Procedură de declarare a contribuabilului inactiv


Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a de administrativ şi fiscal, decizia nr. 7704 din 9 octombrie 2014

Prin sentinţa civilă nr. 1253 din 9.04.2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, invocată de aceasta şi în consecinţă:

S-au respins cererile formulate de reclamanta SC A.A. SRL privind anularea Deciziei nr. 188/20.02.2012 şi anularea Deciziei de impunere nr. 2392/08.02.2011 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, formulate în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte precizarea acţiunii faţă de ANAF, prin încheierea pronunţată la data de 23.10.2013 instanţa a disjuns capătul de cerere din acţiunea principală, cel referitor la anularea procedurii privind declararea ca inactiv a reclamantei raportat la nerespectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 565 din 21.07.2006 şi ca o consecinţă, modificarea în parte a Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1167 din 29.05.2009 în sensul eliminării din lista contribuabililor inactivi a poziţiei pe care este înscrisă reclamanta şi menţinerea înregistrării în scop de TVA iniţială, formând astfel obiectul dosarului nr. 7438/100/2013, iar prin sentinţa civilă nr. 6003/23.10.2013 a Tribunalului Maramureş s-a dispus declinarea competenţei de soluţionarea a acestui capăt de cerere, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Pe cale de consecinţă, astfel cum a arătat şi reclamanta prin concluzii scrise, faţă de disjungerea acelui capăt de cerere, instanţa, nu mai este învestită cu cererea privind anularea Ordinului Preşedintelui ANAF, iar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 188/20.03.2012 emisă de DGFP MM şi implicit anularea deciziei de impunere nr. 2392/08.2011 emisa de AFP Viseu de Sus a fost admisă, actele administrative atacate nefiind emise de către ANAF Bucureşti, astfel că nu există identitate între persoana ANAF Bucureşti şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Reclamanta, ce are ca obiect principal de activitate – Activităţi auxiliare pentru producţia vegetala, cod CAEN 161, a fost supusă unei inspecţii fiscale generale care a vizat perioada 01.01.2007-30.09.2011, iar prin raportul de inspecţie fiscala încheiat în data de 08.12.2011, organele de inspecţie fiscală au constatat următoarele:

Reclamantei i-a fost anulat codul de înregistrare în scopuri de TVA începând cu data de 01.07.2009 ca urmare a stării de inactivitate stabilită prin OPANAF nr. 1167/29.05.2009 şi a fost reactivată prin OPANAF nr. 2172/02.06.2011 şi reînregistrată în scopuri de TVA începând cu data de 20.06.2011.

SC A.A. SRL a depus decontul de TVA pentru trim. III 2009 înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Dragomireşti sub nr. 334/19.04.2011, aferent unei perioade când aceasta nu avea calitatea de plătitor de TVA, în care înregistrează suma negativa a TVA în perioada de raportare de 7.042 lei, cu care a diminuat în mod nejustificat de plată în sumă de 11.882 lei înregistrată în ultimul decont depus, aferent trim. II 2009 pentru o perioada fiscală în care societatea avea calitatea de plătitor de TVA.

Prin deducerea taxei pe valoarea adăugata si declararea acesteia ca taxa pe valoarea adăugată de recuperat la organul fiscal teritorial, aferentă unei perioade în care societatea nu avea calitatea de plătitor de TVA, s-au încălcat prevederile art. 146 alin.(1), art. 155, alin.(5) si art. 147.1, alin.(1) din Legea nr. 57112003 privind Codul fiscal, motiv pentru care taxa pe valoarea adăugată în sumă de 7.042 lei reprezintă taxă pe valoarea adăugată de plata determinată suplimentar cu termen de plată la data de

25.07.2009.

Pentru neplata la termenul legal a determinată suplimentar în sumă de 7.042 lei, în conformitate cu prevederile art.119 si ale art.120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, organele de inspecţie fiscală au calculat pentru perioada 26.07.2009- 5.12.2011 majorări si dobânzi de întârziere în sumă de 3.862 lei si penalităţi de întârziere în sumă de 1.056 lei.

În luna decembrie 2010 SC A.A. SRL a efectuat o achiziţie intracomunitară (utilaj) de la A.E. Gmbh din Germania în baza facturii nr.

6-0072/10 din data de 08.12.2010 în valoare de 81.240 euro respectiv 349.307 lei fără TVA, efectuând următoarele înregistrări în evidenţa contabilă 2133 = 401 cu suma de 349.307 lei si concomitent 4426 = 4427 cu suma de 83.833 lei într-o perioadă fiscală când societatea nu avea calitatea de plătitor de TVA, fiind inactivă .

Înregistrarea contabila 4426 = 4427 poate fi făcută de către societăţile care achiziţionează bunuri din comunitatea europeana înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal si prezintă o “plată” prin taxare inversă conform art. 157 alin.(2) din acelaşi act normativ.

Această achiziţie intracomunitara efectuată de societate este impozabilă în România din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugata conform prevederilor art. 126 alin.(3) lit.a) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal. De asemenea conform prevederilor art. 153.1 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 57112003 SC A.A. SRL avea obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA înainte de efectuarea acestei achiziţii intracomunitare şi să depună decont special de TVA la organul fiscal teritorial cu valoarea acestei achiziţii si taxa pe valoarea adăugată de plată aferentă conform art. 156.3 1in.(1) lit.a) din Legea nr. 571/2003, după înregistrarea in scopuri de TVA.

