Infracţiunea de omor.
Infracţiunea de ucidere din culpă.
Schimbare încadrare juridică.
Individualizarea judiciară a pedepsei.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor prevăzută de art.174 Cod penal şi de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În ziua de 25.01.2010, aflându-se în locuinţa martorului, a folosit în mod nelegal arma de vânătoare din dotare, trăgând cu aceasta în direcţia victimei, căruia i-a cauzat astfel leziuni ce au condus imediat la decesul acestuia. În drept, s-a reţinut că faptele ce se reţin în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor prevăzută de art.174 Cod penal şi de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Analizând probele administrate în cauză în urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, precum şi concluziile părţilor în fond, se reţin următoarele împrejurări de fapt şi de drept:
În ziua de, în jurul orelor de amiază, inculpatul s-a deplasat din apropierea Ocolului Silvic, după ce şi-a rezolvat problemele de serviciu, în calitatea sa de pădurar, cu maşina martorului. Inculpatul şi au oprit la un magazin unde, împreună cu, fratele inculpatului, şi victima, au consumat o sticlă de vin într-o încăpere separată a magazinului.
Ulterior, inculpatul a mers acasă unde a luat masa de prânz şi, după aceea, a mers în zona de pădurare pe care o avea în răspunderea sa să facă o patrulare având asupra sa şi arma de vânătoare, proprietatea sa personală. În declaraţia sa luată în instanţă, inculpatul a justificat că, în general când mergea în patrulare, în pădure, lua arma de vânătoare asupra sa, deoarece mai ales în vremea de iarnă cum era şi în perioada respectivă, exista un risc ridicat să găsească oameni la furat lemne. Inculpatul a mai precizat că, în timpul patrulării în pădure şi-a încărcat arma cu două cartuşe pentru eventuale oportunităţi de vânat.
După ce şi-a terminat rondul de patrulare, la întoarcere inculpatul a ajuns în faţa casei lui, unde şi-a amintit că acesta l-a invitat la el acasă să servească un pahar de vin împreună. Pentru aceasta, a intrat în locuinţa părintească a lui, într-o bucătărie – anexă, în care se aflau gazda şi victima. Toţi trei au consumat 2-3 pahare de vin şi au discutat împreună. În acest timp, în încăperea respectivă a intrat şi martorul, nepotul inculpatului, care a venit să-i ceară gazdei să-i împrumute un încărcător de telefon.
Potrivit declaraţiei inculpatului, dar şi a declaraţiilor martorilor, în momentul când a intrat în bucătărie, inculpatul şi-a scos arma de pe umăr, a frânt-o de mijloc şi a lăsat-o pe patul din încăpere. De asemenea, potrivit declaraţiilor inculpatului şi a martorilor menţionaţi, prezenţi în încăpere, în timpul în care au rămas împreună nu a existat nici un motiv de ceartă, niciun schimb de replici pe fond de nervozitate sau măcar de iritare, inclusiv între inculpat şi victima, dimpotrivă atmosfera fiind cât se poate de destinsă cu râsete şi glume, în acest sens fiind toate declaraţiile martorilor prezenţi, dar şi a declaraţiei martorului, angajat să lucreze în gospodăria lui, care a intrat de două ori în această încăpere în perioada respectivă. De asemenea, nicio persoană dintre cei prezenţi nu s-a aflat în stare de ebrietate sau într-o stare influenţată vizibil de consumul de alcool, inclusiv inculpatul.
În acelaşi timp, se reţine declaraţia inculpatului în instanţă, prin care acesta a explicat că în momentul în care a frânt arma de vânătoare şi a lăsat-o pe pat nu a mai avut reprezentarea faptului că aceasta a rămas încărcată cu cele două cartuşe pe care le-a pus în timp ce se afla în pădure şi că arma a fost orientată cu ţevile în jos, de aceea cartuşele au rămas în lăcaşul lor, altfel dacă arma ar fi fost orientată cu ţevile în sus s-ar fi activat sistemul de ejectare automată a cartuşelor şi acestea ar fi fost aruncate afară. Aceste susţineri ale inculpatului nu sunt contrazise de alte probe în dosar şi sunt plauzibile în logica desfăşurării împrejurărilor care au precedat uciderea victimei.
