Legea nr. 198/2004, art. 5, art. 9
C. proc. civ., art. 201
Stabilirea despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat titularilor dezmembrămintelor dreptului de proprietate se face prin evaluarea către expert a valorii acestor dezmembrăminte.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă,
Decizia civilă nr. 958/R din 10 noiembrie 2010, F.Ş.
Prin cererea înregistrată sub nr. 5293/55/2009 la Judecătoria Arad reclamanta M.L.B. a chemat în judecată pârâtul S.C.V. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va da, să dispună împărţirea despăgubirii în cuantum de 412.925,87 lei (echivalentul a 99.061 euro); astfel: 80% pentru reclamantă şi 20% pentru pârât.
În motivare, a invocat că este titulara nudei proprietăţi, pârâtul fiind uzufructuar asupra terenului înscris în CF Arad, terenul expropriat conform Legii nr. 198/2004, fiind emisă în acest sens hotărârea nr.14/2009.
Întrucât părţile nu s-au înţeles cu privire la împărţirea sumei, comisia a hotărât consemnarea ei, urmând ca aceasta să fie eliberată după împărţirea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească.
Or, apreciază reclamanta, conform atât practicii judiciare cât şi Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, pârâtului ar trebui să-i revină – ca uzufructuar – 20% din sumă, nudului proprietar revenindu-i 80%.
În drept a invocat art. 5 din Legea nr. 198/2004.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională, solicitând să-i fie acordat lui un procent de 80% din despăgubiri, întrucât el este titular al posesiei şi folosinţei bunului, conform art. 521 – 539 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 11340/03.12.2009, judecătoria a respins ambele cereri.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că prin hotărârea nr. 14/2009 emisă de Consiliul Local Arad s-a dispus exproprierea terenului, despăgubirile acordate fiind în cuantum de 412.925,87 lei.
Reclamanta – nudul proprietar – a fost de acord cu privire la cuantumul despăgubirilor şi, prin act notarial, a acceptat ca 20% din sumă să-i revină pârâtului; acesta nu a fost de acord, solicitând să-i revină 80% din cuantum.
În aceste condiţii, comisia a consemnat suma în mod egal pe numele pârâţilor.
Instanţa a avut, astfel, în vedere, că părţile nu contestă cuantumul despăgubirilor ci cota stabilită prin hotărârea Consiliului Local Arad.
În situaţia de faţă, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004, despăgubirile trebuiau consemnate pe numele ambilor părţi (fără stabilire de cote), urmând a fi împărţite potrivit legii civile; or, autoritatea locală, deşi nu era competentă să stabilească aceste cote şi contrar voinţei părţilor, a determinat cota de 1/2 parte pentru fiecare parte.
Părţile contestă, deci, acest mod de împărţire, fără a fi atacat hotărârea susmenţionată.
Câtă vreme hotărârea subzistă, un nou partaj – de această dată, judiciar – este nefundat, astfel că instanţa a dispus în sensul respingerii ambelor cereri.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta care a solicitat schimbarea ei în sensul admiterii acţiunii.
Prin decizia civilă nr. 127/15.04.2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 5293/55/2009 apelul a fost admis, iar sentinţa schimbată în sensul admiterii cererii de chemare în judecată; în consecinţă, instanţa a atribuit reclamantei 80% din valoarea despăgubirilor, iar pârâtului 20%.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că prima instanţă putea face împărţeala în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004, câtă vreme suma totală nu a fost contestată, iar comisia nu putea stabili cotele cuvenite părţilor.
În continuare, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 151/5 din Normele de aplicare a Codului fiscal şi ale art. 6 din Normele Metodologice nr. 443/C/1999 pentru aplicarea O.G. nr. 12/1998 şi a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâtul, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivare a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor legale reţinute de instanţă ca fiind incidente, respectivele norme referindu-se la alte situaţii decât cea dedusă judecăţii.
A mai invocat că în cauză trebuia contestată H.C.L. nr. 14/2009 pe calea contenciosului administrativ sau în condiţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004.
A invocat neexaminarea fondului cu respectarea dispoziţiilor legale de către ambele instanţe.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ. şi de normele legale ce vor fi mai jos redate, Curtea a reţinut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.14/2009 dată de Consiliul Local Arad s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru teren, atributele dreptului de proprietate asupra imobilului fiind exercitate de reclamantă (nud proprietar) şi de pârât (uzufructuar).
Relevant prin prisma prezentei cauze este că părţile nu contestă cuantumul despăgubirilor ci cota ce li se cuvine din suma globală.
Având în vedere lipsa acordului părţilor asupra acestui aspect, solicitările expropriaţilor fiind consemnate în procesul-verbal încheiat, comisia a hotărât consemnarea despăgubirilor în cote egale pentru reclamantă şi pârât, fiind încălcate dispoziţiile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004 care prevăd că în astfel de situaţii despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărţite potrivit legii civile.
Corespunde realităţii că dispoziţiile art. 9 alin. (3) din lege fac trimitere la art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994, însă procedura aici prevăzută este aplicabilă în situaţia în care expropriatul invocă împrejurarea că pentru imobilul expropriat i se cuvenea un cuantum mai mare al despăgubirilor, situaţie ce nu se regăseşte în cauză, după cum s-a arătat mai sus.
Cum, conform celor mai sus arătate, prin hotărârea nr. 14/2009 s-a procedat la stabilirea globală a despăgubirilor, iar acestea se împart între părţi conform legii civile, şi, cum în contra dispoziţiilor legale [art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004], comisia a procedat la partajarea acestor despăgubiri, reclamanta putea sesiza instanţa cu o cerere în partaj fără a ataca în prealabil şi separat susmenţionata hotărâre.
În continuare, instanţa de recurs a reţinut că tribunalul a procedat la împărţirea despăgubirilor făcând aplicarea unor acte normative ce reglementează modul de stabilire a impozitelor şi, respectiv, a taxelor notariale. Această aplicare prin analogie a legii nu poate fi, însă, apreciată ca fiind conformă cu normele civile, cu atât mai mult cu cât instanţa avea la îndemână art. 201 şi următoarele C. proc. civ. referitoare la proba cu expertiza tehnică.
Astfel, instanţa era ţinută să pună în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize pentru a se stabili care este valoarea dezmembrămintelor dreptului de proprietate asupra imobilelor şi, în funcţie de valoarea stabilită, să procedeze la împărţirea despăgubirilor primite de părţi.
Cum în recurs această probă nu poate fi administrată în recurs, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa a admis recursul declarat de pârât, a casat decizia recurată şi a trimis cauza la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului.
