Prin rechizitoriul nr.1010/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. P. M., pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor”, prev. de disp. art. 198 al.1 C.pen cu aplic. art.41 al.2 C.pen.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 23.10.2012, sub nr.2088/259/2012.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că, inculpatul în repetate rânduri a întreţinut relaţii sexuale cu minora T. N, care nu împlinise 15 ani, cu consimţământul acesteia şi fără a exista presiuni din partea inculpatului.
Situaţia de fapt astfel reţinută prin actul de sesizare a rezultat din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: plângere şi declaraţii parte vătămată (filele 5,6,7,8), declaraţii învinuit V. P. M. (filele 10,11,12), declaraţiile martorilor V. M. N. (fila 13), V. C. (fila 14), V. V. (fila 15), procesul verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare (fila 9), raportul de expertiză medico-legală nr.653/13.07.2012 (fila 16) fişă cazier judiciar (flia 17).
În cursul urmăririi penale, nici partea vătămată, nici reprezentanţii legali ai acesteia nu au declarat că se vor constitui parte civilă în cursul cercetării judecătoreşti, iar în faţa instanţei au arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, împotriva inculpatului.
La termenul de judecată din data de 12.11.2012, inculpatul V. P. M. a declarat personal că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală, şi le însuşeşte şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul dispoziţiilor art. 3201 C.pr.pen. În acest sens, instanţa a procedat la audierea inculpatului şi a constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală reiese că fapta reţinută în sarcina inculpatului există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. De asemenea, inculpatul a declarat că îşi însuşeşte probele administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaşte. De aceea, instanţa a admis cererea inculpatului iar cauza a fost judecată conform procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta de care a fost acuzat, înainte de a se intra în cercetarea judecătorească.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 13.07.2012, numita T.M., mama minorei T. N., a formulat plângere penală împotriva inculpatului V. P. M., sesizând faptul că acesta a întreţinut relaţii sexuale cu fiica sa, în vârstă de 14 ani şi 11 luni.
A arătat reprezentantul legal al minorei (fila 13 d.u.p.) că, la data de 12.07.2012, a avut o discuţie cu fiica sa, T. N., căreia i-a interzis să se mai întâlnească cu inculpatul dar că, în cursul aceleiaşi nopţi, în jurul orelor 05.30 a observat că fiica sa lipseşte, iar soţul său a plecat la domiciliul lui V. P. M., în satul Rotari, să o caute pe partea vătămată. În jurul orei 07.00, soţul său, T. V., s-a reîntors la locuinţă împreună cu partea vătămată, pe care o găsise în satul Rotari, în casa alăturată de cea a lui V. P. M., împreună cu acesta din urmă.
Fiind audiată în cursul urmăririi penale (filele 5-8 d.u.p.), minora T. N. a recunoscut că are o relaţie de prietenie cu V. P. M. de aproximativ un an de zile şi că, în noaptea de 12/13.07.2012 a plecat de la domiciliul său şi s-a întâlnit cu inculpatul, cu care a petrecut noaptea într-o casă învecinată de locuinţa acestuia, casă pe care o au în îngrijire părinţii acestuia, însă cu această ocazie nu au întreţinut relaţii sexuale. A precizat minora că inculpatul cunoştea că nu împlinise 15 ani şi că avut cu acesta trei acte sexuale, toate întreţinute cu consimţământul ei, neexistând vreo constrângere.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 635/13.07.2012 eliberat de Serviciul Medico – Legal Prahova (fila 16 dup), minora T. N. prezintă o deflorare mai veche de 10 zile a cărei dată de producere nu poate fi precizată.
Audiat în cursul urmăririi penale (filele 10 – 12 d.u.p.), inculpatul a declarat că în seara de 12/13.07.2012, în jurul orelor 23.00, a fost sunat pe telefonul mobil de partea vătămată, care i-a cerut să vină să o vadă şi că doreşte să plece de acasă întrucât părinţii îi interzic să se mai întâlnească cu el. V. P.M. i-a propus atunci să meargă cu el la domiciliul său, însă aici locuiau părinţii acestuia şi astfel s-au hotărât să petreacă noaptea într-o casă nelocuită, care se învecinează cu locuinţa părinţilor şi pe care aceştia din urmă o au în grijă. A menţionat inculpatul că, într-adevăr, că a întreţinut relaţii sexuale de mai multe ori cu minora T. N., deşi a luat la cunoştinţă de starea de minoritate a acesteia, respectiv că nu împlinise vârsta de 15 ani.
