Calificarea unui act administrativ unilateral ca individual sau normativ

Art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000

Art.11 alin.2 lit. b din Legea nr.24/2000

Ordinul M.A.I.nr. 654/2011 aprobă organigramele unităţilor de Jandarmerie Române, statul de organizare al I.G.J.R., lista posturilor şi situaţia numerică a acestuia, anexele care fac parte din ordin, vizând concret situaţia celor care ocupă funcţii în cadrul unităţilor subordonate acestei autorităţi.

Ordinul nu are caracter normativ, referindu-se exclusiv la persoanele care ocupă funcţii în cadrul unităţilor Jandarmeriei Române, necuprinzând dispoziţii cu caracter general, impersonal şi obligatoriu pentru persoane nedeterminate.

Calificarea unui act administrativ unilateral ca individual sau normativ se face în raport de conţinutul acestuia şi efectele produse în ordinea juridică, aşa cum se reţine şi în jurisprudenţa instanţei supreme (decizia nr.1476/20.03.2012). Astfel, “actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter aplicabile unui număr nedeterminat şi nedeterminabil de subiecte de drept. Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte”.

În acelaşi timp „actul administrativ individual este un act administrativ concret care priveşte un subiect de drept” sau subiecte de drept determinate, distincţia fiind dată de întinderea efectelor şi persoanele în raport de care acestea se produc.

Or, potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000, în forma în vigoare la data adoptării Ordinului nr.654/2011, obligaţia de publicare vizează, în vederea intrării lor în vigoare, numai legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art.11 alin.2 lit. b) din Legea nr.24/2000, exclude de la regimul publicării în Monitorul Oficial al României: actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate.

(Decizia nr. 1238/R-CONT/13 Martie 2014)

La data de 14 mai 2012 reclamantul CC, a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Vâlcea, cu sediul în Municipiul Rm. Vâlcea, Calea lui Traian, nr.41, judeţul Vâlcea, solicitând instanţei de administrativ ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Ordinului nr.2305913/14 septembrie 2011, emis de pârât prin care a fost trecut în rezervă; să dispună anularea şi să constate nulitatea interviurilor organizate de pârât în perioada 23 iunie – 07 septembrie 2011 pentru departajare; să fie obligat pârâtul a-l reintegra pe reclamant pe postul avut anterior trecerii în rezervă sau pe un post similar; să fie obligat pârâtul a-i achita cu titlul de despăgubire contravaloarea soldelor şi celelalte drepturi cuvenite actualizate, indexate şi majorate începând cu 15 septembrie 2009 şi până la data reintegrării efective în funcţia avută anterior.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin Ordinul nr.2305913/14 septembrie 2011 emis de comandantul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vâlcea, petentul a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 septembrie 2011 invocându-se ca motiv reorganizarea unităţii, reducerea unor funcţii şi imposibilitatea de a fi încadrat în alte funcţii sau unităţi.

Măsura dispusă de pârât este considerată de petent ca nelegală, întrucât trecerea în rezervă s-a făcut fără să existe un temei legal, iar interviurile organizate pentru departajare sunt nelegale şi lovite de nulitate absolută.

Astfel, s-a arătat că, potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.550/2004 „numărul posturilor de ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi profesionişti, militari în termen, militari cu termen redus şi al personalului contractual din Jandarmeria Română în timp de pace şi la mobilizare se stabileşte de către Ministrul Administraţiei şi Internelor în limita efectivelor aprobate prin hotărârea Guvernului”.

Dispoziţiile legale menţionate nu au fost respectate de către pârât întrucât nu a existat nici un ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor prin care să se fi modificat numărul de posturi din cadrul jandarmeriei şi, ca atare, trecerea în rezervă nu are temei legal.