În conformitate cu prevederile art. 151 alin.(1) din Legea nr. 571/2003 persoana care efectuează o achiziţie intracomunitara de bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei”, iar în conformitate cu art. 157 alin.(1) din acelaşi act normativ “orice persoana trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligaţia depunerii unuia dintre deconturile sau declaraţiile prevăzute la art. 156 ind 2 si 156 ind 3” .

Astfel conform prevederilor legale menţionate societatea avea obligaţia depunerii decontului special de TVA la organul fiscal teritorial şi a plăţii taxei pe valoarea adăugată în sumă de 83.833 lei aferentă achiziţiei intracomunitare până la data de 25.01.2011.

Pentru neplata la termenul legal a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 83.833 lei, în conformitate cu prevederile art.119 si ale art.120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, organele de inspecţie fiscala au calculat pentru perioada 26.01.2011-05.12.2011 dobânzi de întârziere în sumă de 10.529 lei si penalităţi de întârziere în sumă de 12.575 lei.

Astfel, organele de inspecţie fiscala au stabilit o taxa pe valoarea adăugată de plată suplimentară în sumă totală de 90.875 lei, majorări şi dobânzi de întârziere în sumă totală de 14.391 lei şi penalităţi de întârziere în sumă totală de 13.631 lei.

Raportul de inspecţie fiscala încheiat în data de 08.12.2011 a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. F-MM 2392/08.12.2011, privind obligaţiile fiscale contestate de SC A.A. SRL în sumă totală de 118.897 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată în sumă de 90.875 lei si majorări, dobânzi si penalităţi de întârziere aferente în sumă de 28.022 lei.

Prin decizia nr. 188 din 20.03.2012 emisă de Direcţia Generala a Finanţelor Publice Maramureş s-a respins contestaţia reclamantei SC A.A. SRL, împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F-MM 2392/08.12.2011.

Tribunalul a reţinut că în conformitate cu prevederile pct.1 din Anexa 1 a Ordinului ANAF nr.819/2008 pentru aprobarea privind declararea contribuabililor inactivi, în evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi sunt înscrişi contribuabilii persoane juridice, care îndeplinesc cumulativ următoarele criterii :

– nu au depus nicio declaraţie pe parcursul unui semestru calendaristic;

– nu li s-a aprobat la cerere, de către organul fiscal competent măsura privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale declarative ( regim derogatoriu).

Întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile declarative ce-i reveneau pe parcursul unui semestru calendaristic, a fost inclusă în lista contribuabililor care urmează a fi declaraţi inactivi.

Astfel, prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr.1167/29.05.2009 s-a aprobat Lista contribuabililor declaraţi inactivi, iar reclamanta a fost indicată la poziţia 41581 din anexa 1 – Lista contribuabililor declaraţi inactivi.

Ulterior, prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr.1179/01.06.2009 s-a prorogat termenul stabilit pentru intrarea în vigoare a Ord. nr.1167/29.05.2009, până la data de

11.06.2009.

În lipsa unor probe privind atestarea îndeplinirii obligaţiei fiscale declarative, evident că nu este vorba despre vreo eroare materială înscrierea reclamantei în această listă, în condiţiile în care SC A.A. SRL a fost declarata inactiva pentru nedepunerea declaraţiilor de impozite si taxe conform anexei 1 lit. A) pct. 1 din Ordinul nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi.

Lista contribuabililor inactivi a fost afişata la data de 11.06.2009 pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice – portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala la secţiunea informaţii publice -informaţii despre contribuabili, conform art.2 din OPANAF nr. 1167/29.05.2009.

În executarea dispoziţiilor art. 1 alin.2, art.7 din Ordinul nr. 575 din 21 iulie 2006 al Preşedintelui A.N.A.F. şi art.2 din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr.1179/01.06.2009, tribunalul a reţinut faptul că organele fiscale au respectat procedura de comunicare a actelor administrativ-fiscale, stabilită de art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicat.

Întrucât SC A.A. SRL a fost declarată inactivă din data de 11.06.2009, raportat la dispoziţiile art. 153 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi ale art. 1 si 3 din Ordinul nr. 605 din 8 aprilie 2008, privind aprobarea Procedurii de anulare din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA a persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, care figurează în lista contribuabililor inactivi, instanţa a reţinut că începând cu data de

01.07.2009, SC A.A. SRL i-a fost anulat codul de înregistrare în scopuri de TVA, prin urmare nu avea dreptul sa diminueze taxa pe valoarea adăugata de plata aferentă trim. II 2009 cu suma negativă a TVA de 7.042 lei aferentă trim. III 2009, când aceasta nu avea calitatea de plătitor de TVA .

SC A.A. SRL, realizând şi achiziţia intracomunitară invocată mai sus, raportat la prevederile art. 126 alin. (3) lit.a) şi art. 150 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, aceasta datorează bugetului de stat taxa pe valoarea adăugată pentru utilajul achiziţionat din Germania.

În condiţiile în care reclamanta nu era înregistrată în scopuri de TVA la data efectuării achiziţiei, respectiv la data de 08.12.2010, acesteia nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 157 alin. (2) din Legea nr. 571 /2003 care instituie mecanismul taxării inverse pentru persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153.

