SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. CESIUNEA PĂRŢILOR SOCIALE. NECESITATEA JUDECĂRII ACŢIUNII ÎN ANULAREA CONTRACTELOR DE CESIUNE A PĂRŢILOR SOCIALE, ÎN CONTRADICTORIU ŞI CU SOCIETĂŢILE COMERCIALE EMITENTE A PĂRŢILOR SOCIALE CESIONATE.
– art.203 şi 204 din Legea nr.31/1990.
Decizia nr.344/C/28.05.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.780/LC/2011 pronunţată de Tribunalul S. M. a fost admisă acţiunea înaintată de reclamantul C. F. D. , în contradictoriu cu pârâtul C. F. M., şi în consecinţă a fost anulat contractul de cesiune de părţi sociale încheiat între părţi pentru SC E. SRL S. M. prin actul adiţional nr. 1/21.10.2008 şi contractul de cesiunea între aceleaşi părţi pentru SC E. SRL S. M. prin actul adiţional nr. 2/21.10.2008 pentru vicierea consimţământului.
S – a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actelor juridice în sensul că îl obligă pe pârât să restituie reclamantului preţul de 39.800 lei şi respectiv de 180 lei reprezentând contravaloarea părţilor sociale obiect al cesiunii.
S –a dispus, – după rămânerea irevocabilă a hotărârii, – înscrierea menţiunilor corespunzătoare la registrul comerţului în sensul modificării asociaţilor.
A fost obligat pârâtul să plătească în contul autorităţii publice locale S. M. suma de 2.210,20 lei reprezentând taxă de timbru conform prevederilor art. 18 din OUG nr. 51/2008 cu modificările ulterioare.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 16,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru.
Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
Prin actele adiţionale încheiate sub nr. 1 şi respectiv 2 din 02.10.2008, reclamantul a dobândit prin cesiune părţile sociale deţinute de pârâtul C. F. M. la SC E. SRL şi SC E. SRL S. M. În baza acestor acte reclamantul a preluat calitatea de asociat şi administrator al celor două societăţi.
Ulterior cesiunii reclamantul a verificat situaţia financiar contabilă a societăţilor comerciale constatând, în privinţa SC E. SRL datorii către furnizori în cuantum de 474.228 lei, stoc fictiv de materiale în valoare de 479.986,67 lei dobândit prin achiziţionare de la SC E. SRL şi produse înregistrate în scot valorificate de pârâtul C. F. M. fără înregistrarea contabilă a acestor vânzări. De asemenea, s-a constatat că la SC E. SRL S. M. datoriile însumau 776.000 lei, stocul de materiale – contabil era de 591.899 lei, însă în realitate acestea nu se găseau în depozitul societăţii, împrumuturile bancare însumau 833.083 lei fără a fi identificată destinaţia lor şi totodată fuseseră emise anterior CEC-uri şi bilete la ordin pentru garantarea efectuării plăţilor către furnizori cu scadenţă după încheierea actului de cesiune.
Tribunalul a considerat că potrivit probelor cauzei cesiunea părţilor sociale a fost afectată sub aspectul exercitării unor manopere dolosive, viclene de către pârât în scopul determinării reclamantului de a consimţi la preluarea părţilor de interes la cele două societăţi.
Astfel în configurarea elementului obiectiv-material al dolului se reţine atitudinea evidentă a pârâtului de a ascunde faţă de reclamant situaţia financiară reală a celor două societăţi. Practic aparenţa creată reclamantului a fost aceea că societăţile au activitate şi posibilitatea de a dezvolta afacerile (existând comenzi şi materii prime pentru acestea). În realitate reclamantul nu a avut anterior semnării actelor adiţionale acces la documentele contabile ale societăţi.
Această stare de fapt a fost confirmată atât de răspunsul la interogatoriu al pârâtului (întrebarea 10), cât şi indirect din depoziţiile martorilor P. Ş. şi S. M.; aceştia din urmă fac referire la punerea la dispoziţie a unui birou pentru reclamant şi la participarea lui la lucrările contabile conduse de S. M. Ori din dovezile cauzei a rezultat că simplul fapt al observării întocmirii unor facturi şi a înregistrării acestora în registrul de evidenţă nu poate echivala cu prezentarea de către pârât a situaţiei reale a contabilităţii.
