Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, art.75 alin.1
C.muncii , art. 238 alin. 1 şi alin. 3, art.264 alin. 1 lit. a, art.267
Sancţiunea avertismentului nu poate fi dispusă fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile în conformitate cu prevederile art. 267 alin. 2 – alin. 4 din Codul muncii şi art. 75 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010.
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,
decizia civilă nr. 802 din 9 octombrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1676 din 24 iulie 2007, Tribunalul Timiş a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta B.A. împotriva pârâtului Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, a anulat decizia nr. 1375/31.05.2007, emisă de pârâtă, prin care reclamanta a fost sancţionată cu avertisment, şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că decizia de sancţionare disciplinară contestată de reclamantă a fost emisă fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, prevăzută de art. 75 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 raportat la art. 267 din Codul muncii.
Pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara a formulat recurs împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanţa de fond nu a luat în considerare adresa nr. 15051/19.06.2007, prin care s-a adus la cunoştinţa secţiilor spitalului că sancţiunea disciplinară dispusă ca urmare a controlului din perioada 9.03.2007-11.03.2007 nu va fi operată în carnetele de muncă.
Totodată, s-a susţinut că, în speţă, se aplică contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sub nr. 2678/14/12.12.2005, care nu cuprinde dispoziţii contrare celor din art. 267 din Codul muncii, iar nu contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010.
Cu privire la fondul cauzei, s-a învederat instanţei că problemele semnalate în cadrul Clinicii de chirurgie I reprezintă încălcări ale principalelor îndatoriri ale angajaţilor, ce sunt stipulate în cuprinsul Regulamentului Intern al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C.proc.civ. şi art. 312 pct. 3 C.proc.civ.
La cererea de recurs s-a anexat adresa nr. 15051/19.06.2007, emisă de recurent.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea recurată este temeinică şi legală.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârât şi a prevederilor art. 3041 coroborate cu cele ale art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fie expuse în continuare.
Prin decizia nr. 1375/31.05.2007, emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, reclamanta a fost sancţionată cu avertisment scris, în temeiul art. 264 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Art. 75 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 prevede că: „sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio sancţiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”. Prin urmare, nici sancţiunea avertismentului nu poate fi dispusă fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile în conformitate cu prevederile art. 267 alin. 2 – alin. 4 din Codul muncii.
Într-adevăr art. 267 alin. 1 din Codul muncii şi Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sub nr. 2678/14/12.12.2005, nu prevăd obligativitatea cercetării disciplinare prealabile în situaţia în care sancţiunea disciplinară aplicată salariatului este avertismentul scris, însă cercetarea disciplinară prealabilă este obligatorie şi în această situaţie potrivit art. 75 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010.
O astfel de concluzie rezultă din dispoziţiile art. 238 alin. 1 şi alin. 3 din Codul muncii, conform cărora prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal, ce trebuie avut în vedere la încheierea unui contract colectiv de muncă, iar contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Având în vedere cele expuse mai sus, în mod legal, instanţa de fond a reţinut că decizia de sancţionare disciplinară contestată este lovită de nulitate absolută, ca urmare a faptului că a fost emisă fără a se efectua cercetarea disciplinară prealabilă, prevăzută de art. 75 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 raportat la art. 267 alin. 2 – 4 din Codul muncii, astfel încât nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Adresa nr. 15051/19.06.2007 emisă de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara nu are relevanţă în cauză, atâta timp cât decizia de sancţionare disciplinară nu a fost revocată de către angajator, aceasta fiind contestată prin acţiunea pendinte ca fiind nelegală. Prin urmare, în speţă, nu este aplicabil motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins recursul declarat de către pârâtul-recurent Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1676 din 24 iulie 2007 a Tribunalului Timiş ca neîntemeiat.