Aşadar, în mod corect s-a reţinut faptul că SC A.A. SRL datorează taxa pe valoarea adăugată de plată suplimentară în sumă de 90.875 lei, iar faptul că la data de 10.11.2010, Administraţia Finanţelor Publice Dragomireşti a eliberat reclamantei un certificat de atestare fiscală din care rezultă că nu figura în evidenţele fiscale cu obligaţii de plată, nu este de natură să o exonereze de la plata taxei pe valoarea adăugată suplimentară, raportat la dispoziţiile legale invocate. De altfel, astfel cum arată pârâta în întâmpinare, certificatul respectiv s-a emis tocmai în considerarea faptului că reclamanta nu a depus declaraţii de impozite si taxe la organul fiscal teritorial.

Instanţa a înlăturat ca neîntemeiate susţinerile reclamantei privind nulitatea deciziei nr. 188 din perspectiv a încălcării competentei exclusive de soluţionare a capătului de cerere privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1167/29.05.2009 – în privinţa căruia competenta exclusiva de soluţionare revenea autorităţii centrale, susţinând că prin maniera de soluţionare a contestaţiei de către pârâtă, lăsând nesoluţionată cererea, petenta ar fi fost lipsită de exercitarea efectivă a unei căi de cenzură în privinţa actului contestat.

Ordinul Preşedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscală nr. 1167/2009 face parte din categoria actelor administrative individuale, acestuia fiindu-i aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Natura Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1167/2009 este aceea a unui act administrativ cu caracter individual, având în vedere că are ca obiect reguli de conduită pentru un grup determinat de persoane, prevăzute în Lista contribuabililor, şi nu norme juridice de conduită obligatorii generale şi impersonale care se adresează unui număr nedeterminat de persoane, pentru a se putea stabili o natură normativă a actului.

În aceste condiţii, acţiunea reclamantei privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1167/29.05.2009 este supusă formulării prealabile a recursului graţios, în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă, dar nu mai târziu de expirarea termenului de prescripţie de 6 luni de la data emiterii actului, termen prevăzut de art. 7 alin. (7) Legea nr. 554/2004, putând sesiza instanţa de contencios administrativ competentă în cazul în care nu ar fi primit răspuns la plângerea prealabilă formulată.

Astfel, faţă de dispoziţiile art.3 alin.1 din Codul pr,civ., art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 şi prevederile art. 7 , art.10 alin.1 din din Legea nr.554/2004, raportat la art.1 din Hotărârea Guvernului nr.109/2009 privind organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, procedura de soluţionare a capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea procedurii privind declararea ca inactiv a reclamantei, raportat la nerespectarea dispoziţiilor Ord. nr.819/19.05.2008 si a Ord.nr.575/2006 si modificarea în parte a Ord. nr.1167/29.05.2009 privind declararea contribuabililor inactivi în sensul eliminării din lista contribuabililor declaraţi inactivi a poziţiei la care se află înscrisă reclamanta, pentru perioada 11.06.2009-02.11.2009, cu anularea scoaterii în evidenţa persoanelor înregistrate în scop de TVA si menţinerea înregistrării în cop de TVA iniţială, impunea ca reclamanta să se adreseze în prealabil autorităţii publice competente, în speţă Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu o contestaţie administrativă în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de faptul că a fost inclusă în lista contribuabililor inactivi, iar faţă de lipsa rezolvării cererii, lipsa răspunsului, ori faţă de soluţia dată de autoritatea centrală, putea să se adreseze instanţei competente, respectiv Curtea de apel.

Or, în cauză, reclamanta nu a urmat propriu-zis această cale, astfel că nesoluţionarea de către DGFP Maramureş a cererii referitoare la modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF prin care reclamanta fusese declarata contribuabil inactiv, respectiv faptul că nu s-a declinat competenţa de soluţionare către autoritatea centrală ANAF, nu este de natură să atragă nulitatea Deciziei nr.188 din 20.03.2012 prin care DGFP Maramureş a soluţionat, potrivit competenţei sale, contestaţia depusă de SC A.A. SRL împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala nr.F-MM 2392/08.12.2011, emisa în baza raportului de inspecţie fiscală încheiat în data de 08.12.2011.

Nesoluţionarea cererii nu împiedica reclamanta să se adreseze instanţei de contencios administrativ competentă.

De altfel, Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. .586/05.12.2013 pronunţată în dosar nr. …/2013, în soluţionarea capătul de cerere disjuns din acţiunea principală, cel referitor la anularea procedurii privind declararea ca inactiv a reclamantei, a respins ca rămasă fără obiect cererea, în condiţiile în care s-a reţinut că reclamanta nu a înţeles să investească instanţa cu un petit de modificare a Ordinului Presedintelui ANAF nr.1167/29.05.2009.

Pentru neplata la termenul legal a sumei de 90.875 lei, organele de inspecţie fiscala au calculat corect majorări si dobânzi de întârziere în suma de 14.391 lei si penalităţi de întârziere în suma de 13.631 lei, conform art.119 alin.(1) din, Art.120 alin.(1) si (7) şi Art. 120 ind. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 în vigoare la momentul respectiv.

Faţă de aceste considerente şi în baza dispoziţiilor legale invocate instanţa a respins contestaţia formulată.