După aproximativ timp de o oră, aşa cum susţine inculpatul, acesta s-a gândit că ar trebui să mai facă o patrulare într-o zonă de pădure aflată lângă un sat de ţigani, pentru a preveni astfel eventuale furturi de lemne, motiv pentru care s-a ridicat, şi-a luat arma pe umăr tot în poziţia frântă, a spus celor din încăpere că pleacă şi a ieşit din locuinţa lui. Când a ajuns la poartă, din cauza frigului de afară, inculpatul şi-a dat seama că şi-a lăsat căciula în încăperea în care a fost, astfel că s-a întors în încăperea respectivă pentru a-şi lua căciula.
Atunci când inculpatul a revenit în cameră, a spus celor prezenţi că şi-a uitat căciula şi a rămas în picioare lângă uşă, cu arma pe umăr în poziţie frântă, iar faţă de poziţia sa, victima se afla aşezat pe scaun chiar în faţa sa, la o distanţă mică datorită dimensiunilor reduse ale încăperii, se afla în dreptul victimei, iar martorul se afla aşezat pe un scaun lângă uşă.
Potrivit declaraţiilor martorului şi ale inculpatului în aceste momente, martorul discuta cu victima, i-a întins inculpatului fesul care se afla pe pat şi i-a spus să-şi termine paharul cu vin pe care îl lăsase pe masă. După aceea, martorul a continuat discuţia sa cu, acesta fiind întors în direcţia martorului, astfel că în raport cu poziţia inculpatului victima se afla orientat oblic şi nu cu faţa.
Inculpatul s-a aplecat deasupra mesei pentru a-şi lua paharul cu vin, această mişcare fiind impusă de poziţia joasă a mesei, situaţie confirmată şi de fotografiile judiciare anexă la procesul verbal de cercetare la faţa locului, dar şi prin declaraţia martorului. Inculpatul a susţinut în declaraţia sa că în momentul când s-a aplecat ca să ia paharul cu vin, fiind îmbrăcat cu o haină acoperită cu fâş, arma i-a alunecat de pe umăr şi atunci a prins-o cu un gest reflex şi energic pentru a nu o scăpa jos. În această mişcare a încercat să asambleze arma din poziţia frântă în care se afla şi, exact în acest moment, toţi cei din încăpere au auzit zgomotul unei împuşcături în mod absolut surprinzător. Relevantă este declaraţia martorului audiat în instanţă care a arătat că în momentele imediat următoare nu a realizat ce s-a întâmplat, practic victima încă se afla întors cu faţa spre el „ având zâmbetul pe buze”. Doar când victima a căzut jos şi a văzut sânge lângă capul acesteia, martorul şi-a dat seama că acesta a fost împuşcat, s-a întors spre inculpatul din direcţia căruia a auzit zgomotul împuşcăturii, l-a auzit pe acesta spunând” vai de mine, ce-am făcut” şi a văzut arma de vânătoare căzută jos.
După consumarea incidentului, martorii prezenţi au anunţat Postul de poliţie şi au încercat să acorde ajutor victimei, însă a decedat înainte de a fi ajuns ambulanţa şi poliţia. Toţi martorii au declarat că în momentele respective inculpatul se văieta mereu pentru ceea ce se întâmplase, îşi dădea cu pumnii în cap şi striga să fie salvat victima.
Din raportul medico –legal de necropsie rezultă că moartea victimei a fost violentă. Cauza medicală a morţii victimei a fost explozia craniană, respectiv leziunile puteau fi produse prin împuşcare cu armă de foc, cu alice de 0,3 şi 0,4 cm. Tragerea s-a efectuat de la o distanţă cuprinsă între 0,5 şi 2,0 m.l., iar prin gravitatea lor leziunile au fost în mod sigur, direct şi imediat mortale. De asemenea, se atestă că semnele de violenţă respectiv orificiul de intrare a proiectilelor sunt localizate în zona fronto temporal dreapta, respectiv tâmpla dreaptă deasupra lobului urechii.
Aceste concluzii ale raportului de necropsie, conjugate cu declaraţiile martorilor şi ale inculpatului şi concluziile rapoartelor de expertiză balistică demonstrează că poziţia victimei în momentele premergătoare declanşării focului era cu faţa spre inculpat, cu capul uşor rotit spre stânga, la o distanţă de aproximativ 2 metri de inculpat.
