Curtea de Apel Oradea
Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Ultraj contra bunelor moravuri
Lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii. Achitare
Ameninţarea prin mijloace directe a unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii şi lovirea acestuia constituie infracţiunea de ultraj prevăzută de art.239 Cod penal, însă fapta nefiind comisă în public şi neputându-se dovedi că s-a adus atingere bunelor moravuri şi liniştii publice sau s-a produs scandal public ori s-a tulburat în alt mod liniştea publică nu se poate reţine în sarcina inculpatului şi infracţiunea prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal, lipsind unul din elementele conwtitutive ale infracţiunii, sens în care se impune achitarea inculpatului pentru această infracţiune conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală
DECIZIA PENALĂ NR.702/R/11.09.2012
Dosar nr. 12708/296/2011
Prin sentinţa penală nr. 395 din 12 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în baza art.239 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu reţinerea art. 74 lit.a Cod penal şi 76 lit.e Cod penal a fost condamnat inculpatul B.I., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art.321 alin. 1 Cod penal cu reţinerea art. 74 lit.a Cod penal şi 76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul B.I., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art.33 lit.b Cod penal şi a art.34 lit.b Cod penal inculpatul a urmat să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 5 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei , drepturile prev.de art.64 lit.a teza a doua şi b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, respectiv 2 ani şi 5 luni, termen de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a învederat inculpatului prevederile art. 83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare emis la data de 02.12.2011 în dosar 120/P/2011 inculpatul B.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj, prevăzută şi pedepsită de art. 239 alin 1 şi 2 Cod penal, şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit b Cod penal.
În fapt, s-a reţinut că în data de 18.12.2010, aflându-se pe DN19, între localităţile C. şi B., inculpatul l-a ameninţat şi agresat fizic pe numitul C.I.R., agent în cadrul Serviciului Rutier din cadrul IPJ Satu Mare, organ de poliţie judiciară, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În data de 18.12.2010, soţia inculpatului, numita B.N.E. a fost sunată de către numita B.C. pentru a-i comunica faptul că, fiind la volanul autoturismului personal s-a răsturnat cu maşina în şanţul dintre localităţile C. şi B. Aflând acestea, inculpatul, împreună cu B.G. şi B.N.E. au pornit spre locul indicat de către B.C. Ajunşi la faţa locului, au chemat un trailer cu ajutorul căruia să scoată maşina din şanţ, trailerul respectiv sosind după aproximativ două ore.
La aceeaşi dată, partea vătămată C.I.R., împreună cu ag. şef. S.N. erau în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe traseul Satu Mare – Livada – Apa, când la un moment dat, fiind în patrulare pe DN 19, între localităţile C. – B., au observat pe partea dreaptă un autoturism răsturnat în şanţ care era tractat de către un trailer. Văzând acestea, cei doi s-au hotărât să oprească pentru a vedea ce se întâmplă şi pentru a acorda sprijin în caz de nevoie.
După ce cei doi poliţişti au ajuns la faţa locului, inculpatul a manifestat un comportament recalcitrant la adresa agenţilor de poliţie, moment în care partea vătămată a intervenit rugându-l să înceteze, însă inculpatul a continuat să adreseze acestuia cuvinte jignitoare. Văzând acestea, partea vătămată a solicitat inculpatului să-i prezinte un act de identitate, acesta a refuzat, după care i-a cerut să-i comunice datele de stare civilă, lucru la care inculpatul s-a conformat. Astfel cei doi au pornit spre autoturismul Poliţiei Rutiere care era oprit la aproximativ 5-6 m de locul în care se afla trailerul.