Împotriva sentinţei a declarat recurs SC A.A. SRL, solicitând admiterea recursului si in condiţiile art. 304 pc. 8 si 9 Cod proc. civ. coroborat cu prev. art. 312 aliniat 3 Cod proc. civ. si art. 3041 Cod proc. civ., modificarea in tot a hotărârii atacate in sensul admiterii acţiunii precizate şi anularii deciziei nr. 188 din 20.03.2013 emise de către DGFP Maramureş, prin care s-a respins contestaţia înregistrată de petentă la DGFP Maramureş cu nr. 5637/22.02.2012 şi pe cale de consecinţă anularea şi a deciziei de impunere nr. 2392/08.12.2011 emisa de către DGFP Maramureş- Activitatea de inspecţie fiscală, cu exonerarea de la plata sumei de 118.897 lei; cu cheltuieli de judecata.

În motivarea recursului, recurenta arată că hotărârea instanţei de fond este data cu aplicarea greşita a legii si cu interpretarea greşita a actului dedus judecaţii, sens in care se impune a fi reţinută incidenţa prevederilor art. 304 pct. 8 si 9 Cod proc. civ.

Astfel, instanţa a realizat o aplicare greşita a legii din perspectiva modului in care a înţeles sa nu analizeze sub nici un aspect metodologia reglementata de legiuitor in cazul eliberării certificatului de atestare fiscala, certificat care a fost solicitat la data de 10.11.2010 de către recurenta organului fiscal anterior angajării operaţiunii intracomunitare care in esenţa a generat creanţa fiscala dedusa prezentei cauze.

Mai exact, certificatul fiscal solicitat chiar organului fiscal era necesar pentru realizarea operaţiunii intracomunitare – respectiv achiziţionare cu credit bancar a unui utilaj din afara tarii, pentru desfăşurarea activităţii petentei – in raport de care ulterior organul fiscal a emis decizia contestata.

Solicită a se retine ca motivarea instanţei de fond este sincopată si nu se regăseşte nici o trimitere la procedura impusa de lege in cazul eliberării unui certificat de atestare fiscala, instanţa omitand parca a analiza cele detaliate de petenta in chiar cadrul acţiunii ce a investit instanţa de contencios fiscal.

Astfel, s-a supus atenţiei instanţei de fond următoarele:

a. prin eliberarea certificatului fiscal organul fiscal a încălcat normele legale aplicabile in materia contribuabilului inactive, pentru ca potrivit art. 4 aliniat 1 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 575/2006 pe perioada stării de inactivitate toate procedurile de avizare, autorizare, certificare, licenţiere sau alte proceduri similare cât… si oricare din avizele, autorizaţiile, licenţele, acordurile si orice alte acte in baza cărora contribuabilii inactivi sunt autorizaţi sa funcţioneze sau sa desfăşoare diverse activităţi economice se suspenda de drept.

b. Ori, in cazul de fata, desi conform Ordinului Preşedintelui ANAF petenta era inactiva din mai 2009, organul fiscal competent din cadrul Agenţiei Naţionale Fiscale eliberează certificat fiscal care atesta ca petenta este contribuabil activ si nu o înştiinţează la acel moment ca este Inactiva si ca trebuie sa realizeze anumite proceduripentru a se reactiva.

c. De asemenea incidenţa prev art. 6 din Ordinul MFP 752/2008 aliniatul 1 este evidenta, legiuitorul arătând in mod expres ca pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală persoanelor juridice, organul fiscal competent va consulta: a. dosarul fiscal si b. fisa pentru evidenta analitica pe plătitori a contribuabilului, sens in care cu atât mai mult culpa organului fiscal este mai evidenta.

Desi aduse in atenţia instanţei de fond, detaliate in privinţa incidenţei textelor legale in cauza, instanţa de fond nu le-a analizat, arătând doar la fila 17 aliniat 7 ca organele fiscale au respectat procedura de comunicare a actelor fiscale potrivit declararea contribuabililor inactivi si la fila 18 aliniat 3 din hotărâre ca potrivit poziţiei intimatei certificatul fiscal sa eliberat in considerarea faptului ca reclamanta nu a depus declaraţii de impozite sit axe la organul fiscal.

Cu evidenta instanţa a interpretat greşit atât actul dedus judecaţii cât si textele legale incidente in cauza omiţând o chestiune extrem de clara: recurenta a solicitat la data de 10.11.2010 eliberarea unui certificat fiscal pentru a contracta un credit necesar operaţiunii de import a unui utilaj, data la care, deşi in evidenta instituţiei de la care a solicitat certificatul fiscal, recurenta era inactiva din 29.05.2009, instituţia si organul abilitat i-a eliberat certificatul fiscal ca si cum ar activa si nici nu ia adus la cunostina ca ar fi probleme, ca ar fi inactiva, ca s-ar impune reactivarea sa. Chiar daca instanţa ar aprecia ca declararea ca si contribuabil inactiv ar fi fost făcuta conform legii, eliberând certificatul fiscal instituţia in baza de date a căreia petenta figura ca inactiv a atestat o alta stare de fapt: aceea a unui contribuabil activ, adică o stare de fapt contrara realităţii, recurenta contractând creditul pentru operaţiunea intracomunitara, iar in mod paradoxal după realizarea acestei operaţiuni la un timp a fost emisa decizia de impunere pentru faptul ca recurenta ar fi realizat o operaţiune intracomunitara deşi era contribuabil inactiv, in condiţiile in care certificatul fiscal consfinţea o alta stare de fapt si in condiţiile in care contribuabilul nu a fost înştiinţat cu privire la declararea sa inactiva nici chiar in 2010 la eliberarea certificatului fiscal, adică după un an de la declararea sa inactiv.