Cu privire la interviurile organizate de către pârât pentru departajare petentul arată că acestea s-au realizat cu încălcarea prevederilor art.74, 76 şi 84 din Legea nr.80/1995 în sensul că s-au realizat mutări de personal militar fără a se ţine seama de competenţe, specializări, ajungându-se ca persoane fără competenţa pregătirea şi vechimea necesară să ocupe posturi care nu au fost supuse reorganizării, iar interviurile organizate de pârât a fi susţinute de cei care îndeplineau criteriile legale de numire în funcţiile nesupuse reorganizării nu aveau legătură cu specialitatea lor.

De asemenea, petentul a arătat că trecerea sa în rezervă nu era posibilă faţă de prevederile art.99 alin.5 şi 6 din Legea nr.188/1999 care prevăd că atât timp cât existau funcţii publice vacante în cadrul unităţilor sau în alte unităţi de jandarmi pârâtul avea obligaţia ca anterior trecerii în rezervă să procedeze la punerea la dispoziţie a acestor posturi şi funcţii vacante.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant ca neîntemeiată, întrucât ordinul de trecere în rezervă este emis cu respectarea dispoziţiilor legale, iar criticile formulate de petent nu se justifică faţă de probele administrate.

La data de 16 octombrie 2012 pârâtul a chemat în garanţie Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, pentru ca, în situaţia în care acţiunea reclamantului va fi admisă de către instanţă, aceştia să fie obligaţi să dispună prin ordin, în calitate de ordonator principal de credite, înfiinţarea unui post similar celui deţinut anterior de reclamant şi să disponibilizeze sumele solicitate în vederea efectuării plăţii soldei lunare.

Cu privire la cererea de chemare în garanţie Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Vâlcea, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată întrucât petentul nu a avut statutul de funcţionar public sau funcţionar public cu statut special, aşa cum sunt acestea definite în Legea nr.188/1999.

La rândul său, Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie formulate de pârât cu privire la solicitarea de reînfiinţare pe o perioadă determinată a unui post similar celui deţinut anterior de reclamant, întrucât instanţa de contencios administrativ, în cazul în care suspendă/anulează un act administrativ, nu poate stabili răspunderea materială decât în sarcina emitentului şi nu a altor persoane juridice.

Se precizează că M.A.I. nu poate răspunde material pentru prejudiciul cauzat prin acte administrative emise de alte persoane juridice cât timp legea contenciosului administrativ stabileşte clar cine trebuie să suporte consecinţele de ordin pecuniar în situaţia în care se constată că actele emise sunt nelegale.

Prin încheierea din 4 decembrie 2012 excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Vâlcea invocată de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române prin întâmpinare a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât natura litigiului dedus judecăţii este de contencios administrativ.

Prin Sentinţa nr.1411 din 05 martie 2013pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamant şi s-a respins cererea de chemare în garanţie a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi a Ministerului Afacerilor Interne, formulată de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Vâlcea, ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Petentul a deţinut funcţia de subofiţer operativ principal, iar la data de 15 septembrie 2011 conform Ordinului nr.2305913/14.09.2011 emis de Comandantul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vâlcea a fost trecut în rezervă ca urmare a reorganizării unităţii prin reducerea unor funcţii în statul de organizare, neexistând posibilitatea încadrării în alte funcţii sau unităţi.

Anterior trecerii în rezervă, pârâtul a uzat de instituţia punerii la dispoziţie reglementată de art.4 şi art.82 din Legea nr.80/1995, ce reprezintă situaţia provizorie în care se află cadrul militar în vederea încadrării sau trecerii în rezervă şi/ori în retragere, perioadă în care primeşte drepturile salariale corespunzătoare cadrelor militare în activitate şi desfăşoară activităţile dispuse de către comandanţii de unitate.

În cauza dedusă judecăţii petentul a fost pus la dispoziţie la data de 15 iunie 2011, odată cu intrarea în vigoare a noului stat de organizare prin care au fost reorganizate inspectoratele judeţene de jandarmi în limita alocată cheltuielilor de personal pentru anul 2011.