Acelaşi element obiectiv al manoperelor dolosive ale pârâtului este relevat de nepredarea gestiunii, a activelor şi a actelor financiar contabile către reclamant.
Instanţa a apreciat că acest element este de o importanţă majoră în conturarea atitudinii pârâtului de a ascunde starea reală a persoanelor juridice tocmai pentru a se apăra de eventualitatea refuzului reclamantului de a prelua prin cesiune părţile de interes în societăţile comerciale.
În acelaşi timp, activele societăţilor astfel cum erau reflectate în contabilitate însumau o valoare de peste 1.000.000 lei. În realitate, aşa cum s-a stabilit în cadrul derulării procedurilor de insolvenţă, la SC E. SRL stocurile de 474.882 lei nu existau, erau înregistrate cheltuieli în avans de 111.305 lei, iar furnizorii neplătiţi aveau de încasat creanţe de 563.926 lei; de asemenea, prin rapoartele practicianului de insolvenţă desemnat în cauza privind pe debitoarea SC E. SRL S. M. s-a consemnat că stocurile de 591.899 lei corespunzătoare mărfii nevândute nu există în realitate, că furnizorii aveau de încasat 776.000 lei, iar împrumuturile bancare de 833.083 lei au fost folosite fără a se cunoaşte destinaţia banilor.
Această stare de fapt este confirmată şi de procesul verbal întocmit în urma preluării societăţilor de către reclamant şi semnat de toţi angajaţii care atestă lipsa activelor şi neconcordanţa cu datele din contabilitate.
Şi situaţia rezultată din documentele care atestă folosirea împrumuturilor bancare conturează o situaţie deosebit de împovărătoare pentru societăţi, practic de la sfârşitul anului 2008 rambursările creditelor acordate urmând să devină scadente; în aceste circumstanţe era evident că cele două societăţi nu aveau alternativă la deschiderea procedurii de insolvenţă. Presiunea creditorilor era evidentă pentru cele două societăţi tranzacţionate, ratelor scadente ale împrumuturilor bancare adăugându-li-se exigibilitatea biletelor la ordin şi actele de urmărire întreprinse de autoritatea fiscală pentru datorii de peste 82.000 lei constând în impozite şi taxe.
Tribunalul a reţinut în acelaşi context şi atitudinea pârâtului de a retrage din conturile societăţii sume considerabile premergător cesiunii de părţi sociale, fără a-l atenţiona pe reclamant despre operaţiune. De altfel îndreptăţirea pârâtului de a dispune de acele sume a fost pusă la îndoială de practicianul de insolvenţă care a consemnat în rapoartele întocmite că nu existau documente justificative pentru cheltuielile în avans.
Instanţa a considerat ca nefondate apărările pârâtului în privinţa posibilităţii realizării lichidităţilor prin urmărirea clienţilor neîncasaţi, având în vedere că din derularea procedurilor de insolvenţă rezultă că lichidatorul judiciar nu a reuşit să identifice o bună parte din debitori, ori că aceştia erau înregistraţi cu creanţe fictive.
În relevarea manoperelor dolosive întreprinse de pârât, tribunalul a considerat ca dovedită şi atitudinea nesinceră a acestuia de a promite reclamantului sprijin în conducerea societăţilor în viitor; această promisiune a fost grav şi evident încălcată, după semnarea actelor adiţionale pârâtul refuzând orice dialog, totul culminând cu retragerea fără drept a sumei de 5.178 lei din conturile SC E. SRL la câteva zile după ce pârâtului îi încetase calitatea de administrator.
În ceea ce priveşte elementul intenţional de a produce eroarea părţii cocontractante, instanţa a considerat că probele administrate în cauză demonstrează determinarea pârâtului în atingerea acestui scop.
Pârâtul avea cunoştinţă de blocajul iminent al societăţilor aşa cum au declarat martorii P. Ş. şi T. C. şi a hotărât transmiterea părţilor sociale fără a consulta celălalt asociat şi fără a face publică această intenţie cel puţin faţă de angajaţii societăţilor.