Concluziile raportului de criminalistică efectuat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice efectuat în instanţă precum şi completările efectuate în rezolvarea obiecţiunilor formulate de inculpat au menţinut concluziile rapoartelor de expertiză balistică efectuate în urmărirea penală – raport de expertiză balistică întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi raport de expertiză balistică întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi – în sensul că: arma de vânătoare este în stare de funcţionare şi percuţia nu se poate realiza accidental, la lovirea armei de pământ.
În virtutea acestor concluzii ale rapoartelor de expertiză, prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul a acţionat intenţionat trăgacele armei, îndreptând-o către victima, acesta acţionând astfel cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, deoarece chiar dacă nu a urmărit decesul victimei, a prevăzut rezultatul faptei sale, pentru aceste motive fiind stabilită, în drept, încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal.
Această încadrare juridică nu poate fi reţinută în cauză fiind stabilită exclusiv pe baza concluziile rapoartelor de expertiză balistică. Chiar dacă astfel de probe au valoare probatorie obiectiv ştiinţifică, această putere probatorie priveşte exclusiv concluziile care privesc direct domeniul de specialitate respectiv, dar ele nu pot fi absolutizate în detrimentul concluziilor ce se impun prin coroborare cu celelalte probe directe administrate în cauză, aşa cum au fost analizate anterior.
Astfel, rezultă evident din declaraţiile martorilor prezenţi în încăperea respectivă precum şi din poziţia procesuală a inculpatului constant exprimată în urmărirea penală şi cu prilejul audierii în instanţă, că acesta nu a avut arma în poziţia de tragere, în momentele premergătoare declanşării focului. De asemenea, este cu certitudine stabilit că martorul, fiind şi gazdă, atunci când inculpatul a revenit în încăpere, i-a întins inculpatului căciula pe care o uitase şi l-a invitat să termine conţinutul paharului cu vine pe care îl lăsase pe masă. Inculpatul s-a conformat invitaţiei şi s-a aplecat deasupra mesei pentru a lua paharul cu vin, toate aceste mişcări fiind absolut atipice unei persoane care se pregăteşte să execute un foc de armă. Instanţa reţine şi faptul extrem de relevant că între aceste secvenţe de mişcare şi momentul declanşării focului de armă care a condus direct la decesul victimei, niciun martor dintre cei prezenţi nu a observat o altă schimbare a poziţiei inculpatului în care acesta să se afle cu arma la umăr în poziţie de tragere.
De altfel, dacă s-ar admite această ipoteză însuşită prin rechizitoriu, în sensul că inculpatul a acţionat intenţionat trăgacele armei îndreptând-o asupra victimei, având în vedere distanţa foarte mică de 2 metri la care s-au aflat cei doi, conform concluziilor rapoartelor de expertiză balistică, atunci nu mai poate fi posibilă forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, deoarece nu se poate admite că la această distanţă inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a şi urmărit în acelaşi timp.
De asemenea, în schiţa configurată în raportului de criminalistică efectuat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, rezultă că proiectilele au avut o traiectorie orizontală, ceea ce corespunde poziţiilor inculpatului şi victimei, primul fiind aplecat să-şi ia paharul cu vin, celălalt aşezat pe scaun încât capul victimei şi arma inculpatului, în cădere de pe umărul acestuia, s-au aflat la acelaşi nivel de înălţime. Sub acest aspect, expunerile raportului de expertiză fac trimitere şi la probatoriul testimonial al cauzei.
Astfel, fiind în mod clar exclusă poziţia inculpatului în picioare cu arma în poziţie de tragere, în acord şi cu concluziile raportului de expertiză criminalistică şi a completărilor comunicate de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, rezultă că inculpatul a declanşat în mod accidental şi involuntar trăgacele armei de vânătoare în momentul în care a efectuat mişcarea energică şi reflexă prin care a încercat să prindă arma care i-a alunecat de pe umăr. Chiar dacă inculpatul a încercat să explice în alt mod declanşarea accidentală a percuţiei, respectiv prin faptul că arma avea mai multe reparaţii de ordin artizanal astfel că nu s-ar fi aflat în stare bună de funcţionare şi s-a descărcat accidental, este mai mult decât plauzibil ca din cauza stării de şoc şi tulburare în care s-a aflat în momentul declanşării focului, acesta să nu-şi fi putut reprezenta în mod conştient modul în care a realizat secvenţele de mişcări care au premers declanşării percuţiei armei de vânătoare.