Punerea la dispoziţie s-a realizat printr-un act administrativ colectiv, respectiv Ordinul M.A.I. nr.I/654/10 iunie 2011 prin care s-au aprobat organigramele unităţilor din Jandarmeria Română şi ulterior a fost emis Ordinul Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr.0130052/10 iunie 2011 prin care s-au aprobat statele unităţilor din subordine (numărul de posturi pe categorii de personal).

Prin urmare, trecerea în rezervă a reclamantului a fost efectuată în temeiul art.85 alin.1 lit.”e” cu aplicarea alineatului 2 al aceluiaşi articol din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, emiţându-se Ordinul nr.2305913/14 septembrie 2011 de către comandantul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vâlcea, ce se contestă.

Susţinerea petentului că în realitate nu a avut loc o reorganizare care să aibă temei legal nu se justifică faţă de împrejurarea că pârâtul a respectat dispoziţiile Legii nr.80/1995 şi, urmare a reorganizării, s-au redus unele funcţii din statul de funcţii începând cu 15 iunie 2011, respectiv 51 de posturi de subofiţer, iar la data trecerii în rezervă nu existau posibilităţi pentru a fi încadrat în alte funcţii sau unităţi.

Temeiul de drept al legalităţii restructurării efectivelor/unităţilor din cadrul Jandarmeriei Române îl reprezintă prevederile art.3 din H.G. nr.416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Ministrul Administraţiei şi Internelor stabileşte structura organizatorică a unităţilor proprii ministerului şi poate înfiinţa, disloca şi desfiinţa şi alte unităţi, institute, ateliere de reparaţii sau producţie similare, subordonate ministerului până la nivel de birou, serviciu, sector, direcţie operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor şi a fondului de salarii aprobat”.

În acest sens, a fost emis Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. I/654/10 iunie 2011 prin care s-au aprobat organigramele unităţilor din Jandarmeria Română şi Ordinul Inspectorului General al Jandarmeriei Române nr.0130052 din 10 iunie 2011 prin care s-au aprobat statele unităţilor din subordine (numărul de posturi pe categorii de personal).

Cele două acte administrative menţionate vizează un număr determinat de unităţi militare şi persoane, structuri subordonate Inspectoratului General al Jandarmeriei Române înfiinţate prin lege într-un număr prestabilit, inclusiv personalul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vâlcea.

Efectele acestor ordine se produc asupra unui număr determinat de subiecţi de drept – persoane juridice, autorităţi de drept public ori persoane fizice care îşi desfăşoară activitatea în calitate de cadre militare ori personal angajat la astfel de unităţi.

Aşadar, actele administrative menţionate au fost emise în raport de indicatorii aflaţi în plată, potrivit noilor state de organizare şi a notei la Anexa nr.3/19/06 la Legea nr.286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011. În acest sens a fost emisă O.U.G. nr.54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal în Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru anul 2011, acte normative care au determinat pârâtul să se încadreze în limita indicatorilor aflaţi în plată în anul 2011.

Emiterea acestor acte administrative s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare. Trecerea în rezervă a cadrelor militare a avut ca temei de drept dispoziţiile art.85 alin.1 lit.”e” din actul normativ menţionat potrivit cărora „ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situaţii: (…) când în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naţionale”.

Începând cu data de 15 iunie 2011 întreg personalul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vâlcea a fost pus la dispoziţie în vederea încadrării sau trecerii în rezervă, conform art.82 alin.1 lit.”a” din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, iar la structurile/compartimentele afectate de reorganizare unde numărul de funcţii era mai mic decât numărul cadrelor militare aflate la dispoziţie şi provenite din vechea structură s-a organizat departajarea acestora fiind numiţi în noile funcţii în ordinea descrescătoare a rezultatelor obţinute la interviul pe subiecte profesionale susţinut de candidat.

Pârâtul a elaborat regulamentul propriu de organizare şi desfăşurare a evaluărilor conform prevederilor legale în vigoare, departajarea candidaţilor făcându-se pe baza rezultatelor obţinute la interviul pe subiecte profesionale.