Ajunşi la autoturismul Poliţiei Rutiere, partea vătămată a urcat pe locul din partea dreaptă faţă după care a închis uşa şi a coborât geamul pentru a putea discuta cu inculpatul şi a avea astfel posibilitatea de a nota datele de stare civilă ale acestuia. Când partea vătămată l-a întrebat pe inculpat cum se numeşte acesta a refuzat să-i comunice cele solicitate, adresându-i în schimb cuvinte jignitoare, după care s-a întors şi s-a îndreptat către maşina de tractare. În acel moment partea vătămată a coborât din autoturism şi a strigat către inculpat să se oprească. Atunci, inculpatul a revenit în fugă către partea vătămată, l-a prins de gât după care l-a aruncat în şanţ.
În timpul acestei altercaţii inculpatul a ameninţat partea vătămată că îi da foc casei în care locuieşte împreună cu familia sa precum şi autoturismului.
În continuare partea vătămată a apelat serviciul 112 şi a solicitat sprijin.
Din materialul de urmărire penală rezultă faptul că inculpatul B.I. a manifestat un comportament recalcitrant la adresa agenţilor de poliţie, a lovit şi ameninţat partea vătămată, comportament manifestat în public şi care nu este conform normelor de convieţuire socială conform cărora fiecare cetăţean trebuie să respecte reprezentanţii statului.
Această stare de fapt este dovedită prin declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu cele ale martorilor oculari E.L.I., C.I.M. şi S.N.
Inculpatul nu recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa.
Din materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, probe administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 18.12.2010 inculpatul B.I. ,împreună cu soţia şi fratele său,B.G. s-au deplasat cu autoturismul de la domiciliu, din localitatea H. până în zona în care s-a răsturnat, în şanţ, maşina condusă de nepoata inculpatului între localităţile B. şi C.
Ajunşi la faţa locului , aceştia au chemat un trailer cu ajutorul căruia să scoată maşina din şanţ, trailerul respectiv ajungând după circa 2 ore.
În timp ce se derula operaţiunea de ridicare a autoturismului din şanţ la faţa locului a oprit un autoturism aparţinând Poliţiei Rutiere, care se deplasa din direcţia Livada spre Satu-Mare. În acest autoturism se afla partea vătămată C.I. şi colegul acestuia,martorul S.N. .
După ce cei doi poliţişti au ajuns la faţa locului, inculpatul a manifestat un comportament recalcitrant la adresa agenţilor de poliţie, moment în care partea vătămată a intervenit rugându-l să înceteze, însă inculpatul a continuat să adreseze acestuia cuvinte jignitoare. Văzând acestea, partea vătămată a solicitat inculpatului să-i prezinte un act de identitate, acesta a refuzat, după care i-a cerut să-i comunice datele de stare civilă, lucru la care inculpatul s-a conformat. Astfel cei doi au pornit spre autoturismul Poliţiei Rutiere care era oprit la câţiva metri de locul în care se afla trailerul.
Ajunşi la autoturismul Poliţiei Rutiere, partea vătămată a urcat pe locul din partea dreaptă faţă după care a închis uşa şi a coborât geamul pentru a putea discuta cu inculpatul şi a avea astfel posibilitatea de a nota datele de stare civilă ale acestuia. Când partea vătămată i-a cerut inculpatului să se identifice, spunându-i că o să-l amendeze cu 1000 lei, acesta a refuzat să-i comunice cele solicitate, adresându-i în schimb cuvinte jignitoare, după care s-a întors şi s-a îndreptat către maşina de tractare.
În acel moment, partea vătămată a coborât din autoturism şi a strigat către inculpat să se oprească. La scurt timp, inculpatul care se deplasa cu aproximativ doi metri în faţa părţii vătămate s-a întors brusc către partea vătămată, l-a prins de gât , după care l-a aruncat în şanţ.
Sub acest aspect ,instanţa reţine că susţinerile părţii vătămate în sensul că a fost aruncat în şanţ de către inculpat, sunt confirmate de martora C.I.M. care declară că „am văzut cum unul dintre domnii care a sunat să tractăm maşina , l-a aruncat pe C.I. în şanţ…”
De asemenea ,,martorul E.L.I., şoferul maşinii de tractare a declarat la data de 24.02.2011 ,în faţa procurorului că :”în timp ce ridicam maşina pe platformă,am observat că domnul C.I. ieşea din şanţ”.
