiind oprit în trafic de un echipaj al poliţiei rutiere în vederea efectuării unor verificări cu privire la starea tehnică a maşinii.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului B.G. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, însă soluţia de achitare pronunţată cu privire la infracţiunea prevăzută de art.85 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 este consecinţa unei interpretări eronate a acestor dispoziţii legale.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul … cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare constituie infracţiune.
Este adevărat că legislaţia rutieră nu defineşte înţelesul noţiunii de ,, număr fals de înmatriculare’’, ceea ce a determinat o interpretare diferită a acestei noţiuni în practica instanţelor de judecată.
În acest sens, în practica prezentei Curţi de Apel s-a interpretat că nu constituie infracţiunea amintită fapta de a conduce un autoturism care avea un număr de înmatriculare care însă era expirat, or care era radiat din circulaţie.
Situaţia din prezenta speţă este diferită, în contextul în care inculpatul a montat pe autoturismul său numerele de înmatriculare atribuite altui autoturism, creând astfel aparenţa unei situaţii de fapt ce nu corespundea realităţii.
În acest sens, Curtea constată că legiuitorul nu a avut în vedere noţiunea de „număr falsificat” ( ceea ce ar fi presupus însăşi alterarea plăcuţelor de înmatriculare) ci pe cea de „număr fals” de înmatriculare, respectiv acel număr montat pe autovehicul, căruia nu-i corespunde nicio înregistrare anterioară referitoare la acel autoturism şi care nu a fost astfel atribuit niciodată acestuia, fie apt să inducă în eroare cu privire la identitatea autovehiculului.
Prin urmare, fapta inculpatului B.G. care a condus pe drumurile publice marca Audi 80, căruia i-a aplicat numerele de înmatriculare de la un alt autoturism, constituie infracţiunea prev. de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor art. 385 ind.6 din Codul de procedură penală, Curtea de Apela constatat că celelalte dispoziţii ale primei instanţe referitoare la aplicarea pedepsei accesorii, la individualizarea judiciară a executării pedepsei, precum şi la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.
Pentru aceste motive, instanţa a constatat că recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu este fondat, urmând ca, în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, să îl admită şi să dispună casarea în parte a sentinţei penale nr. 491/19.09.2012 pronunţată de Judecătoria Sibiu, numai sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului B.G. pentru infracţiunea prev. de art.85 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
Văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei consacrate de art. 72 Cod penal, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, conform art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală ( închisoarea de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni ), de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite – apreciat de instanţă ca fiind mediu – ,de împrejurările în care aceasta a fost comisă (în timpul zilei, pe un drum deschis circulaţiei publice), de atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces penal, instanţa îi va aplica acestuia o pedeapsă constând în minimul special stabilit de lege.
Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel l-a condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art. 85 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea dispoziţiilor art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală.
În baza art.33 lit.b, art.34 lit.b Cod penal, întrucât cele infracţiuni au fost săvârşite de acelaşi inculpat, prin aceeaşi acţiune, a contopit pedepsele de câte 8 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunile prev.de art.85 alin.1 şi de art. 85 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 în pedeapsa de 8 luni închisoare.
S-au menţinut dispoziţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