Aceste concluzii care privesc în mod direct elementele de reprezentare şi volitive ale inculpatului se impun şi prin împrejurările premergătoare împuşcării victimei, astfel cum au fost analizate în considerentele anterioare, dar şi prin împrejurările imediat următoare cu privire la manifestările inculpatului care potrivit declaraţiile unanime ale martorilor se văita mereu şi se ruga de aceştia să salveze victima.
Aceleaşi concluzii se impun şi prin lipsa oricărui mobil în comiterea de către inculpat a unei fapte intenţionate de omor a victimei, într-o cameră de dimensiuni reduse şi în prezenţa altor persoane, inculpatul fiind prieten apropiat cu victima, se înţelegeau foarte bine şi în contextul în care în seara respectivă au vorbit şi au glumit într-o atmosferă destinsă, aşa cum rezultă din declaraţiile unanime în acest sens ale martorilor.
Reţinând considerentele anterioare privind elementele esenţiale ale laturii subiective în această cauză, instanţa reţine că în sarcina inculpatului rezultă forma de vinovăţiei a culpei în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal în sensul că nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi ar fi trebuit şi putea să prevadă mai ales corespunzător experienţei sale profesionale, că având asupra sa o armă de vânătoare încărcată cu cartuşe, într-un spaţiu închis de mici dimensiuni de genul bucătăriei anexe a locuinţei lui, a expus uni risc major de împuşcare persoanele prezente în încăperea respectivă.
În consecinţă, în drept, instanţa constată că faptele inculpatului de a ucide prin culpă victima, prin nerespectarea măsurilor de prevedere privind uzul de armă, având asupra sa o armă de vânătoare în stare de funcţionare şi încărcată cu două cartuşe într-un spaţiu de locuit al martorului, în prezenţa altor persoane, inclusiv victima, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal şi de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, modificată.
Pentru toate aceste considerente menţionate anterior, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, din infracţiunea de omor prevăzută de art.174, Cod penal, în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal şi va fi condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II- a şi b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpatului, în cadrul criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal se vor avea în vedere: gradul de pericol social abstract al faptei configurat prin limitele de pedeapsă prevăzut în textul sancţionator, de la 2 la 7 ani, închisoare, gradul de pericol social concret mediu al faptei configurat şi prin împrejurările comiterii astfel cum au fost descrise anterior, dar şi poziţia procesuală sinceră şi de regret manifestată de inculpat chiar din momentele imediat următoare uciderii din culpă şi în mod constant pe tot timpul procesului penal. Aceste elemente de individualizare sunt de natură să conducă instanţa în stabilirea unor pedepse pentru infracţiunile aflate în concurs real, orientate spre minimul special.
Cu privire la modalitatea de executare a acestei pedepse:
Instanţa reţine vârsta tânără a inculpatului, de 42 de ani, nivelul studiilor medii cu şcoală profesională de pădurar, situaţia familială a acestuia fiind căsătorit cu trei copiii, ceea ce îi conferă un potenţial sporit de reeducare, faptul că în instanţă a manifestat o atitudine procesuală sinceră şi de regret, lipsa oricăror antecedente penale şi comportamentul social şi familial pozitiv până la data comiterii acestei fapte, precum şi pericolul social mediu a infracţiunii ce se reţine în sarcina inculpatului, încât având în vedere deopotrivă aceste elemente obiective şi subiective pozitive, rezultă temeiuri clare că scopul pedepsei ce se aplică în cauză poate fi realizat şi fără executarea efectivă, fiind evident că o privare de libertate a inculpatului ar fi inutilă, faţă de garanţiile de reeducare pe care le prezintă vârsta relativ tânără a acestuia şi nivelul de instruire şi educaţie, precum şi atitudinea sa sinceră şi de regret manifestată în timpul procesului penal.
Astfel, fiind îndeplinite cerinţele art. 86/1, dar şi ale 86/5 alin. 2 şi art. 85 alin. 1 Cod penal şi reţinând că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat astfel că, chiar fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, urmează a se aplica în favoarea inculpatului beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei sub supraveghere.
