Art. 322 alin. l Cod procedură civilă prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Art. 322 alin. l Cod procedură civilă prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Rezultă din redactarea textului că pot face obiectul revizuirii numai hotărârile definitive de fond, respectiv hotărârile pronunţate de instanţele de recurs prin care s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt stabilite de ea însăşi, fie pe baza înscrisurilor noi, ori a reaprecierii probelor administrate în fazele procesuale anterioare.
Per a contrario, hotărârile instanţelor de recurs prin care recursul a fost respins, fără evocarea fondului, menţinându-se situaţia de fapt stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată, nu pot face obiectul revizuirii.
În speţă, în instanţa de recurs nu s-au administrat noi probe cu înscrisuri şi nu s-a reţinut o situaţie de fapt diferită de cea avută în vedere de tribunal şi judecătorie.
În speţă, în instanţa de recurs nu s-au administrat noi probe cu înscrisuri şi nu s-a reţinut o situaţie de fapt diferită de cea avută în vedere de tribunal şi judecătorie.
În consecinţă, în situaţia dată, hotărârea instanţei de recurs prin care s-a dispus respingerea recursului, nu poate face obiectul revizuirii, nefiind îndeplinite condiţiile art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reclamanţii U.T. şi U.M.M., au chemat în judecată pe pârâţii R.N. şi R.E., pentru ca instanţa să-i oblige pe aceştia din urmă să le lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 82,37 mp, situată în Craiova , str. Avram Iancu nr. 5 şi să stabilească linia de hotar între proprietăţile părţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 3678/15 aprilie 2005 Judecătoria Craiova a respins acţiunea formulată de reclamanţi, reţinând că aceştia deţin o suprafaţă mai mică decât cea înscrisă în acte, iar pârâţii ocupă cu 17,86 mp. mai mult decât suprafaţa înscrisă în acte, însă gardul ce desparte proprietăţile părţilor datează din anul 1977, fiind construit de reclamanţi pe vechiul amplasament.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel reclamanţii, iar prin decizia civilă nr. 460/2006 a Tribunalului Dolj s-a dispus respingerea apelului ca nefundat, reţinându-se că reclamanţii nu au făcut dovada că pârâţii au ocupat vreo porţiune din terenul lor, neexistând nici un motiv pentru stabilirea unei alte linii de hotar decât cea care a fost trasată de către părţi în urmă cu peste 30 de ani.
Împotriva ambelor hotărârii, în baza art. 299 Cod procedură civilă, au declarat recurs reclamanţii, iar prin decizia civilă nr. 2897/10 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi, reţinându-se că părţile exercită posesia asupra terenurilor, aşa cum acestea sunt delimitate în prezent, de peste 50 de ani, linia de hotar dintre aceste proprietăţi rămânând neschimbată.
La data de 7 noiembrie 2006, reclamanţii U.T. şi U.M.M. au formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, şi susţinând că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv asupra dreptului dobândit de pârâţi prin uzucapiune cu privire la terenul de 72,69 mp., deţinut în plus faţă de titlul de proprietate.
Cererea de revizuire este neîntemeiată.
Rezultă din redactarea textului că pot face obiectul revizuirii numai hotărârile definitive de fond, respectiv hotărârile pronunţate de instanţele de recurs prin care s-a modificat hotărârea atacată pe chestiuni de fapt stabilite de ea însăşi, fie pe baza înscrisurilor noi ,ori a reaprecierii probelor administrate în fazele procesuale anterioare.
Per a contrario, hotărârile instanţelor de recurs prin care recursul a fost respins fără evocarea fondului, menţinându-se situaţia de fapt stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată, nu pot face obiectul revizuirii.
Revizuienţii au pretins că în considerente hotărârii s-a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel, evocându-se astfel fondul litigiului, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă.
Susţinerile revizuienţilor sunt neîntemeiate, din motivarea soluţiei instanţei de recurs, prin care s-au menţinut hotărârile de la fond şi apel, rezultând că s-au examinat condiţiile de admisibilitate a acţiunii în revendicare, reglementată de dispoziţiile art. 480 Cod procedură civilă, respectiv dovada calităţii reclamantului de titular al dreptului de proprietate asupra bunului şi exercitarea nelegitimă a posesiei de către pârât.
Dreptul de proprietate asupra terenurilor deţinute de părţi a fost analizat în raport de actele prezentate de acestea, nu în baza prescripţiei achizitive, cum susţin revizuienţii.
Referirea din considerente, la durata de peste 50 de ani a folosinţei, are în vedere amplasamentul gardului despărţitor a celor două proprietăţi, nu condiţiile de exercitare a posesiei în raport de prevederile art. 1847 şi urm. Cod civil, pentru a se putea concluziona că prin hotărârea instanţei de recurs s-a obţinut o situaţie de fapt diferită de cea reţinută prin decizia recurată.
În consecinţă, în situaţia dată, hotărârea instanţei de recurs prin care s-a dispus respingerea recursului, nu poate face obiectul revizuirii, nefiind îndeplinite condiţiile art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, urmând a se respinge cererea de revizuire.
