Obiect: Infracţiune de distrugere –art.217 al.1 Cp
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.4184/P/2012 din 10.08.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest în altă cauză a inculpatului MF pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin.1 C.pen., faptă constând în aceea că, în data de 26.04.2012, orele 23,30, a lovit în mod repetat cu piciorul şi a distrus vitrina de sticlă a spaţiului comercial aparţinând SCH, producând un prejudiciu de 1200 lei.
La termenul de judecată din data de 23.10.2012, înaintea citirii actului de sesizare inculpatul MF a declarat că recunoaşte comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, probe pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, aplicându-se procedura simplificată prevăzută de art.3201 din C.p.p.
Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a precizat că recunoaşte pretenţiile civile în cuantum de 1200 lei, astfel cum acestea au fost solicitate de către partea civilă.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În data de 26.04.2012, orele 23,30, inculpatul a lovit în mod repetat cu piciorul şi a distrus vitrina de sticlă a spaţiului comercial aparţinând SC H, producând un prejudiciu de 1200 lei. A fost surprins în flagrant de către un echipaj de poliţie ce patrula în zonă, acesta fiind alertat de martorii oculari SC şi de către reprezentantul societăţii, numitul HM
Fapta reţinută în sarcina inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
declaraţia inculpatului prin care acesta recunoaşte întocmai fapta, aşa cum a fost descrisă anterior, coroborată cu declaraţia martorilor oculari SC şi HM; proces-verbal de constatare infracţiune flagrantă; acte doveditoare pe latură civilă, cazier inculpat.
În drept, fapta inculpatului MF întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prevăzute de art. 217 alin.1 C.pen.
Astfel, în temeiul art.345 al.2 din C.p.p. instanţa va dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de distrugere.
La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia instanţa, conform art. 72 din C.pen., va avea în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret instanţa constată că faptele inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art.217 alin.1C.pen. ( integritatea bunurilor ), iar inculpatul a mai încălcat legea penală. Mai mult, se observă că inculpatul a mai distrus de două ori geamurile aceleiaşi părţi vătămate din prezenta cauză, primind soluţii de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative, însă inculpatul nu a înţeles să îşi îndrepte comportamentul, ci, din contră, acesta şi-a reiterat acţiunile de distrugere asupra bunurilor aparţinând părţii vătămate. (fila 17 d.u.p). Totodată instanţa va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art.217 alin.1 C.pen., limite de pedeapsă reduse cu o treime conform art.3201 al.7 din C.proc.pen., fiind aplicabile în cauză regulile pentru procedura simplificată prevăzută de art.3201 din C.proc.pen.
Având în vedere aceste aspecte instanţa apreciază că aplicând o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.217 alin.1 C.pen., această pedeapsă va avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din C.pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, reţine că natura faptelor săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a şi b din C.pen. , cu excepţia dreptului de a alege.
Inculpatul a fost cercetat în stare de arest în altă cauză.
În ceea ce priveşte latura civilă , instanţa va constata că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, dar şi faptul că inculpatul a recunoscut pretenţiile civile în cuantum de 1200 lei, astfel cum acestea au fost solicitate de către partea civilă, astfel încât, conform art. 14 C.proc.pen., art. 16/1 C.proc.pen. şi art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 1349 C.civ. va admite acţiunea civilă şi va obliga pe inculpat la plata sumei de 1200 lei către partea civilă S.C. H.
În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen. va obliga pe inculpatul MF la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