Apreciază ca instanţa fondului nu a analizat acest aspect, deşi detaliat de mai multe ori in fata sa, rezumându-se la a analiza strict din punct de vedere fiscal emiterea deciziei de impunere, fără a observa premisele care au generat emiterea deciziei de impunere, daca se poate retine culpa recurentei in cazul de fata, in sensul ca recurenta nu a indus in eroare organele fiscale, nu s-a sustras vreodată de la plata obligaţiilor fiscale, ba chiar a solicitat eliberarea unui certificat fiscal pentru contractarea creditului necesar operaţiunii intracomunitare, necunoscând vreodată ca a fost declarata contribuabil inactiv, de altfel certificatul fiscal atestând chiar din partea organului fiscal in anul 2010 ca recurenta este activa, deşi in bazele ANAF era declarata inactiva din luna mai 2009. Ori, instanţa era chemata a analiza decizia de impunere din perspectiva stării de fapt, al premiselor ce au generat-o nu doar formal ca si calcul al debitului sau penalităţi aplicabile.

Hotărârea instanţei de fond este data cu interpretarea greşita a legii si in raport de faptul ca s-a solicitat anularea deciziei nr. 188 din

20.03.2012 solicitându-se nulitatea deciziei nr. 188 din perspectiva încălcării competentei exclusive de soluţionare a capătului de cerere privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1167/29.05.2009 – in privinţa căruia competenta exclusiva de soluţionare revenea autorităţii centrale, iar prin maniera de soluţionare, petenta a fost lipsita de exercitarea efectiva a unei cai de cenzura in privinţa actului contestat. Autoritatea fiscala nu a analizat pe fond potrivit prevederilor legale actul administrativ fiscal contestat, controlul judecătoresc neputând fi realizat omisso medio.

Ori instanţa fondului a detaliat faptul ca recurenta are deschisa calea privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF, insa a omis a sesiza ca, contestaţia a fost soluţionata de către organul fiscal printr-o singura decizie, atacata in cazul de fata, decizie care a soluţionat in integrum contestaţia iniţiala a petentei, chiar si cu privire la petitul de anulare a Ordinului Preşedintelui ANAF. Instanţa a arătat ca petenta putea sa solicite anularea Ordinului Preşedintelui ANAF, insa a omis a sesiza ca petenta a solicitat in chiar cadrul contestaţiei formulate la DGFP Maramureş.

Astfel, s-a arătat instanţei de fond ca la data de 23.01.2012 petenta a înregistrat o contestaţie la organul fiscal prin care a solicitat alăturat anularii deciziei de impunere emisa de Activitatea de Inspecţie Fiscala Viseu, si modificarea ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1167/2009 privind declararea contribuabililor inactivi si eliminarea din lipsa contribuabililor inactivi a petentei. Contestaţia anterior indicata viza si modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF si era adresata in raport de formularea din antet către toate instituţiile abilitate.

S-a arătat instanţei de fond ca DGFP Maramureş prin decizia nr. 188 din 20.03.2012 arata la fila 4 punctul 1 si la filele 8 punctul 2 din decizie ca DGFP MM este investita sa se pronunţe daca petenta datorează TVA stabilit suplimentar si dobânzi si penalităţi stabilite prin decizia atacata, fără nici o referire in analiza la solicitarea de modificare a Ordinului Preşedintelui ANAF, intimata omiţând a sesiza ca, contestaţia petentei conţinea şi o cerere de modificare a Ordinului preşedintelui ANAF, cerere care nu era în competenta de soluţionare a intimatei DGFP MM in raport de prevederile art. 209 litera c din Ordonanţa 92/2013.

Din perspectiva celor mai sus detaliate hotărârea instanţei de fond apare ca data cu aplicarea greşita a legii, in sensul ca potrivit prev. art. 209 litera c din Ordonanţa 92/2003 intimata nu putea soluţiona capătul de cerere privind modificare Ordinului preşedintelui ANAF. Mai exact s-a arătat instanţei de fond faptul ca DGFP Maramureş soluţionând contestaţia prin decizia nr. 188 din 20.03.2012 DGFP Maramureş a nesocotit prevederile legale in materia competentelor ce li reveneau conform Ordonanţei nr. 92/2003, lăsând nesolutionat un capăt din cererea petentei, acela privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF prin care petenta fusese declarata contribuabil inactiv, generând soluţionarea unei contestaţii omisso medio.

In esenţa, instanţa fondului in mod greşit a omis a constata ca a fost investita cu soluţionarea unei acţiuni împotriva unei decizii a DGFP Maramureş, decizie pronunţata ca urmare a unei contestaţii formulate de petentă la o decizie de impunere, instanţa de fond fiind chemata a analiza daca atât din punct de vedere procedural mai întâi, iar ulterior pe fond, direcţia de contestaţii din cadrul DGFP Maramureş a procedat legal, in sensul daca aceasta direcţie putea soluţiona si capătul de cerere ce privea Modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF.

Fata de cele mai sus arătate, apreciază ca hotărârea instanţei de fond in esenţa reia poziţia intimatei, instanţa fondului lăsând nesoluţionate chestiunile supuse cenzurii sale in raport de actul ce a generat prezenta situaţie, respectiv eliberarea certificatului fiscal de către organul fiscal in 2010 unei societăţi – petenta in cazul de faţă – care in baza de date a organului fiscal era inactiva inca din mai 2009.

