Revizuire. Hotărâri potrivnice (art.322 pct. 7 C.pr.civ.)
În aplicarea art.322 pct.7 C.pr.civ., condiţia „hotărâri definitive potrivnice” impune o judecată definitivă, în două dosare, procese diferite, soluţiile fiind de „admitere” şi, respectiv, „respingere”, pentru a fi incidentă excepţia autorităţii lucrului judecat.
(Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr.465/24.10.2007)
Reclamantul M.V.C., prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr.2417/99/2007 din 08.05.2007, a investit instanţa cu revizuirea deciziei civile nr.677 din 18.04.2007 invocând două temeiuri de drept: art.322 pct.5 C.pr.civ. şi art.322 pct.7 C.pr.civ., indicând ca hotărâre potrivnică decizia civilă nr.1586/03.11.2006, pronunţate de aceeaşi instanţă.
În primă instanţă, cauza a fost soluţionată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr.12.513/2006 în care reclamantul M.V.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. înfiinţarea sechestrului asigurător asupra imobilului proprietatea pârâtei, situat în Iaşi, str. B., nr.17, bloc B, sc. D, et. 2, ap. 7.
Prin încheierea din 7 iulie 2006 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr.12.513/2006, s-a respins cererea reclamantului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă nr.1586/03.11.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr.12.629/99/2006 s-a admis recursul şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Iaşi.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr.25.635/245/2006, iar prin încheierea din 14.03.2007 pronunţată în acest dosar s-a admis cererea reclamantului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta S.C., iar prin decizia civilă nr.677/18.04.2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr.25.635/245/2006 s-a admis recursul pârâtei, s-a modificat în tot încheierea din 14.03.2007 a Judecătoriei Iaşi în sensul respingerii cererii reclamantului.
Tribunalul Iaşi, aplicând art.323 alin.1, a soluţionat potrivit competenţei sale cererea de revizuire întemeiată pe art.322 pct.5 C.pr.civ., prin decizia civilă nr.1313 din 04 iulie 2007 a decis:
?Respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.5 C.pr.civ., formulată de revizuentul M.V.C. împotriva deciziei civile nr.677/18.04.2007 a Tribunalului Iaşi.
?Disjunge judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul M.V.C. şi întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.7 C.pr.civ. şi declină competenţa în soluţionarea acesteia, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
În conformitate cu art.326 C.pr.civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate conform dispoziţiei din alin.3 la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art.322 pct.1-9 C.pr.civ. Revizuentul îşi întemeiază cererea pe pct.7 al art.322 C.pr.civ. care prevede: „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
În speţă, hotărârile pretins potrivnice sunt pronunţate de aceeaşi instanţă, Tribunalul Iaşi şi anume:
1. decizia civilă nr.1586/03.11.2006 (dosar nr.12.629/99/2006) prin care instanţa admite recursul declarat de reclamantul M.V.C. împotriva încheierii pronunţate la data de 07.07.2006 de Judecătoria Iaşi în dosarul nr.12.513/2006, sentinţă pe care o casează în tot. Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iaşi. Irevocabilă.
Prin încheiere (dosar nr.12.513/2006), Judecătoria Iaşi a respins cererea privind înfiinţarea sechestrului asigurător, care, fiind casată, nu produce nici un efect juridic. Instanţa de prim grad a procedat la rejudecare, urmare trimiterii pricinii de instanţa de control judiciar.
În rejudecare, Judecătoria Iaşi (dosar nr.25.635/245/2006) pronunţă încheierea din 14.03.2007, admite cererea formulată de M.V.C. şi încuviinţează punerea sechestrului, împotriva căreia pârâta S.C. a declarat recurs.
2. decizia civilă nr.677/18.04.2007 (dosar nr.25.635/245/2006) prin care instanţa admite recursul formulat de S.C. împotriva încheierii de şedinţă din 14.03.2007 pe care o modifică în tot, în sensul că: „Respinge cererea de sechestru asigurător formulată de reclamantul M.V.C., în contradictoriu cu pârâta S.C. Obligă intimatul M.V.C. să plătească recurentei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată (fond şi recurs).
Deşi sunt aceleaşi părţi şi în aceeaşi calitate, hotărârile pronunţate de tribunal în recurs nu îndeplinesc condiţiile cerute de art.322 pct.7 C.pr.civ. pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Astfel, obiectul judecăţii în calea de atac soluţionată prin cele două decizii este diferit, respectiv încheierea din 07.07.2006 a Judecătoriei Iaşi, casată (decizia civilă nr.1586/2006) şi încheierea din 14.03.2007 a Judecătoriei Iaşi, modificată în tot de tribunal (decizia civilă nr.677/2007).
Pentru a se aplica art.322 pct.7 C.pr.civ., condiţia „hotărârii definitive potrivnice” impune o judecată definitivă, în două cauze dosare, procese diferite, soluţiile fiind de „admitere” şi, respectiv, de „respingere” pentru a fi incidentă excepţia autorităţii lucrului judecat (art.1201 C.civ.).
Curtea are în vedere, în speţă, că a avut loc un prim ciclu procesual – primă instanţă şi control judiciar, recurs – finalizat prin trimiterea pentru rejudecare şi nu prin soluţie definitivă pe fond a recursului. În una şi aceeaşi cauză a avut loc o nouă judecată în primă instanţă şi recurs un alt ciclu procesual, finalizat definitiv prin decizia civilă nr.677/2007 a Tribunalului Iaşi. Instanţa reţine că pentru a exista contrarietate de hotărâri este necesar ca această contrarietate să fie între dispozitivele celor două hotărâri. În această situaţie executarea este imposibilă, urmare a faptului că fiecare din părţi se prevalează de hotărârea care îi este mai favorabilă.
Casarea cu trimitere cuprinsă în dispozitivul deciziei civile nr.1586/2005 constituie o dispoziţie ce nu se execută, fiind obligatorie numai pentru instanţa investită cu rejudecarea, prin indicaţiile date, sub aspectul continuării procesului şi pronunţării sentinţei asupra fondului procesului.
Dispozitivul deciziei civile nr.677/2007 a tribunalului nu cuprinde nici o prevedere contrară celui din decizia civilă nr.1586/2007, pentru a se invoca autoritatea de lucru judecat şi respectiv imposibilitatea executării.
În cel de-al doilea ciclu procesual, în aplicarea art.312 alin.4 C.pr.civ. prin decizia nr.677/2007 instanţa de recurs a finalizat, definitiv şi irevocabil, un singur proces cu care Judecătoria a fost investită prin cererea din 01.06.2006 (dosar nr.12.513/2006).
În consecinţă, există o singură „hotărâre definitivă”, în sensul art.322 pct.7 C.pr.civ. şi nu „hotărâri potrivnice”, aplicare şi interpretare a textului ce impune cel puţin două hotărâri, cu dispoziţii contrare în dispozitiv.
Pentru considerentele expuse instanţa, aplicând art.326 alin.3 C.pr.civ., constată că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi o respinge.