În acelaşi sens au declarat cei doi martori şi în declaraţiile date în faza actelor premergătoare la scurt timp după incident .
În continuare , partea vătămată a apelat serviciul 112 şi a solicitat sprijin.
Discuţiile contradictorii dintre cei doi au continuat, inculpatul ameninţând partea vătămată că îi da foc casei în care locuieşte împreună cu familia sa, precum şi autoturismului,iar la un moment dat inculpatul l-a prins din nou de gât pe partea vătămată, împrejurare observată de martora C.I. ,care în declaraţia din data de 24.02.2011 a arătat:”am văzut cum aceeaşi persoană l-a prins pe C.I. de gât.”În acelaşi sens, martorul E.L. a precizat că :”am văzut cum bărbatul respectiv a dat drumul hainei lui C.I. Cred că bărbatul respectiv l-a prins pe C.I. de gât.”
Audiată în faţa instanţei, martora C.I. a declarat că l-a văzut pe poliţist ridicându-se de jos ,neputând preciza motivul pentru care se afla jos . Aceasta nu a putut preciza dacă exista un şanţ în locul respectiv deoarece era zăpadă. Martorul E.L.I. audiat în faţa instanţei a declarat că „la un moment dat l-am văzut pe partea vătămată că s-a ridicat de pe marginea drumului şi că îşi scutura pantalonii de zăpadă”.
Instanţa a apreciat că declaraţiile celor doi martori-C.I. şi E.L.I. -din faza de urmărire penală, fiind date la scurt timp după comiterea faptei în faţa procurorului şi conţinând relatări aproape identice cu cele din declaraţiile date în faza actelor premergătoare, luate a treia zi după incident corespund adevărului , modificările din declaraţiile date în faţa instanţei fiind justificate de către cei doi martori prin trecerea unui interval de timp considerabil de la data incidentului.Pe de altă parte martorul E.L. a precizat în faţa instanţei că declaraţiile anterioare date în cauză corespund adevărului.
Prin urmare, aplicând principiul liberei aprecieri a probelor potrivit căruia toate probele au aceeaşi valoare probantă ,indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, instanţa a reţinut la soluţionarea cauzei declaraţiile martorilor C.I. şi E.L.I. din faza de urmărire penală.
Împrejurarea că inculpatul a avut un comportament necorespunzător în seara reţinută în actul de sesizare rezultă şi din declaraţiile soţiei inculpatului, martora B.n. care a arătat că martorul S.N. colegul părţii vătămate, l-ar fi atenţionat pe inculpat, spunându-i că „nu îi place comportamentul lui.”. De asemenea, martorul S.N. audiat în faţa instanţei a precizat că a solicitat fratelui inculpatului , pe care-l cunoştea „ să îl liniştească pe inculpat pentru a–şi putea face treaba .”
Conform declaraţiilor părţilor care se coroborează sub acest aspect cu cele ale martorilor, incidentul dintre inculpat şi partea vătămată a avut loc în seara zilei de 18.12.2010 în jurul orelor 20.00 între localităţile C. şi B. de faţă fiind inculpatul ,partea vătămată şi martorii C.I, E.L.,B.G.,S.N. iar la o oarecare distanţă, într-o maşină erau cele două nepoate ale inculpatului cu soţia acestuia , B.N.
Având în vedere starea de fapt reţinută , instanţa apreciază că în drept, faptele inculpatului B.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj , prev. şi ped. de art.239 alin. 1 şi 2 Cod penal şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. şi ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal,cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal.