În contextul celor de mai sus, consideră că nu se poate face abstracţie nici de vicierea procedurii prealabile ce trebuie urmata de către fosta AFP Dragomireşti in cazul declarării ca inactiv a unui contribuabil; astfel potrivit anexei 1, lit. B. pct. 1 la Ord. nr. 819/19.05.2008 „lunar în termen de 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere a declaraţiilor, organul fiscal competent întocmeşte lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, emite şi transmite notificări acestei categorii de contribuabili”, iar potrivit dispoziţiilor aceluiaşi act normativ, după elaborarea listei şi împlinirea unui alt termen de 15 zile de la transmiterea notificărilor menţionate. A.N.A.F., prin direcţiile sale publică proiectul de ordin al preşedintelui A.N.A.F. pentru aprobarea listei contribuabililor ce urmează a fi declaraţi inactivi, iar după data publicării proiectului de ordin, organul fiscal competent transmite fiecărui contribuabil din listă, o nouă notificare referitoare la includerea în lista contribuabililor ce urmează a fi declaraţi inactivi, precum şi condiţiile ce trebuie îndeplinite în scopul evitării declarării inactivităţii, conform anexei 1, lit. B. pct. 9. Contribuabili au un termen de 30 zile de la data publicării proiectului de ordin, în vederea îndeplinirii obligaţiilor aşa cum li s-a comunicat prin notificare.

După împlinirea termenului de 30 zile organul fiscal competent, în administrarea fiecărui contribuabil cuprins în listă, revizuieşte lista şi o retransmite direcţiilor din cadrul A.N.A.F., în vederea aprobării şi publicării.

Pe cale de consecinţa este evident ca în vederea respectării drepturilor contribuabililor si a evitării unor situaţii ce ar aduce grave

prejudicii contribuabililor – cum este cazul de fata, Ordinul nr.

819/19.05.2008 prevede o procedură prealabilă strictă – anterioară declarării unui contribuabil ca inactiv, procedură care în cazul de faţă nu a fost respectată. Mai mult dupa cum reiese din raportul de inspecţie fiscala fila 4 primul aliniat, odată cu declararea ca si contribuabil inactiv a societăţii acesteia i-a fost anulat si codul de înregistrare in scopuri de TVA conform aceluiaşi ordin.

În raport de prev. art. 44, art. 45 alin. 2 din Ordonanţa nr.

92/2003, comunicarea actelor trebuia să se facă prin poştă, cu scrisoare

recomandată cu confirmare de primire sau actul trebuia să fie însuşit prin semnătură şi ştampilă, pentru a se asigura efectiva încunoştinţare a contribuabilului vizat de o astfel de situaţie, insa această procedură nu a fost respectată in cazul societăţii A.A. S.R.L. care nu a fost înştiinţată întruna din modalităţile prevăzute de legiuitor in legătura cu declararea sa ca si contribuabil inactiv. Apreciază ca in raport de textul de lege mai sus menţionat … un act administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.

Alăturat procedurii referitoare la emiterea şi comunicarea notificărilor, care nu a fost respectată, potrivit cap. II, alin. 4 din Procedura aprobată prin Ord. preşedintelui ANAF nr. 575/2006 „contribuabilii cuprinşi în programele de control pentru declarare ca inactivi vor fi supuşi unor controale inopinate la sediul social/domiciliul fiscal al acestora şi/sau la punctele de lucru declarate”, iar în măsura în care s-ar fi efectuat un astfel de control, reclamanta ar fi luat la cunoştinţă despre intenţia de a fi declarată contribuabil inactiv şi ar fi procedat la clarificarea situaţiei.

Instanţa de fond a reţinut că în exercitarea dispoziţiilor art. 1, alin. 2 şi art. 7 din Ord. 575/2006 organele fiscale ar fi respectat procedura de comunicare a actelor administrativ fiscale, dar a omis să analizeze criticile formulate faţă de nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din ord. preşedintelui ANAF nr. 575/2006, ale cap. II, alin. 4 din Procedura aprobată prin acelaşi ordin, ale art. 6 din Ordinul MFP 752/2008, precum şi ale anexei 1, lit. B. pct. 1 şi 9 la Ord. nr. 819/19.05.2008.

În vreme ce faţă de petenta recurentă s-a reţinut in abstracto comunicarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1167/29.05.2009, prin publicarea pe site-ul ANAF, instanţa a omis faptul că potrivit evidenţelor ANAF- Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Dragomireşti, la data de 10.11.2010 petenta figura ca şl contribuabil activ, deoarece altfel nu s-ar putea explica emiterea certificatului de atestare fiscală nr. 3266/10.11.2010 şi a acordat prevalentă unei comunicări in abstracto în detrimentul stării de fapt comunicate prin certificatul de atestare fiscală care atestă bonitatea societăţii, emis de către organele fiscale la peste un an de la afişarea pe site-ul ANAF a listei contribuabililor inactivi.

Instanţa de fond a omis şi faptul că procedura care a condus la declararea ca inactivă a societăţii petente a fost grav viciată, nefiind comunicate notificările care erau obligatorii potrivit procedurii pentru declararea ca inactivi a contribuabililor aprobată prin Ord. 819/19.05.2008 şi nici efectuate controalele prevăzute alin. 4 din Procedura aprobată prin Ord. preşedintelui ANAF nr.575/2006.