La data de 22 iunie 2011 reclamantului i s-a aprobat raportul nr.2293520 privind participarea la interviul structural pe subiecte profesionale, iar susţinerea interviului a fost înregistrată audio-video, acesta obţinând nota 4,22 clasându-se pe locul 15 (ultimul) dintre cele 15 cadre militare aflate la dispoziţie şi participante la interviu.

Personalul unităţii care a promovat interviul, respectiv primii 13 în ordinea descrescătoare a notelor obţinute au fost repuşi în funcţii, iar personalul pentru care nu au mai existat funcţii în statul de organizare şi funcţionare a rămas în continuare pus la dispoziţie până la expirarea perioadei de vel mult 3 luni prevăzută de art.32 lit.”a” din Legea nr.80/1995.

Ulterior, până la data 14 septembrie 2011 când reclamantul a fost trecut în rezervă, pârâtul a mai organizat încă 14 interviuri de departajare pentru ocuparea a 14 funcţii vacante, însă acesta nu a dorit să participe la toate acte activităţi prezentându-se doar la 6 interviuri şi fiind declarat respins.

Analizând legalitatea şi temeinicia Ordinului nr.2305913/14 septembrie 2011 emis de comandantul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vâlcea prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, tribunalul observă că acesta a fost emis de către pârât cu respectarea dispoziţiilor legale ca urmare a intrării în vigoare şi aplicării dispoziţiilor O.G. nr.54/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru anul 2011, act normativ ce a impus luarea unor măsuri specifice pentru reorganizarea instituţiei pârâte.

Astfel, au fost puse în Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. I/654/2011, privind reorganizarea Jandarmeriei Române şi Ordinul inspectoratului General al Jandarmeriei Române 0130052/2011 prin care au fost aprobate statele de organizare ale unităţilor subordonate Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi repartizate pe unităţi posturile aprobate.

În aplicarea actelor normative mai sus menţionate, la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vâlcea, prin reorganizare s-au redus unele funcţii din statul de organizare, printre care se regăseşte şi reclamantul Chelaru Constantin care a fost trecut în rezervă în temeiul art.85 alin.1 lit.”e” din Legea nr.80/1995 ca urmare a expirării termenului de 3 luni în cadrul căruia acesta se afla la dispoziţia unităţii, termen prevăzut de art.82 alin.1 lit.a din actul normativ menţionat.

Potrivit dispoziţiilor legale înscrise în preambulul ordinului ce se contestă tribunalul observă că acesta îndeplineşte şi condiţia de legalitate externă a actului administrativ, respectiv cerinţa motivării, astfel că susţinerea reclamantului privind lipsa de temei juridic a ordinului ce se contestă a fost înlăturat ca neîntemeiată.

Referitor la apărarea reclamantului vizând nerespectarea procedurii cadru reglementată de Ordinul nr.129/2011 tribunalul a constatat că acesta nu este aplicabil în speţa de faţă, având în vedere următoarele:

Ordinul nr.129/2011 a fost emis în baza prevederilor art.7 alin.5 din O.U.G. nr.30/2007 care reglementează dreptul Ministerului Administraţiei şi Internelor de a emite ordine şi instrucţiuni cu caracter normativ sau individual şi a fost adoptat pentru punerea în executare a prevederilor speciale ale art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999, respectiv pentru personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor care are calitatea de funcţionar public sau poliţişti – funcţionari publici cu statut special.

Reclamantul are calitatea de cadru militar, respectiv subofiţer, calitate în care îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.80/1995 şi nu ale Legii nr.188/1999, privind statutul funcţionarilor publici.

În sensul celor arătate este şi adresa nr.430515/2011 a Direcţiei Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor în care se precizează că aplicabilitatea Ordinului nr.129/2011 este limitată la categoriile de personal cărora le sunt incidente dispoziţiile art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999 şi că reorganizarea instituţională a Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi încadrarea în noile structuri organizatorice se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale/statutare aplicabile fiecărei categorii de personal existente.