Astfel, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de ultraj constă în injuriile, ameninţările şi actele de violenţă exercitate de inculpat în mod nemijlocit asupra părţii vătămate, aflat în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru autoritatea cu care este învestit organul din care face parte agentul de poliţie ultragiat , iar ca urmare adiacentă, o atingere adusă integrităţii corporale a părţii vătămate.
Legătura de cauzalitate dintre faptă şi atingerea adusă autorităţii şi integrităţii corporale a părţii vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.
Din analiza materialului probator şi coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti cu privire la forma şi gradul de vinovăţie, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie, fapta fiind săvârşită cu intenţie indirectă, în conformitate cu art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Vinovăţia inculpatului în modalitatea intenţiei indirecte rezultă din împrejurarea că inculpatul prin actele de violenţă exercitate asupra părţii vătămate a prevăzut rezultatul acţiunii sale, şi deşi nu a urmărit acest lucru, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice , instanţa reţine că bunele moravuri au fost definite în literatura de specialitate ca fiind acele obiceiuri, deprinderi, comportări care, în raporturile dintre membrii unei colectivităţi sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnităţii umane, cu observarea decenţei în atitudini şi cuvinte . La stabilirea exigenţelor impuse de bunele moravuri trebuie să se aibă în vedere normele moralei, bunele moravuri incluzând atât moravurile corespunzătoare acelui minim etic fără de care nu este posibilă convieţuirea normală în societate, cât şi sentimentele morale comune membrilor societăţii.
Elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni constă în manifestările agresive ale inculpatului atât fizice cât şi verbale, în public, la adresa agenţilor de poliţie, urmarea imediată fiind starea de pericol creată pentru relaţiile de convieţuire socială, iar legătura de cauzalitate între acţiunea incriminată şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptei .
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, acesta deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii rezultatului infracţiunii-atingerea bunelor moravuri.
Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea celor două infracţiuni.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanţa a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privinţa gradului de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpat, instanţa a avut în vedere faptul că infracţiunea este săvârşită cu intenţie indirectă şi a avut ca urmare o atingere minimă a integrităţii corporale a părţii vătămate.
Instanţa a avut în vedere şi circumstanţele referitoare la persoana şi conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 35 de ani, are studii liceale , este căsătorit şi are doi copii minori.
De asemenea, instanţa a avut în vedere faptul că din fişa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale, nemaifiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, urmând a reţine în beneficiul acestuia circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, ca urmare a conduitei bune pe care a avut-o inculpatul anterior datei de 18.12.2010.
Apreciind ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa a dispus condamnarea acestuia.
Având în vedere cele expuse şi dând eficienţă dispoziţiilor art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, instanţa a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege , apreciind că raportat la persoana inculpatului, pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei , este suficientă aplicarea unei pedepse de 5 luni închisoare pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Întrucât fapta inculpatului din data de 18.12.2010 ,datorită urmărilor pe care le-a produs întruneşte elementele constitutive a două infracţiuni, acestea se află în concurs ideal, motiv pentru care în baza art.34 lit.b Cod penal inculpatul a urmat să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 luni închisoare.
Având în vedere dispoziţiile art. 71 Cod penal, instanţa a considerat că în raport cu gravitatea faptei comise, interzicerea dreptului de a fi ales şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei de către inculpat respectă principiul proporţionalităţii, astfel că va aplica acestuia pedeapsa accesorie conform dispozitivului. În acest sens, instanţa are în vedere şi faptul că săvârşind infracţiunea pentru care a fost judecat în prezentul dosar, inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, ocrotite de legea penală motiv pentru care se poate conchide că acesta nu este în măsură să ocupe o funcţie publică. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeana a statuat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegeri, aplicabila tuturor detinutilor condamnati la executarea unei pedepse cu închisoarea, desi urmareste un scop legitim, nu respecta principiul proportionalitatii, reprezentând, astfel, o încalcarea a art. 3 Protocolul 1 din Conventie, instanta apreciaza ca, în raport de natura infractiunii savârsite de inculpat, acesta nu este nedemn sa exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercitiul acestui drept.