Raportat la cele de mai sus, recurenta a apreciat că este evident faptul că datorită procedurii viciate petenta nu a luat la cunoştinţă efectiv de faptul că împotriva sa ar fi fost derulată o procedură ce viza declararea sa ca şi contribuabil inactiv, că s-ar fi emis vreun ordin în acest sens şi că ar figura pe o listă publicată pe site-ul ANAF – la care pot avea acces doar utilizatorii reţelei internet, iar faptul că organele fiscale au emis un certificat de atestare fiscală (care nu putea fi emis unei societăţi care ar fi fost declarată inactivă) şi care confirma bonitatea acesteia a determinat calificarea societăţii pentru obţinerea unui credit şi realizarea unei operaţiuni comerciale intracomunitare, cu referire la care s-a emis ulterior decizia de impunere atacată.

Prin urmare solicită instanţei să impună impune cenzurarea hotărârii atacate, care preia ad literam susţinerile organelor fiscale şi atribuie petentei o culpă abstractă fără să analizeze şi să se raporteze la starea de fapt reală, la criticile formulate şi la faptul că în situaţia în care evidenţele organelor fiscale ar fi reflectat starea de inactivitate şi nu s-ar fi emis acel certificat, nu s-ar fi ajuns la obţinerea creditului şi efectuarea importului, fără să mai vorbească de faptul că în măsura în care petenta ar fi aflat procedural că face obiectul unor demersuri privind declararea sa ca şi inactivă ar fi putut lua măsurile necesare pentru evitarea acestei situaţii.

Pe cale de consecinţa, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond in sensul admiterii acţiunii precizate, apreciind ca nu se poate retine vreo culpa in comportamentul fiscal al petentei in situaţia data sau vreo nesocotire a vreunei obligaţii fiscale care sa fi generat în mod direct creanţa fiscala sens în care decizia nr. 188 din 20.03.2012 emisa de DGFP Maramureş se impune a fi anulata cu consecinţa anularii deciziei de impunere 2393 din 08.12.2011, reţinându-se că în însăşi evidentele fostei AFP Dragomiresti de care aparţine petenta, aceasta figura la una an si jumătate de la declararea sa inactiva ca si activa si fără obligaţii fiscale, iar in raport de acest fapt evident decizia de impunere ce a creat petentei obligaţii fiscale este grevata pe culpa si omisiunea organului fiscal care a eliberat certificatul fiscal premisa a operaţiunii intracomunitare, iar nu pe culpa sau omisiunea petentei.

Analizând recursul formulatt, curtea reţine următoarele:

În fapt, prin decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. F-MM 2392/08.12.2011 pentru suma de 118.897 de lei reprezentând taxa pe valoare adăugată şi majorări şi penalităţi de întârziere aferente acesteia.

Prin decizia nr. 188/20.03.2012 de soluţionare a contestaţiei depuse de către reclamantă, organul fiscal a reţinut că SC A.A. SRL a fost declarată inactivă începând cu data de 11.06.2009 conform Ordinului preşedintelui

Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1167/29.05.2009, fiindu-i anulat codul de înregistrare în scopuri de TVA începând cu data de

01.07.2009 şi a fost reactivată prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2172/02.06.2011 şi reînregistrată în scopuri de TVA din data de 20.06.2011.

Astfel cum reiese din cuprinsul aceleiaşi decizii de soluţionare a contestaţiei, motivul exclusiv pentru care organul fiscal a decis că reclamanta a diminuat nelegal taxa pe valoare adăugată şi a înregistrat nelegal TVA derivată dintr-o achiziţie comunitară atât ca TVA deductibilă, cât şi ca TVA colectată, a fost acela că, în perioada în care a efectuat aceste operaţiuni, nu era înregistrată în scopuri de TVA ca urmare a împrejurării că a fost declarată inactivă pentru nedepunerea declaraţiilor de impozite şi taxe pe parcursul unui semestru calendaristic.

Prin sentinţa civilă nr. 1253/09.04.2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş, recurată în cauza de faţă, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, invocată de aceasta şi, în consecinţă, au fost respinse cererile formulate de reclamantă în contradictoriu cu aceasta. Totodată, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, ca neîntemeiată.

În recursul formulat împotriva aceste sentinţe, reclamanta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, privitoare la împrejurările că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Asupra recursului formulat, curtea reţine, în raport de conţinutul actelor administrative atacate mai sus arătate, că în cauză se impune, în stabilirea situaţiei de fapt, analiza legalităţii derulării procedurii de declarare a reclamantei drept contribuabil inactiv.

Preliminar, curtea reţine că, în ceea ce priveşte acest aspect, reclamanta a formulat, atât în cuprinsul contestaţiei administrative, cât şi în cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa de fond, un petit distinct privitor la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1167/29.05.2009 prin care aceasta a fost declarată inactivă.

La termenul din data de 23.10.2013, instanţa de fond a dispus disjungerea acestui petit privitor la anularea procedurii privind declararea ca inactivă a reclamantei, fiind constituit dosarul cu nr. 7438/100/2013 (respectiv nr. …/2013) a cărui competenţă de soluţionare a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Cluj şi care a fost soluţionat în sensul respingerii fără obiect a cererii.