S-a apreciat de către instanţă că toate aceste acte viclene întrebuinţate de pârât au avut ca scop crearea pentru reclamant a unei alterări a percepţiei stării reale şi prin aceasta a alterării consimţământului exprimat la încheierea contractelor.
Tribunalul a considerat că scopul încheierii contractelor de cesiune de părţi sociale putea să fie doar acela a dobândirii controlului asupra unor entităţi economice care să-şi poată desfăşura activitatea comercială; câtă vreme starea lor reală era aceea de iminenţă a insolvenţei se consideră că reclamantul nu putea avea intenţia de a dobândi părţile sociale doar pentru a solicita deschiderea procedurilor de urmărire concursuală a realizării creanţelor şi în acest scop să şi plătească pârâtului contravaloarea părţilor sociale.
S-a apreciat că apărările pârâtului formulate în cauză corespund unei atitudini de desconsiderare a capacităţii reclamantului de a aprecia asupra oportunităţii încheierii actelor juridice şi în consecinţă au fost înlăturate ca nerelevante.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în baza art. 953 – 960 şi următoarele Cod civil, acţiunea a fost admisă .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul C. F. M. solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii reclamantului C. F. D. ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, pârâtul a arătat, în esenţă, că în cauză nu sunt întrunite cele două elemente ale dolului ca viciu de consimţământ: elementul material, obiectiv al dolului, care constă în utilizarea de mijloace viclene, respectiv dolosive pentru a induce în eroare şi elementul subiectiv – intenţional, reprezentat de intenţia sa de a-l induce în eroare pe reclamant, întrucât cesionarea părţilor sociale s-a făcut la propunerea intimatului reclamant, care cunoştea situaţia celor două societăţi comerciale.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 şi 3041 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant C. F. , prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, pentru considerentele detaliate în motivare.
Verificând sentinţa recurată prin prisma soluţionării acţiunii numai între persoanele fizice, fără a fi chemate în judecată şi societăţile comerciale la care sunt înregistraţi asociaţii cu părţile sociale cesionate, respectiv primite, curtea reţine următoarele:
Potrivit art.203 al.1 din Legea nr.31/1990 transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al societăţii.
Actul de transmitere a părţilor sociale şi actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a noilor asociaţi vor fi depuse la ORC, fiind supuse înregistrării în registrul comerţului conform dispoziţiilor art.204 al.4 din aceeaşi lege, conform al.3 al aceluiaşi articol 203.
Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că cesiunea părţilor sociale implică părţile convenţiei (asociatul cedent şi cesionarul), precum şi debitorul cedat, în a cărui poziţie se află societatea, cea care a emis părţile sociale şi care este ţinută să respecte drepturile derivând din calitatea de asociat.
Dacă cesiunea părţilor sociale este reglementată ca o modificare a actului constitutiv al societăţii, supusă obligaţiei legale de publicitate a cărei neîndeplinire o lipseşte de efecte faţă de terţi, curtea a apreciat că şi acţiunea în anularea contractelor de cesiune a părţilor sociale emise de cele două societăţi şi revenirea la situaţia anterioară implică modificarea actului constitutiv al celor două societăţi comerciale supusă publicităţii, sub aspectul identificării asociaţilor şi a înscrierii în registrul asociaţilor şi a părţilor sociale deţinute de ei, ceea ce impune judecarea cauzei în contradictoriu cu societăţile comerciale emitente a părţilor sociale ce fac obiectul contractelor de cesiune şi respectiv a acţiunii în anularea acestora.
În consecinţă, pentru a se pune în discuţia reclamantului intimat necesitatea judecării acţiunii în contradictoriu şi cu societăţile comerciale emitente a părţilor sociale cesionate, respectiv SC E. SRL Satu Mare şi SC E. SRL S. M. ambele cu sediul în S. M., str. D., nr.21, împotriva cărora au fost promovate acţiuni de deschidere a procedurii insolvenţei, ce fac obiectele dosarelor nr.4316/83/2008 şi respectiv nr.4762/83/2008 ale Tribunalului S. M. , în baza art.312 al.5 Cod procedură civilă curtea a admis ca fondat recursul şi a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