Aşadar, în vederea reîncadrării pe posturile vacante a personalului pus la dispoziţia unităţii, pârâtul a procedat legal la organizarea interviului pe subiecte profesionale, potrivit dispoziţiilor Ordinului nr.665/2008, iar petentului i-a fost aprobată participarea la interviul organizat, însă acesta a obţinut nota 4,22, clasându-se ultimul şi ca urmare a nepromovării a fost emis Ordinul ce se contestă prin care s-a dispus trecerea în rezervă a acestuia începând cu data de 15 septembrie 2011.

Din examinarea conţinutului ordinului contestat tribunalul a observat că acesta, după cum s-a enunţat şi anterior, prevede atât motivarea cât şi dispoziţiile legale în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, indicând şi termenul şi instanţa la care poate fi contestat.

Pe cale de consecinţă tribunalul a apreciat că ordinul ce se contestă de către reclamant îndeplineşte condiţiile de legalitate (de fond şi de formă) ale actului administrativ individual, motiv pentru care cererea de anulare a acestuia precum şi cererile accesorii de reîncadrare a reclamantului pe funcţia avută anterior şi obligarea intimatului-pârât la despăgubiri apar ca nefondate.

Nefondate sunt şi criticile reclamantului cu privire la modul de organizare a interviului şi a faptului că prevederile art.99 alin.5 şi 6 din Legea nr.188/1999 nu permiteau trecerea în rezervă cât timp existau funcţii publice vacante în cadrul unităţilor sau în alte unităţi de jandarmi, iar pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a pune la dispoziţie aceste posturi şi funcţii vacante.

În termen legal reclamantul CC a formulat recurs împotriva sentinţei tribunalului pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art.304 pct.6, 7 şi 9 şi art.304¹Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:

1. Deşi instanţa de fond a fost investită cu mai multe capete de cerere, a pronunţat o singură soluţie, fără a individualiza ceea ce a soluţionat, acordând altceva decât s-a cerut, încălcând dispoziţiile art.281²Cod procedură civilă, motivul fiind încadrat în art. 304 pct. 6 C.proc.civ.

2. Motivarea instanţei este contradictorie, deoarece instanţa de fond reţine că reorganizarea unităţii s-a făcut în temeiul OMAI nr.I/654/2011 şi că acest act administrativ are caracter normativ.

Or, acest caracter, corelat cu nepublicarea ordinului în Monitorul Oficial, conduce la concluzia inexistenţei actului normativ.

3. Instanţa de fond a reţinut greşit că jandarmilor nu le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.188/1999 şi dispoziţiile Ordinului MAI nr.129/2011.

Ordinul MAI nr.129/2011 nu cuprinde nicio menţiune de excludere a jandarmilor de la aplicare, iar Jandarmeria este o structură a MAI.

Raţionamentul instanţei şi al intimatului conduce la concluzia că Jandarmeria este o instituţie autonomă care se supune ordinelor MAI şi are competenţa să-şi realizeze propriile regulamente în materia reorganizării şi susţinerii examenelor de departajare.

A concis cu precizarea că nu există un ordin emis de MAI care să reglementeze o altă procedură de organizare a examenelor de departajare special pentru Jandarmeria Română, aplicându-se Ordinul nr.129/2011.

Examinând recursul formulat de reclamant, Curtea constată că este nefondat, soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, prin prisma considerentelor ce vor fi expuse.

Sub aspectului primului motiv de recurs, se constată că acesta este nefondat, deoarece, urmare a cererii formulate de reclamant la 02.04.2013 (filele 157-158 dosar fond), dispozitivul hotărârii a fost completat, prin Sentinţa nr. 2914/23.04.2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 281²al. 1 C.proc.civ., prin care s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere de la pct. 2-5 din cererea de chemare în judecată.

Celelalte două motive de recurs vor fi analizate împreună în cele ce urmează, dată fiind legătura dintre criticile ce vizează legalitatea soluţiei pronunţate şi cele privind aplicabilitatea în cauză a actului administrativ în baza căruia a avut loc reorganizarea.