Ori, în raport de împrejurarea că, în dosarul nr. …/2013, instanţa învestită nu a procedat la analiza pe fond a legalităţii procedurii privind declararea ca inactivă a reclamantei, astfel că sentinţa civilă nr. 586/05.12.2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în acest dosar nu se impune cu putere de lucru judecat asupra acestui aspect în prezentul litigiu, se constată că în cauză se impune a se stabili dacă această procedură a fost derulată în conformitate cu prevederile legale.

În drept, potrivit art. 1 alin. 2 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 575/2006 privind stabilirea condiţiilor şi declararea contribuabililor inactivi, contribuabilii sunt declaraţi inactivi prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În conformitate cu prevederile art. 153 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, organele fiscale competente pot anula din oficiu înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA în cazul persoanelor impozabile care figurează în evidenţa specială şi în lista contribuabililor inactivi.

În cuprinsul Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 819/2008, în vigoare la data declarării ca inactivă a reclamantei, a fost aprobată procedura privind declararea contribuabililor inactivi, acest act normativ precizând la art. 3 – 5, că:

Declararea contribuabililor inactivi se face cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declaraţi inactivi. La publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a unui ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declaraţi inactivi, cu aceeaşi dată se anulează, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile cuprinse în listă. Evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi se publică pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la secţiunea “Informaţii publice”.

Totodată, potrivit punctului B al anexei la acest ordin, lunar, în termen de 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere a declaraţiilor, organul fiscal competent întocmeşte lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, emite şi transmite notificări acestei categorii de contribuabili, iar în termen de 15 zile de la data transmiterii notificărilor, organul fiscal competent întocmeşte lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, eliminând din lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative acei contribuabili care au depus declaraţiile ca urmare a notificărilor primite.

Proiectul de ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declaraţi inactivi se publică pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, iar la data publicării proiectului de ordin pe pagina de internet, Direcţia generală de tehnologia informaţiei transmite organelor fiscale competente lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, înscrişi în evidenţele lor fiscale.

În termen de maximum 5 zile de la data publicării proiectului de ordin pe pagina de internet, organul fiscal competent transmite fiecărui contribuabil din listă, aflat în competenţa sa de administrare, câte o notificare privind includerea în lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru evitarea acestui fapt.

În termen de 3 zile de la expirarea termenului de 30 de zile de la data publicării proiectului de ordin pe pagina de internet, organele fiscale competente transmit Direcţiei generale de tehnologia informaţiei lista finală a contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, pentru întocmirea listei finale, organul fiscal competent verificând în evidenţele fiscale proprii, pentru fiecare contribuabil înscris în listă, dacă sunt îndeplinite, în continuare, condiţiile pentru a fi declarat inactiv.

După primirea listei finale a contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, Direcţia generală proceduri pentru administrarea veniturilor asigură parcurgerea etapelor de aprobare şi publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declaraţi inactivi.

Astfel cum reiese din aceste dispoziţii legale mai sus prezentate, organul fiscal competent avea obligaţia ca, anterior declarării ca inactivă a societăţii reclamante să o notifice pe aceasta de două ori, respectiv o dată în vederea îndeplinirii obligaţiilor declarative, iar ulterior includerea sa în lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru evitarea acestui fapt.

În cauza de faţă, se constată că nu s-a probat de către organul fiscal îndeplinirea acestor condiţii legale, reglementate de către legiuitor pentru a fi avertizat contribuabilul interesat asupra conduitei sale şi asupra consecinţelor pe care o astfel de conduită de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor declarative le poate produce.

Astfel, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş nu a anexat nici un document prin care să poată face dovada îndeplinirii procedurii de notificare a reclamantei în vederea declarării stării de inactivitate prevăzute de Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 819/2008.

Curtea reţine că, pentru a produce efectele pentru care a fost destinat, actul de procedură trebuie să îndeplinească condiţiile de fond sau substanţiale şi, totodată, să fie efectuat cu observarea condiţiilor legale de formă. Per a contrario, efectuarea unui act de procedură cu lipsa vreunei condiţii de fond sau cu neobservarea formelor legale, nu îşi va produce, în principiu, efectele specifice.

Ori, atât timp cât procedura de declarare ca inactivă a reclamantei nu s-a realizat în conformitate cu prevederile legale mai sus menţionate, efectuându-se cu omisiunea îndeplinirii procedurii obligatorii de notificare prealabilă a contribuabilului, reclamanta nu a dobândit în mod legal calitatea de contribuabil inactiv, astfel că organul fiscal nu era îndreptăţit la a stabili în sarcina acesteia obligaţiile fiscale suplimentare de plată pentru motivul neînregistrării în scopuri de TVA ca urmare a împrejurării că a fost declarată inactivă.

Pentru aceste motive, constatând întemeiat recursul formulat de către reclamanta SC A.A. SRL, curtea, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, urmează să îl admită şi să modifice în parte sentinţa civilă nr. 1253/09.04.2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş în sensul că va admite în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A.A. SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A

FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş în sensul că anulează Decizia nr. 188/20.02.2012 şi Decizia de impunere nr. 2392/08.02.2011 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş.

Totodată, în aplicarea art. 274 din Codul de procedură civilă, în raport de împrejurarea că pârâta este parte căzută în pretenţii şi având în vedere că în fond reclamanta a solicitat în mod expres aceasta, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, constând în taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar şi onorariu avocaţial (f. 6 şi 100).