Vătămare corporală din culpă. Accident de circulaţie.

Vătămare corporală din culpă. Accident de circulaţie. Latura civilă. Societate de asigurare.

Societatea de asigurare are calitatea de asigurător de răspundere civilă numai pentru opozabilitatea hotărârii în cazul prejudicierii unor terţe persoane prin accidente de circulaţie în care au fost implicate autovehicule asigurate prin efectul legii.

Societatea de asigurare are calitatea de asigurător de răspundere civilă numai pentru opozabilitatea hotărârii în cazul prejudicierii unor terţe persoane prin accidente de circulaţie în care au fost implicate autovehicule asigurate prin efectul legii.

Dispoziţiile art.54 din Legea nr.136/1995, având aplicabilitate limitată în acţiunea introductivă din procesul civil, nu ar putea să fie extinsă, prin analogie, la acţiunea civilă din cadrul procesului penal, aşa încât nu dau posibilitatea de obligare directă a asigurătorului la plata de despăgubiri.

– Art.54 din Legea nr.136/1995

(Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală

Decizia penală nr.1096/R din 29.05.2012)

Deliberând, asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 25 din data de 18.01.2012, Judecătoria Cornetu a dispus următoarele: 

1. În baza art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul M. S. (la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare. 

În  baza art. 81 Cod penal a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 4 (patru) luni închisoare pe o durată de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

2. În baza art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul A. I. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate, inculpatul A. I. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) luni închisoare.

În  baza art. 81 Cod penal a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 8 (opt) luni închisoare pe o durată de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 şi urm. Cod civil, art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 şi art. 54 din Legea 136/1995:

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC COLENTINA şi a obligat, în solidar, inculpaţii M. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC INFO GRUP SRL, alături de asigurătorul SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA (în limita plafonului legal) şi A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, alături de asigurătorul SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.297,06 lei cu titlu de daune materiale.

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC COLENTINA şi a obligat, în solidar, inculpaţii M. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC INFO GRUP SRL, alături de asigurătorul SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA (în limita plafonului legal) şi A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, alături de asigurătorul SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.297,06 lei cu titlu de daune materiale.

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENŢĂ BUCUREŞTI şi a obligat, în solidar, inculpaţii M.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC INFO GRUP SRL, alături de asigurătorul SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA (în limita plafonului legal) şi A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, alături de asigurătorul SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.787,35 lei cu titlu de daune materiale.

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENŢĂ BUCUREŞTI şi a obligat inculpatul A.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, alături de asigurătorul SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 6.919,44 lei cu titlu de daune materiale.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Z. L. şi a obligat, în solidar, inculpaţii M. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC INFO GRUP SRL, alături de asigurătorul SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA (în limita plafonului legal) şi A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, alături de asigurătorul SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 55.000 lei, din care 5.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000 lei cu titlu de daune morale.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Z. L. şi a obligat, în solidar, inculpaţii M. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC INFO GRUP SRL, alături de asigurătorul SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA (în limita plafonului legal) şi A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, alături de asigurătorul SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 55.000 lei, din care 5.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000 lei cu titlu de daune morale.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M. S. şi a obligat inculpatul A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, alături de asigurătorul SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 12.000 lei, din care 2.000 lei cu titlu de daune materiale şi 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 193 alin. 1, 2 Cod procedură penală şi art. 49 din Legea 136/1995 a obligat, în solidar, inculpaţii M.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC INFO GRUP SRL şi A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, la plata către partea civilă Z. L. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta.

În baza art. 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală a obligat inculpatul M. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC INFO GRUP SRL la plata sumei de 1250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat şi inculpatul A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, la plata sumei de 1550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1311/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 11.01.2011 sub nr. 122/1748/2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor A. I., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal şi vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal şi M. S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, la data de 21.11.2006, în jurul orelor 17,00, inculpatul A. I. a condus ansamblul format din autotractorul marca Iveco, cu numărul de înmatriculare B-1368-08/07 şi semiremorca cu numărul de înmatriculare IS-19-CRX, intenţionând să iasă din parcarea TIR situată în localitatea Jilava, judeţ Ilfov pe DN 5 nu a respectat dispoziţiile legale referitoare la acordarea priorităţii de trecere la intrarea pe un drum principal, intrând în coliziune cu autoutilitara cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF condusă de partea vătămată M.S., în urma impactului rezultând vătămarea corporală a acestuia din urmă şi a pasagerului autoutilitarei, Z. L..

În sarcina inculpatului M. S. s-a reţinut că, la aceeaşi dată, a circulat cu autoutilitara cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF pe DN 5, în localitatea Jilava, judeţ Ilfov şi a încălcat dispoziţiile legare referitoare la regimul legal de viteză, intrând în coliziune cu ansamblul format din autotractorul marca Iveco, cu numărul de înmatriculare B-1368-08/07 şi semiremorca cu numărul de înmatriculare IS-19-CRX condus de inculpatul A. I., în urma impactului rezultând vătămarea corporală a părţii vătămate Z. L..