Fiind audiaţi, părinţii inculpatului, au precizat (filele 13-15 d.u.p.) că aveau cunoştinţă că fiul lor au o relaţie cu T. N. şi că l-au avertizat să înceteze această relaţie şi să o conducă pe aceasta la domiciliul său în data de 12/13.07.2012, întrucât aceasta este minoră şi se poate ajunge ca inculpatul să aibă probleme de natură penală.
Inculpatul a fost legal citat, a fost asistat de apărător din oficiu, s-a prezentat în instanţă iar la termenul de judecată din data de 12.11.2012 acesta, personal şi prin apărător, a solicitat aplicarea prevederilor art.3201 C.p.pen., arătând că recunoaşte în totalitate faptele comise aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu, cunoaşte şi îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului V. P. M., care a întreţinut relaţii sexuale cu minora T.N., care nu împlinise vârsta de 15 ani, de mai multe ori, cu consimţământul acesteia, fără a exista presiuni din partea inculpatului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin 1 C.pen,. cu aplic.art. 41 al.2 C.pen.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de act sexual cu un minor îl constituie acţiunea inculpatul de a întreţine acte sexuale cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani, cunoscând această împrejurare. Urmarea imediată a constituit-o atingerea libertăţii vieţii sexuale a victimei T.N. Între urmarea imediată şi elementul material al laturii obiective există legătură de cauzalitate.
Instanţa a reţinut forma continuată a infracţiunii întrucât inculpatul V. P. M. a săvârşit, în virtutea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, acţiuni care întrunesc fiecare în parte conţinutul infracţiunii de act sexual cu un minor.
Inculpatul a săvârşit faptele cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prevăzând şi urmărind rezultatul faptelor sale.
La individualizarea pedepsei, instanţa, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen, dispoziţiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în partea specială, gradul de pericol social al faptei determinat atât de modul în care inculpatul a acţionat, cât şi de importanţa valorii sociale lezate.
Tot în aplicarea dispoziţiilor art. 72 C.pen. va fi avută în vedere persoana inculpatului, conduita sa înainte şi după săvârşirea infracţiunii, din fişa sa de cazier judiciar rezultând că nu are antecedente penale.
Instanţa a mai reţinut şi că inculpatul a dat dovadă de sinceritate în cursul procesului penal, recunoscând faptele comise, în cauză urmând a fi aplicate şi prevederile art.3201 al.7 C.pr.pen.
În raport de considerentele expuse mai sus instanţa a apreciat că, pentru reeducarea inculpatului şi pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei, aşa cum este definit de art.52 C.pen., aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată către minimul special, aşa cum a fost el redus, constituie o sancţiune corespunzătoare pentru inculpat în cauza de faţă.
În consecinţa, instanţa a aplicat o pedeapsă în cuantum de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor.
În temeiul art. 71 al.2 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit.a si b C.pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe durata prevăzută de art. 71 al.2 C.pen.
În cauza de faţă instanţa a apreciat ca se impune ca inculpatului sa i se interzică drepturile prevăzute de art. 64 lit.a şi b C.pen., condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibila cu dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum si cu dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat ca scopul preventiv – educativ al acesteia poate fi atins chiar fără executarea efectiva a pedepsei, că nu se impune scoaterea inculpatului din mediul familial şi social, cu consecinţa imediată a încarcerării, motiv pentru care, în baza art. 81 C.pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei într-un un termen de încercare calculat conform disp.art. 82 C.pen.
În baza art. 81 si 71 al.5 C.pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen., cu excepţia dreptului de a alege, aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare .
În baza dispoziţiilor art.359 C.p.pen., instanţa a atras atenţia inculpatului cu privire la prevederile art.83 C.pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de încercare stabilit de instanţă.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.191 al.1 şi art.189 C.pr.pen., a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat către Baroul Prahova din fondurile Ministerului Justiţiei.
ÎNTOCMIT,
Judecător Marius Lazăr
