Art. 95 şi 96 din OUG nr. 195/2002 R.
Art. 103 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002/R.
Art. 103 alin. 11lit. din OUG nr. 195/2002/R.
Prin actul contestat în speţă, Şeful Serviciului Rutier din cadrul IPJ Vâlcea a dispus suspendarea dreptului recurentului – reclamant de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 06.04.2012, în temeiul art. 103 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002/R.
De asemenea, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, potrivit art. 103 alin. 11, măsura se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta.
În speţă este realizată a doua ipoteză a legii pentru care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce, anume ipoteza accidentului de circulaţie din care a rezultat vătămarea corporală a unei persoane, iar procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin urmare, fapta pentru care a fost cercetat recurentul – reclamant nu a fost una relativă la săvârşirea unei abateri rutiere care a întrunit elementele constitutive ale unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar faţă de care procurorul a dat soluţia neînceperii urmăririi penale, ci o altă faptă, anume una împotriva unor valori ocrotite de Codul penal, iar nu de OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Astfel, neînceperea urmăririi penale s-a dat pentru infracţiunea de vătămarea corporală a unei persoane.
În această situaţie lege nu impune ca, pentru a se putea dispune suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, poliţistul rutier să întocmească un proces verbal de contravenţie în care să constate, printre alte menţiuni impuse de OUG nr. 195/2002, de Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 şi de OG nr. 2/2001, fapta săvârşită ce constituie contravenţie rutieră şi să aplice o amendă contravenţională principală.
Este adevărat că suspendarea dreptului de a conduce este o sancţiune contravenţională complementară, care se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului, potrivit art. 96 din OUG nr. 195/2002, însă doar atunci când este săvârşită o contravenţie prevăzută de OUG nr. 195/2002, potrivit art. 95 alin. 1.
Măsura de suspendare dispusă în temeiul art. 103 este stabilită de lege ca o măsură distinctă de măsura dispusă de poliţistul rutier care constată contravenţia la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Pentru aceleaşi raţiuni nu sunt incidente nici dispoz. art. 30 alin. 2 din OG nr. 2/2001conform cărora„În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii”.
Astfel, în speţă nu fapta de neacordare a priorităţii de trecere a fost urmărită ca infracţiune şi nu faţă de aceasta a fost dată soluţia de neîncepere a urmăririi penale. Ca atare, pentru a se dispune suspendarea dreptului recurentului de a conduce nu trebuia să fie încheiat proces verbal de contravenţie prin care să fie aplicată o sancţiune principală faţă de abaterea de neacordare prioritate săvârşită de acesta.
(Decizia nr. 2000/R-CONT/05 Iunie 2013)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 03.04.2012, reclamantul G. A. a solicitat anularea adresei nr.***/26.03.2012 emisă de Serviciul Rutier Vâlcea (SPR) din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea (IPJ Vâlcea), prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului său de a conducere autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că măsura a fost dispusă fără a se reţine în sarcina sa săvârşirea vreunei abateri în legătură cu neacordarea priorităţii de trecere pentru pietonul M. D. care, angajându-se în traversarea străzii fără a se asigura, a provocat accidentarea sa de către autoturismul condus de reclamant.
Prin sentinţa nr.3535/09.10.2012 Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a civilă a respins cererea reclamantului, reţinând următoarele:
La data de 20.12.2011, în timp ce conducea autoturismul marca Toyota Avensis, proprietate personală, cu nr. de înmatriculare nr. ***, pe raza Municipiului Rm.Vâlcea, reclamantul G.A., a lovit cu oglinda retrovizoare stânga pe numitul D.M., care se angajase în traversarea străzii M. din Rm.Vâlcea, pe trecerea de pietoni, fiind diagnosticat cu „fractură fără deplasare maleolă tibială dreapta, contuzie cot stâng”, motiv pentru care, reclamantului i s-a întocmit dosar penal pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal.
IPJ Vâlcea a reţinut permisul de conducere al reclamantului în baza art. 111 alin. 4 din OUG nr. 195/2002.
Prin rezoluţia procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1/P/2012 din 16.03.2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, deoarece părţile s-au împăcat, împăcarea înlăturând răspunderea penală potrivit art. 132 Cod procedură penală.
