Curtea de Apel Cluj, Secţia a Il-a de administrativ şi fiscal, decizia nr. 7645 din 8 octombrie 2014
Prin sentinţa civilă nr.3311 pronunţată la data de 14.04.2014 în dosar nr…./2013 al tic a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta S.C. S.S. SRL în contradictoriu cu Inspectoratul teritorial de Muncă Cluj.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut în esenţă că actul emis de autoritate trebuie să fie prin el însăşi capabil să producă efecte juridice directe.
În speţă, doar o parte din procesul verbal de constatate face obiectul acţiunii in contencios administrativ, respectiv pct.1 şi 2 din anexa procesului verbal de constatare seria CJ nr. 59032/2013, şi care se referă la constatarea unei fapte contravenţionale.
Actul, proces verbal de constatare, în punctele 1 şi 2 este emis în activitatea curentă a pârâtei, constituie un act premergător în cadrul procedurii de constarea şi sancţionare contravenţională şi nu este supus jurisdicţiei de contencios administrativ sub imperiul prevederilor Legii nr.554/2004.
Actul care produce efecte juridice şi este de principiu de natură să lezeze drepturile este procesul verbal de constarea a contravenţiei, întocmit în baza constatărilor din procesul verbal de constatare seria CJ nr. 59032/2013.
Împotriva soluţiei arătate a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susţinerea celor solicitate reclamanta arată că actul pe care îl contestă este un act administrativ în sensul art.,2 alin.1 lit.c ,act care produce efecte juridice prin el însăşi, deoarece impune anumite obligaţii în sarcina societăţii. Aceasta reiese din menţionarea în cuprinsul actului a posibilităţii contestării în faţa instanţei de contencios.
Analizând recursul declarat prin prisma argumentelor aduse, a actelor dosarului şi a normelor incidente Curtea reţine următoarele:
În urma controlului efectuat de către inspectorii din cadrul ITM s-a reţinut că patru persoane desfăşoară activitatea în cadrul societăţii recurente fără a fi încheiate contracte individuale. În considerarea că se contravine dispoziţiilor din legislaţia muncii prin procesul verbal de control au fost dispuse mai multe măsuri respectiv: a se încheia contracte individuale de muncă; a se transmite în REVISAL contractele şi a se completa regulamentul intern cu criteriile şi procedurile de evaluare a activităţii profesionale a salariaţilor.
Cele statuate au fost contestate recurenta arătând în esenţă că a încheiat contracte cu toţi angajaţii anterior începerii activităţii; nu are cunoştinţă cine este B.I. iar motivul pentru care cele trei persoane identificate se aflau în atelier era acela că aşteptau să fie transportate la cabinetul medical pentru efectuarea analizelor în vederea angajării, astfel că faptele nu există iar constatările din procesul verbal nu pot fi reţinute.
Reţinând că procesul verbal de constatare constituie un act premergător în cadrul procedurii de constatare şi sancţionare a contravenţiei ,nu este un act care să producă prin el însăşi efecte juridice prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea.
Împotriva soluţiei a declarat recurs reclamanta arătând cele mai sus expuse: respectiv că procesul verbal de control are caracterul unui act administrativ şi produce efecte de sine stătătoare.
Criticile recurentei în sensul greşitei calificări în ce priveşte natura actului de control, atacat sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri se poate adresa instanţei de contencios competente pentru anularea actului , recunoaşterea dreptului pretins.
Conform art.2 alin.1 lit. c din acelaşi act normativ, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii care da naştere , modifică sau stinge raporturi juridice.
Cu alte cuvinte obiectul acţiunii în contencios îl constituie anularea actului în sensul definit de normă.
Actul emis de intimată respectiv procesul verbal de control este un act în sensul normei. Astfel, este un act unilateral ce emană de la autoritatea publică respectiv Inspectoratul Teritorial de Muncă; este un act emis în exercitarea atribuţiilor conferite unei atare autorităţi prin Legea nr.108/1999; generează raporturi juridice urmare a constatărilor cuvenite şi stabilirii unor măsuri concrete în sarcina societăţii recurente.
Aşadar, contrar celor reţinute de instanţa de fond procesul verbal de control are caracterului unui act administrativ producând efecte prin el însăşi şi poate fi examinat independent de actele subsecvente emise ulterior sau concomitent urmare şi pe baza celor constatate.
Se reţine prin hotărâre că actul de control ar fi un act premergător acelui de constatare a contravenţiei. O atare susţinere nu poate fi reţinută în contextul în care un atare act întruneşte cerinţele cerute de normă. Şi este aşa întrucât chiar din conţinutul normelor din Legea nr.108/1999(art.20 alin.1 şi 2). reiese că legiuitorul a considerat actul de control ca fiind administrativ atunci când a statuat că măsurile,constatările se consemnează în procesul verbal iar împotriva actelor cu caracter administrativ contestaţiile se soluţionează potrivit legii contenciosului nr.554/2004 . Dacă legiuitorul considera actul de control ca fiind doar o operaţiune administrativă în cadrul procedurii de constatare şi sancţionare contravenţional ar fi prevăzut expres ca împotriva tuturor proceselor verbale se formulează contestaţii care se soluţionează potrivit prevederilor OG nr.2/2001. Prin norme alin.3 al articolului mai sus menţionat legiuitorul a prevăzut expres că doar procesele verbale de contravenţie pot fi contestate în condiţiile OG nr.2/2001 ceea ce duce la concluzia că în celelalte situaţii de :constatare, luarea de măsuri prin procese verbale de control , contestarea în considerarea cestor acte ca fiind acte cu caracter administrativ procedura este cea a contestării în instanţa de contencios administrativ potrivit Legii nr.554/2004.
Aşadar reţinând că procesul verbal are caracterul unui act administrativ de sine stătător ce produce efecte juridice în sensul definit de norme iar din această perspectivă în mod greşit primei instanţe a respins acţiunea ca inadmisibilă, Curtea în temeiul art.496 C.pr.civ. va admite recursul , va casa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
