Art. 47 alin.5 din Legea nr.85/2006
Art. 11 alin. 1 lit. f din Legea nr.85/2006
Art. 581 Cod procedură civilă
Cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de administratorul judiciar nu este inadmisibilă, deoarece la data promovării acesteia nu se ridicase dreptul de administrare al debitoarei printr-o hotărâre judecătorească, astfel că doar instanţa poate dispune acest lucru, ceea ce nu a făcut.
Astfel, în mod corect s-a reţinut că prin blocarea tuturor plăţilor dispuse de administratorul special şi administratorul judiciar pentru achitarea contravalorii facturilor de utilităţi, asigurări auto şi taxele de drum pentru mijloacele de transport aflate pe traseele pe care îşi desfăşoară activitatea SC A. SA Piteşti şi a ratelor de leasing, societatea debitoare va ajunge în situaţia blocării totale a activităţii, deşi şi-a declarat intenţia de reorganizare a activităţii.
(Decizia nr. 2278/R-COM/19 Iunie 2013)
Prin cererea înregistrată la data de 01.03.2013, reclamanta Cabinete Asociate de Practicieni în M.&I., în calitate de administrator judiciar al SCA. SA, a solicitat, în contradictoriu cu băncile RB SA, RB – Agenţia E.2 şi Trezoreria Piteşti ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se ordone acestora să procedeze la efectuarea tuturor operaţiunilor bancare solicitate de S.C.A. SA prin administrator special CSCV şi administratorul judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M.&I., operaţiuni ce concretizează plăţile necesare asigurării desfăşurării activităţii curente a debitoarei în perioada de observaţie.
S-a arătat în motivare că reclamanta a fost desemnată administrator judiciar provizoriu al SC A. SA, iar în adunarea creditorilor din data de 18.10.2013 a fost confirmată în calitate de administrator judiciar. La data de 26.02.2013, creditoarele BRD GSG şi PB au convocat adunarea creditorilor, iar pe ordinea de zi, printre altele, a fost stabilită şi „ridicarea dreptului de administrare al debitorului” şi „înlocuirea administratorului judiciar”. Procesul-verbal din data de 26.02.2013 a fost contestat în instanţă de creditorii AG şi CSC.
A mai susţinut reclamanta că ridicarea dreptului de administrare, potrivit art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006, este o măsură ce poate fi dispusă doar de judecătorul sindic, în temeiul art. 11 alin. 1 lit.f din Legea nr.85/2006, în urma unei cereri pe care creditorii sau comitetul creditorilor o formulează acestuia.
Aşadar, ridicarea dreptului de administrare al debitoarei trebuie dispusă prin hotărâre judecătorească, iar la acest moment nu există o astfel de hotărâre.
Prin sentinţa nr.308 din 1 martie 2013, Tribunalul Specializat Argeş – judecător sindic a admis cererea şi în consecinţă a dat dispoziţie băncilor RB SA, RB – Agenţia E. 2, precum şi Trezoreriei Piteşti, să procedeze la efectuarea tuturor operaţiunilor bancare solicitate de SC A. SA prin administrator special CSCV şi administrator judiciar Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M&I, operaţiuni ce concretizează plăţile necesare asigurării desfăşurării activităţii curente a debitoarei în perioada de observaţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul sindic a constatat că cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă este admisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art.581 Cod procedură civilă, instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.
Ordonanţa preşedinţială presupune două condiţii specifice de admisibilitate, respectiv urgenţa luării măsurii şi nerezolvarea fondului.
În speţă, ambele condiţii sunt întrunite, întrucât prin blocarea tuturor plăţilor dispuse de administratorul special şi administratorul judiciar pentru achitarea contravalorii facturilor de utilităţi, asigurări auto şi taxe de drum pentru mijloacele de transport aflate pe traseele pe care îşi derulează activitatea, precum şi a ratelor de leasing, societatea debitoare va ajunge în situaţia blocării totale a activităţii, deşi şi-a declarat intenţia de reorganizare a activităţii.
Împotriva sentinţei nr.308/1 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş – judecător sindic au declarat recurs, în termen legal, creditoarele PB România SA şi BRD GSG SA – Sucursala Piteşti, care au criticat, în esenţă, hotărârea atacată, pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, creditoarea PB România SA a formulat recurs, în sensul că în mod greşit s-a făcut afirmaţia că administratorul judiciar a fost confirmat în data de 18.10.2012, deşi acest lucru nu este real pentru că s-a trecut peste voinţa reală exprimată de creditor la acea dată.
În dezvoltarea recursului s-a precizat că în cadrul adunării creditorilor din data de 26.02.2012 s-au adoptat mai multe decizii, ţinând cont de modul necorespunzător în care administratorul judiciar şi administratorul special au înţeles să-şi exercite atribuţiile, având în vedere că aceştia nu au adus evidenţa completă a documentelor solicitate prin convocator.
De asemenea, s-a arătat că la acea dată a fost virată în contul Societăţii A. SA o sumă de bani de aproximativ 6.500.000 lei, sumă provenită din executarea silită a CNADNR, iar administratorul judiciar a solicitat instanţei de fond să dea dispoziţie RB şi Trezoreriei Municipiului Piteşti să efectueze toate operaţiunile bancare solicitate ce concretizează plăţile necesare asigurării desfăşurării activităţii curente a debitoarei.