În baza acestei rezoluţii Serviciul Rutier din cadrul IPJ Vâlcea, a întocmit referatul de suspendare a dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, aprobat de şeful poliţiei rutiere, în conformitate cu prevederile dispoziţiilor art. 103 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002.
Potrivit textului legal respectiv „Suspendare exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune …pentru o perioadă de 90 de zile, când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulaţie încălcată, prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce”, iar, potrivit alin. 11din acelaşi articol, în situaţia „prevăzută la alin. 1 lit. c suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta”.
Rezultă că decizia şefului poliţiei rutiere din cadrul IPJ Vâlcea nr. ***/26.03.2012 este temeinică şi legală, neexistând nici un motiv de anulare a acesteia.
Nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului în sensul că decizia contestată a fost emisă fără să existe probe din care să rezulte încălcarea de către acesta a prevederilor OUG nr. 195/2002 sau a regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, în sensul că nu ar fi acordat prioritate pietonului D.M., deoarece organele de poliţie rutieră au efectuat cercetare la faţa locului şi au întocmit dosarul penal nr. 1/P/2012 privind pe reclamant pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, aspect reţinut şi prin rezoluţia procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1/P/2012 din 16.03.201. În această situaţie nu se mai întocmeşte proces verbal de contravenţie aşa cum se procedează la săvârşirea contravenţiei privind nerespectarea dispoziţiilor circulaţiei pe drumurile publice.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul, invocând dispoziţiile art.304 pct.9 şi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând următoarele:
În data de 20.12.2011, pietonul D.M. a traversat strada, fără a se asigura, fiind lovit de autovehiculul condus de reclamant în municipiul Rm.Vâlcea.
În urma cercetărilor penale efectuate faţă de reclamant a fost pronunţată soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru fapta de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal, în temeiul art.228 alin.4 Cod procedură penală raportat la art.10 lit.h) Cod procedură penală, luându-se act de împăcarea părţilor.
În ciuda soluţiei de mai sus Serviciul Poliţie Rutieră din cadrul Poliţiei Vâlcea a comunicat reclamantului că nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, din cauza încălcării dispoziţiilor art.103 lit.c) din OUG nr.195/2002 în data de 20.12.2011.
Măsura luată de SPR – IPJ Vâlcea şi sentinţa primei instanţe sunt nelegale, întrucât nu poate fi aplicată o sancţiune complementară sau accesorie fără ca să fie aplicată şi o sancţiune principală.
Astfel, în privinţa reclamantului, după ce s-a constatat că nu poate fi antrenată răspunderea penală a acestuia pentru evenimentul rutier din data de 20.12.2011 şi consecinţele acestuia, nu se putea lua măsura complementară a suspendării dreptului de conducere pentru 90 de zile fără ca în prealabil să se constate printr-un proces-verbal contravenţional că a săvârşit o contravenţie la regimul circulaţiei rutiere şi fără a-i fi fost aplicată o sancţiune contravenţională principală.
Practic, în aplicarea art.95, 96 şi 109 din OUG nr.195/2002, respectiv în aplicarea art.15 şi 16 din OG nr.2/2001 şi a art.180 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, pentru a putea dispune suspendarea dreptului de a conduce, SPR trebuia să încheie mai înainte un proces-verbal prin care să constate contravenţia săvârşită, cu descrierea faptei şi indicarea actului normativ, şi prin care să aplice sancţiunea contravenţională principală a amenzii sau avertismentului, precum şi sancţiunea complementară sau măsura tehnico-administrativă dispusă.
În speţă, nu rezultă că a fost încheiat un astfel de proces-verbal care să constate săvârşirea unei abateri şi prin care să fie aplicată o sancţiune contravenţională principală.
Reclamantul a mai arătat că procesul verbal de cercetare la faţa locului la care face referire tribunalul în sentinţa recurată nu reprezintă un act de constatare a unei contravenţii. În plus, prin acesta nu s-a stabilit o sancţiune contravenţională împotriva sa, în calitate de conducător auto.