Sub aspectul situaţiei de fapt se reţine că recurentul a fost plutonier major în cadrul IJJ Vâlcea, iar prin Ordinul Inspectorului şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Vâlcea, nr. 2305913/14.09.2011 (fila 5) a fost trecut în rezervă în conformitate cu prevederile art.85 alin.1 lit. e din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, OUG nr.54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din MAI pentru anul 2011 şi ale Ordinului nr.600/15.04.2005.

Prin Legea nr.286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 au fost stabilite fondurilor bugetare alocate MAI, în baza cărora s-a stabilit numărul de posturi bugetate pentru toate structurile, inclusiv pentru I.G.J.R. În aplicarea acestui act normativ a fost emisă OUG nr.54/2010 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din MAI pentru anul 2011 şi Ordinul MAI nr.119/2011 privind încadrarea în numărul maxim de posturi finanţate şi în fondurile aprobate MAI pentru anul 2011.

În acest context s-a emis Ordinul MAI nr. I/654/10.06.2011 care a aprobat organigramele unităţilor Jandarmeriei Române, statul de organizare a I.G.J.R., statul de organizare a I.G.J.R., lista cu posturile pe tipuri de categorii de funcţii, grade militare, clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare repartizate Jandarmeriei Române şi situaţia numerică a posturilor propuse în statele de organizare a Jandarmeriei Române.

Articolul 3 din HG nr.416/2007, în forma în vigoare la data emiterii Ordinului nr.654/2011, permitea Ministrului internelor şi reformei administrative să stabilească structura organizatorică a unităţilor proprii ministerului, putând înfiinţa, desfiinţa, disloca şi realoca şi alte unităţi, institute, ateliere de reparaţii sau producţie similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcţie operativă, batalioane, în limita posturilor şi a fondului de salarii aprobate.

În temeiul Ordinului nr.I/654/2011, I.G.J.R. a emis Ordinul nr.0130052/10.06.2011, prin care s-au aprobat statele de organizare ale unităţilor şi structurilor subordonate I.G.J.R. şi repartizarea pe unităţi a posturilor aprobate pe categorii de personal.

Ordinul nr.I/654/2011 a avut ca temei anexa 3 din Legea nr.286/2010, reglementând bugetul de stat pe anul 2011 şi dispoziţiile art.7 alin.4, art.12 alin.2 şi 3 din O.U.G. nr.30/2007, cu modificările ulterioare.

Restricţiile bugetare care au determinat ca fondurile alocate M.A.I. în anul 2011 să se restrângă, au avut drept consecinţă necesitatea stabilirii unor măsuri pentru încadrarea în limita acordată de cheltuielilor de personal de M.A.I. în anul 2011, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.3 din H.G. nr.416/2007.

Ordinul Inspectorului Şef al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Vâlcea nr.2305913/14.09.2011, prin care reclamantul-recurent a fost trecut în rezervă s-a întemeiat pe dispoziţiile art.85 alin.1 lit. e) din Legea nr.80/1995, pe O.U.G.nr.54/2011 şi pe Ordinul M.A.I. nr.600/2005.

Potrivit art.85 alin.1 lit. e) din Legea nr.80/1995, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz, când, în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naţionale.

Faţă de cele reţinute mai sus nu se poate reţine că ordinul atacat de către reclamant a fost emis cu încălcarea actelor cu forţă juridică superioară, Legea nr.80/1995 dând în art.85 alin.1 lit. e) posibilitatea trecerii în rezervă dacă în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi funcţionarii în alte funcţii sau unităţi.

În ce priveşte publicarea Ordinului nr. I/654/2011, care a stat la baza Ordinului I.G.J.R. nr.0130052/2011, care a stat la baza ordinului atacat, Curtea reţine că acest lucru nu era necesar, actul în discuţie având caracter individual.

Se susţine de către recurent că instanţa de fond ar fi reţinut caracterul normativ ale acestui ordin, la pagina 4, paragrafele 7 şi 8 din sentinţă, însă acest lucru nu este real.