Totodată s-a menţionat că s-a solicitat la Tribunalul Specializat Argeş înlocuirea administratorului judiciar şi că acesta să ia act de hotărârile adunării creditorilor.
Creditoarea PB România SA a arătat că cererea formulată de administratorul judiciar era inadmisibilă, deoarece la data formulării nu mai avea calitatea de administrator judiciar al debitoarei A. SA, fiind înlocuit în cadrul adunării creditorilor din data de 27 februarie 2013.
S-a mai precizat că cererea de ordonanţă preşedinţială nu este motivată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru a fi admisă şi că reclamanta a cerut practic un gir în alb pentru a plăti toate operaţiunile bancare ce concretizează plăţi necesare, activităţi curente ale debitoarei, iar administratorul judiciar şi administratorul special se pot folosi de sentinţă pentru a face orice fel de plăţi, cu motivarea că ar fi necesare pentru debitoare.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea cererii promovate de petenta Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M & I.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă şi s-a solicitat judecata în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Creditoarea BRD GSG SA – Sucursala Piteşti a formulat recurs prin care a criticat hotărârea atacată, în sensul că în mod greşit s-a permis administratorului judiciar şi administratorului special să opereze plăţi pe conturile debitoarei.
Intimata-petentă Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M& I a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate.
Părţile procesuale au depus înscrisuri în faza de recurs.
La termenul din 19 iunie 2013, Curtea din oficiu a pus în discuţia părţilor procesuale excepţia netimbrării recursului de către creditoarea BRD GSG SA – Sucursala Piteşti.
Verificând excepţia netimbrării invocată din oficiu de Curte, dar şi criticile din recursul promovat de creditoarea PB România SA împotriva sentinţei atacate, de probele de la dosar care au fost coroborate şi de textele legale în materie, Curtea reţine următoarele:
Excepţia netimbrării recursului promovat de creditoarea BRD GSG SA – Sucursala Piteşti este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.20 din Legea nr.146/1997, cu modificările ulterioare, cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi timbrului judiciar, care se plătesc anticipat.
Dacă plata nu a fost făcută în momentul înregistrării cererii, instanţa trebuie să pună în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru de către petent, se sancţionează cu anularea cererii.
În speţă, se constată că recurenta-creditoare BRD GSG SA – Sucursala Piteşti nu a plătit anticipat taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei şi timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, deşi achitarea sumelor i-a fost pusă în vedere prin citaţie, aşa cum rezultă din dovada aflată la fila 33 dosar recurs, obligaţie legală care nu a fost îndeplinită, astfel că recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.
Pentru toate aceste considerente, în bazaart.20 din Legea nr.146/1997 şiart.3021alin.2 Cod procedură civilă urmează a fi anulat ca netimbrat recursul promovat de creditoarea BRD GSG SA – Sucursala Piteşti împotriva sentinţei nr.308/1 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş – judecător sindic.
Cu privire la recursul promovat de creditoarea PB România SA, acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de administratorul judiciar nu este inadmisibilă, deoarece la data promovării acesteia nu se ridicase dreptul de administrare al debitoarei printr-o hotărâre judecătorească, astfel că doar instanţa poate dispune acest lucru, ceea ce nu a făcut.
De asemenea, Curtea, lecturând cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de petentă, constată că aceasta este motivată în fapt şi în drept şi că în mod corect judecătorul sindic a reţinut că în speţă sunt întrunite cele două condiţii cumulative şi anume urgenţa măsurii şi prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, în mod corect s-a reţinut că prin blocarea tuturor plăţilor dispuse de administratorul special şi administratorul judiciar pentru achitarea contravalorii facturilor de utilităţi, asigurări auto şi taxele de drum pentru mijloacele de transport aflate pe traseele pe care îşi desfăşoară activitatea SC A. SA Piteşti şi a ratelor de leasing, societatea debitoare va ajunge în situaţia blocării totale a activităţii, deşi şi-a declarat intenţia de reorganizare a activităţii.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reţine că judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre legală, interpretând şi aplicând corect dispoziţiile art.581 Cod procedură civilă, în speţă nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Totodată, nu sunt incidente nici dispoziţiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi nu conţine considerente contradictorii sau străine de natura pricinii în raport de obiectul dedus judecăţii, aşa cum a fost investită instanţa.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul promovat decreditoarea PB România SA împotriva sentinţei nr.308/1 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş – judecător sindic.
Pentru aceste motive, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea PB România SA, împotriva sentinţei nr.308din 1 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş – judecător sindic, în dosarul nr.1107/1259/2012/a10, intimaţi fiind debitoarea SC A. SRL, reclamanta Cabinete Asociate de Practicieni în Insolvenţă M. & I. şi creditorii SC PI SRL ş.a.
A fost anulat ca netimbrat recursul declarat de creditoarea BRD GSG SA – Sucursala Piteşti împotriva sentinţei nr.308din 1 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş – judecător sindic, în dosarul nr.1107/1259/2012/a10.