Au mai fost invocate dispoziţiile art.30 alin.2 din OG nr.2/2001 potrivit cărora, în cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau instanţă că ea ar fi constituit contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei împreună cu soluţia organului judiciar se trimit deîndată organelor în drept să constate contravenţia pentru a lua măsurile ce se impun. Or, în speţă, SPR nu a fost sesizat în sensul aplicării unei sancţiuni contravenţionale pentru că fapta reclamantului din data de 20.11.2012 ar fi constituit o contravenţie.
În final, s-a mai arătat că în prezent aplicarea unei sancţiuni contravenţionale pare a fi prescrisă în raport de dispoziţiile art.13 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispoziţiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prin actul contestat în speţă Şeful Serviciului Rutier din cadrul IPJ Vâlcea a dispus suspendarea dreptului recurentului – reclamant de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 06.04.2012, în temeiul art. 103 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002/R.
Potrivit textului legal care a stat la bază măsurii de mai sus, citat şi în sentinţa recurată, „suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune…pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce”.
De asemenea, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, potrivit art. 103 alin. 11, măsura se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta.
În speţă este realizată a doua ipoteză a legii pentru care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce, anume ipoteza accidentului de circulaţie din care a rezultat vătămarea corporală a unei persoane, iar procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin urmare, fapta pentru care a fost cercetat recurentul – reclamant nu a fost una relativă la săvârşirea unei abateri rutiere care a întrunit elementele constitutive ale unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar faţă de care procurorul a dat soluţia neînceperii urmăririi penale, ci o altă faptă, anume una împotriva unor valori ocrotite de Codul penal, iar nu de OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Astfel, neînceperea urmăririi penale s-a dat pentru infracţiunea de vătămarea corporală a unei persoane.
În această situaţie lege nu impune ca, pentru a se putea dispune suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, poliţistul rutier să întocmească un proces verbal de contravenţie în care să constate, printre alte menţiuni impuse de OUG nr. 195/2002, de Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 şi de OG nr. 2/2001, fapta săvârşită ce constituie contravenţie rutieră şi să aplice o amendă contravenţională principală.
Este adevărat că suspendarea dreptului de a conduce este o sancţiune contravenţională complementară, care se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului, potrivit art. 96 din OUG nr. 195/2002, însă doar atunci când este săvârşită o contravenţie prevăzută de OUG nr. 195/2002, potrivit art. 95 alin. 1.
În speţă, deşi fapta de vătămare corporală a fost săvârşită de recurentul – reclamant prin încălcarea unei reguli de circulaţie (neacordarea de prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcaj pietonal, prin loc semnalizat corespunzător, după cum rezultă din Raportul de reţinere nr. ***/21.12.2011 întocmit de Poliţia Mun.Rm.Vâlcea – Biroul Rutier) pentru care OUG nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, art. 103 alin. 1 lit. c) sus citat stabileşte suspendarea exercitării dreptului de a conduce exclusiv în considerarea faptei de vătămare corporală pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar nu în considerarea abaterii în sine de neacordare a priorităţii care a dus la vătămarea corporală a pietonului.
Măsura de suspendare dispusă în temeiul art. 103 este stabilită de lege ca o măsură distinctă de măsura dispusă de poliţistul rutier care constată contravenţia la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Pentru aceleaşi raţiuni nu sunt incidente nici dispoz. art. 30 alin. 2 din OG nr. 2/2001 conform cărora„În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii”.
Astfel, în speţă nu fapta de neacordare a priorităţii de trecere a fost urmărită ca infracţiune şi nu faţă de aceasta a fost dată soluţia de neîncepere a urmăririi penale. Ca atare, pentru a se dispune suspendarea dreptului recurentului de a conduce nu trebuia să fie încheiat proces verbal de contravenţie prin care să fie aplicată o sancţiune principală faţă de abaterea de neacordare prioritate săvârşită de acesta.
Pentru cele expuse, concluzionând în sensul că măsura dispusă faţă de recurentul – reclamant a fost legal luată, în situaţia în care sunt întrunite cerinţele art. 103 alin. 1 lit. c) teza a II-a din OUG nr. 195/2002, Curtea – în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. – va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.A. împotriva sentinţei civile nr. 3535 din data de 9 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 2318/90/2012, intimat fiind pârâtul Serviciul Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea.
