Procedura somaţiei de plată. Reactualizarea datoriei cu indicele de inflaţie. Probe


Prin sentinţa civilă nr. 1543/19.09.2002, Tribunalul Tulcea a respins cererea în anularea somaţiei de plată formulată de debitoarea S.C. „H.T.” S.R.L., motivat de faptul că datoria a fost achitată cu întârziere, situaţie în care se impune reactualizarea debitului conform indicelui de inflaţie.

Recursul debitoarei este fondat. La 6 februarie 2002, S.C. „A” S.A. Zorile Lunca, prin lichidator S.C. „I” S.A. Tulcea, a solicitat Tribunalului Tulcea, emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată a sumei de 639.799.340 lei, reprezentând actualizarea în raport cu rata inflaţiei aplicată la data plăţii efective a datoriei principale. S-a motivat că S.C. „H.T.” S.R.L. a beneficiat în anii 1998 şi 1999 de mărfuri şi prestări servicii în valoare de 609.799.852 lei, sumă pe care a achitat-o la sfârşitul anului 2001.

Pentru dovedirea pretenţiilor, creditoarea a depus la dosar o situaţie a facturilor pe care le-a emis în anul 1998 (10 facturi) şi o factură emisă în anul 1999. în acelaşi act, se fac menţiuni generice ce au determinat creanţa pretinsă, respectiv „cota-parte” şi „cupoane agricole”, în timp ce pentru anii 2000 şi 2001, situaţia amintită confirmă numai actele de efectuare a plăţilor şi nu izvorul obligaţiilor.

Dar din această situaţie rezultă cu certitudine că, la sfârşitul anului 1999, totalul datoriei era de 609.799.852 lei, în timp ce în anii 2000 şi 2001, s-au achitat datorii în sumă totală de 1.199.599.000 lei. în calculul actualizării sumelor datorate de debitor, conform indicelui de inflaţie, se aplică un coeficient de inflaţie la diferite sume „rezultate”, perioada calculată fiind decembrie 1998-decembrie 2001.

Tribunalul Tulcea, prin ordonanţa emisă la 7 martie 2002, a admis cererea astfel cum a fost formulată de către creditoare şi a somat pe debitoare la plata sumei de 639.799.340 lei.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. 2, debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. Textul nu prevede natura apărărilor ce pot fi invocate pe calea cererii în anulare, dar se prezumă că debitorul este îndreptăţit să conteste în parte sau în totalitate suma menţionată în somaţia de plată, atâta timp cât această ordonanţă s-a pronunţat într-o cauză necontencioasă.

Chiar în eventualitatea că ordonanţa privind somaţia de plată devenea irevocabilă prin neexercitarea căii de atac, această hotărâre nu se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind pronunţată potrivit procedurii neconten-cioase, iar prin art. 8 şi 10 din O.G. nr. 5/2001 s-au recunoscut două căi speciale de retractare, respectiv cererea în anulare şi contestaţia la executare.

în speţă, rezultă din însăşi cererea creditoarei privind emiterea ordonanţei privind somaţia de plată că datoria principală în sumă de 609.799.852 lei provine din raporturi juridice perfectate în anii 1998 şi 1999, despre care s-a afirmat că s-au achitat la sfârşitul anului 2001.

Situaţiile de plată centralizatoare şi nu actele primare depuse de creditor atestă datorii ale recurentei, generate în baza unor raporturi juridice periodice pentru care s-au emis la date diferite facturi.

Din situaţiile centralizate, rezultă că sumele achitate de către debitoare, privesc plăţi al căror termen de scadenţă este diferit, dar nu s-au făcut precizări în contul cărora s-au achitat aceste creanţe, pentru ca judecătorul să poată analiza asupra imputaţiei plăţii în condiţiile art. 1113 alin. 2 Cod civil.

Toate aceste aspecte determină concluzia că un calcul corect al sumelor datorate de către debitoare, urmare a reactualizării lor prin aplicarea indicelui de inflaţie, se poate efectua pe calea procedurii dreptului comun, care permite administrarea de probe în vederea determinării corecte a prejudiciului cauzat.

Astfel, pe calea dreptului comun, există posibilitatea administrării probei cu expertiză contabilă în vederea stabilirii sumelor datorate cu titlu de preţ al prestaţiilor efectuate, sumele achitate faţă de fiecare datorie în parte, imputaţia plăţii, potrivit criteriilor prevăzute de art. 1113 Cod civil, precum şi momentul până la care trebuie calculat coeficientul de inflaţie datorită plaţilor succesive efectuate.

Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 259/COM din 6 martie 2003