Apreciind că reeducarea inculpatului şi atingerea scopului preventiv al pedepsei sunt posibile fără executarea efectivă a pedepsei închisorii ,instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens,respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 3 ani , inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni , inculpatul fiind infractor primar ,iar instanţa a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta ,scopul pedepsei putând fi atins fără executarea acesteia.
Văzând dispoziţiile art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, instanţa a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 359 Cod procedură penală instanţa a învederat inculpatului dispoziţiile art. 83 Cod penal respectiv împrejurarea că dacă în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune instanţa revocă suspendarea condiţionată şi va dispune executarea în întregime a pedepsei ,care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Văzând si dispoziţiile art. 191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen inculpatul recurent B.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea constată că, criticile formulate de către inculpat sunt în parte fondate, după cum urmează :
În mod cert la data de 18.12.2010, numita B.C. a sunat la soţia inculpatului, B.N. anunţându-i de faptul că s-a răsturnat cu maşina in şanţul dintre localităţile Ciuperceni şi Botiz, cerându-le cu acel prilej ajutorul.
Spre locul indicat s-au deplasat inculpatul B.G. şi soţia sa B.N., iar in drum spre accident au chemat un trailer cu ajutorul căruia să scoată maşina din şanţ.
La locul accidentului, au sosit şi poliţiştii C.I.R. şi S.N., aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe traseul Satu Mare – Livada – Apa.
Văzând accidentul, poliţiştii s-au deplasat la faţa locului iar cu acel prilej inculpatul a manifestat un comportament recalcitrant la adresa poliţiştilor, adresându-le cuvinte jignitoare.
Poliţistul C.I.R. a solicitat inculpatului să-i prezinte un act de identitate, acesta din urmă a refuzat , după care i-a cerut să-i comunice datele sale de stare civilă, inculpatul conformându-se la această cerere.
S-au îndreptat spre autoturismul poliţiei rutiere unde partea vătămată a urcat pe partea dreaptă faţă a autoturismului, a coborât geamul pentru a putea discuta cu inculpatul şi pentru a avea astfel posibilitatea de a nota datele de stare civilă ale acestuia.
Inculpatul a refutat categoric să-i comunice cele solicitate, i-a adresat cuvinte jignitoare, după care s-a întors şi s-a îndreptat către maşina de tractare. Partea vătămată a strigat către inculpat să se oprească. Atunci inculpatul a revenit în fugă către partea vătămată, l-a prins de gât şi l-a aruncat în şanţ.
Această stare de fapt reţinută de către instanţa de fond este în opinia noastră corectă şi probată prin mărturiile testimoniale ale celor prezenţi, şi din acest punct de vedere hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
S-a considerat în schimb fondate criticile inculpatului care a solicitat a fi achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de articolul 321 alin.1 Cod penal, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
În mod cert şi indubitabil inculpatul aşa cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, a săvârşit infracţiunea prevăzută de articolul 239 Cod penal în sensul că a ameninţat prin mijloace de comunicare directă în mod nemijlocit un poliţist care îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii, a lovit acelaşi poliţist în aceleaşi condiţii şi pe cale de consecinţă, din acest punct de vedere prima instanţă a reţinut corect vinovăţia sa, precum şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Cât priveşte infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, s-a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, fapta nefiind săvârşită în public, şi nici nu s-a putut dovedi că s-a adus atingere bunelor moravuri sau să se producă scandal public ori să se fi tulburat în alt mod liniştea publică.
Aşa fiind, curtea a admis recursul inculpatului B.I., împotriva sentinţei penale nr.395 din 12.04.2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare pe care a casat-o şi a modificat-o în sensul că s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare în pedepsele componente.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 33 lit. b Cod penal, 34 lit. b Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal.
Au fost menţinute restul dispoziţiunilor hotărârilor recurate.