În respectivele paragrafe, când instanţa de fond s-a referit la „acte normative”, a folosit această sintagmă referitor la Legea 286/2010 şi OUG 54/2011, despre care face vorbire în paragraful 7, respectiv cu referire la Legea 80/1995, din care citează o prevedere legală în paragraful 8.

În schimb, în paragrafele anterioare, nr. 4 şi 5 de pe aceeaşi pagină, instanţa de fond a expus caracteristici ale ordinului în cauză care îl fac să se încadreze în categoria actelor administrative cu caracter individual, chiar dacă nu a precizat expres acest lucru.

Astfel, ordinul menţionat aprobă organigramele unităţilor de Jandarmerie Române, statul de organizare al I.G.J.R., lista posturilor şi situaţia numerică a acestuia, anexele care fac parte din ordin, vizând concret situaţia celor care ocupă funcţii în cadrul unităţilor subordonate acestei autorităţi.

Ordinul nu are caracter normativ, referindu-se exclusiv la persoanele care ocupă funcţii în cadrul unităţilor Jandarmeriei Române, necuprinzând dispoziţii cu caracter general, impersonal şi obligatoriu pentru persoane nedeterminate.

Calificarea unui act administrativ unilateral ca individual sau normativ se face în raport de conţinutul acestuia şi efectele produse în ordinea juridică, aşa cum se reţine şi în jurisprudenţa instanţei supreme (decizia nr.1476/20.03.2012). Astfel, “actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter aplicabile unui număr nedeterminat şi nedeterminabil de subiecte de drept. Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte”.

În acelaşi timp „actul administrativ individual este un act administrativ concret care priveşte un subiect de drept” sau subiecte de drept determinate, distincţia fiind dată de întinderea efectelor şi persoanele în raport de care acestea se produc.

Or, potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000, în forma în vigoare la data adoptării Ordinului nr.654/2011, obligaţia de publicare vizează, în vederea intrării lor în vigoare, numai legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art.11 alin.2 lit. b) din Legea nr.24/2000, exclude de la regimul publicării în Monitorul Oficial al României: actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs legat de aplicabilitatea Ordinului nr.129/2011, acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:

Prin acest ordin a fost aprobată procedura cadru privind organizarea şi desfăşurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcţie a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare la nivel MAI.

Din preambulul Ordinului nr.129/2011 rezultă că acest act normativ se limitează doar la categoriile de personal cărora le sunt incidente prevederile art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv funcționari publici şi poliţişti, funcţionari publici cu statut special, în temeiul art.78 din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului. Cum ordinul în discuţie este un act normativ emis în vederea organizării executării legii, este firesc ca sfera sa de aplicare să nu o depăşească pe cea a dispoziţiilor cu caracter normativ din actul cu forţă juridică superioară în executarea căruia a fost emis.

Adresa nr. 430515/15.07.2011 emisă de MAI – DGMRU din cuprinsul căreia rezultă că aplicabilitatea Ordinului nr.129/2011 este limitată la categoriile de personal cărora le sunt incidente prevederile art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999, şi că reorganizarea MAI, precum şi încadrarea în noile structuri se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale, aplicabile fiecărei categorie în parte nu reprezintă o adăugare la prevederile acestui ordin, ci interpretează în mod corect sfera sa de aplicare.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea Legii nr.188/1999, ordinul de trecere în rezervă, ce face obiectul cererii de chemare în judecată, nu îndeplineşte condiţiile unei decizii de concediere, ci reprezintă un act juridic administrativ.

Astfel, ordinul prin care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului , reprezintă un act administrativ întemeiat pe dispoziţiile Legii nr.80/1995, privind statutul cadrelor militare, îndeplinind toate condiţiile prevăzute de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările şi completările ulterioare,circumscriindu-se noţiunii de act administrativ, aşa cum acesta este definit de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.

Pentru aceste considerente în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.