În şedinţele de judecată din datele de 24.06.2011 şi 21.11.2011, inculpaţii au arătat că doresc ca judecata să se facă potrivit art. 3201 Cod procedură penală, au recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în faţa instanţei, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care au arătat că le cunosc şi le însuşesc, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de schiţa locului accidentului (f 14-18 d.u.p.) – din care rezultă că accidentul s-a petrecut în jurul orelor 17,00, inculpatul A.I. aflându-se la volanul ansamblului format din autotractorul marca Iveco, cu numărul de înmatriculare B-1368-08/07 şi semiremorca cu numărul de înmatriculare IS-19-CRX iar inculpatul/parte vătămată la volanul autoutilitarei cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF. În dreptul km. 12+ 500, pe DN 5 din localitatea Jilava, inculpatul A.I. a ieşit cu autovehiculul din parcarea TIR apoi a virat stânga intenţionând să meargă spre Bucureşti moment în care a fost lovit de autoutilitara cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF. Din impact a rezultat vătămarea integrităţii corporale a inculpatului/părţii vătămate M. S. şi a pasagerului autoutilitarei, Z. L.; raport de expertiză medico-legală nr. A1/J/09/2007(f 41-42 d.u.p.) întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ilfov – potrivit căruia partea vătămată/inculpatul M. S. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, în condiţiile unui accident rutier şi necesită pentru vindecare un număr de circa 120 zile de îngrijiri medicale; raport de expertiză medico-legală nr. A1/J/18/2007(f 41-42 d.u.p.) întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ilfov – potrivit căruia partea vătămată Z.L. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri dure, în condiţiile unui accident rutier şi necesită pentru vindecare un număr de circa 50 zile de îngrijiri medicale.

Nu s-au putut reţine elemente cu valoare criteriologică medico-legală pentru a putea face o legătură de cauzalitate între coma de etiologie neprecizată survenită la data de 03.12.2006(la 13 zile după producerea accidentului) şi leziunile traumatice produse la data de 21.11.2006 prin accident rutier; declaraţiile părţii vătămate Z. L. (f 19-22 d.u.p.)  din care reiese că se deplasa pe DN 5, din direcţia Bucureşti către Giurgiu, în calitate de pasager cu autoutilitara condusă de inculpatul M. S., după ce anterior făcuse autostopul. În localitatea Jilava a observat ieşind dintr-o parcare un ansamblu auto, conducătorul acestuia intenţionând să vireze către stânga. Deşi a frânat, inculpatul M.S.nu a putut evita impactul, în ciuda manevrelor efectuate; declaraţia martorului T.D. (f 37-38 d.u.p) care arată că a fost contactat de către prietenul său, inculpatul A. I. imediat după producerea accidentului. În aceeaşi zi, către seară, a ajuns la locul indicat, constatând că impactul dintre cele două vehicule fusese deosebit de puternic întrucât şasiul capului tractor era distorsionat, suportul de la motor era rupt iar cutia de viteză deplasată. Martorul mai arată că partea carosabilă era murdară şi, în zonă, nu existau indicatoare care să oblige deplasarea către dreapta; cerere de analiză, proces-verbal de prelevare a probelor biologice, buletin de examinare clinică şi buletin d analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3908 (51-53 d.u.p.) care atestă că inculpatul A. I. nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului; raport de expertiză tehnică judiciară (f 56-74) care atestă că inculpatul A.I., aflat la volanul autotrenului a ieşit din parcarea TIR, situată în interiorul localităţii Jilava, pe DN 5, pe partea dreaptă a sensului de mers Bucureşti-Giurgiu, la circa 500 metri de borna kilometrică cu nr. 12. După ce s-a asigurat că din ambele părţi nu circulă vehicule a procedat la efectuarea manevrei de viraj spre stânga pentru a se deplasa spre Bucureşti, trecând peste linia dublă continuă care interzice această manevră. La rândul său inculpatul M. S., aflat la volanul autoutilitarei cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF se deplasa din direcţia Bucureşti către Giurgiu, circulând pe banda a doua cu o viteză de circa 100 km/h(mult peste limita legală) şi nu a observat la timp ieşirea în carosabil şi efectuarea manevrei de viraj către stânga a autotrenului.

A încercat să evite impactul continuându-şi deplasarea iniţiat către spatele autotrenului apoi a revenit încercând prin faţa acestuia, moment în care a intrat în coliziune cu capul tractor. Expertul a stabilit că inculpatul A. I. avea posibilitatea evitării accidentului dacă s-ar fi asigurat mai temeinic şi ar fi apreciat corect viteza de deplasare a autoutilitarei iar inculpatul M.S. avea aceeaşi posibilitate dacă ar fi circulat cu maxim 87 de km/h (viteză superioară celei legale şi celei declarate de acesta) şi ar fi fost atent la condiţiile de drum. S-a concluzionat că inculpatul A. I. a încălcat dispoziţiile art. 52 din OUG 195/2002 coroborat cu art. 135 alin. 1, art. 160 alin. 1 şi art. 163 din HG 85/2003 privitoare la acordarea priorităţii la intrarea pe drumurile publice iar inculpatul M.S. a încălcat dispoziţiile art. 48 din OUG 195/2002 cu aplicabilitate prin art. 154 alin. 1 şi art. 155 alin. 1 din HG  nr. 85/2003 privitoare la regimul legal de viteză în localitate, în opinia expertului aceasta fiind principala cauză a producerii accidentului; declaraţiile inculpaţilor A. I. şi M. S. (f 28-34,25-28, 36) – în care au recunoscut şi regretat comiterea infracţiunilor, detaliind circumstanţele producerii accidentului rutier.

 Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 21.11.2006, în jurul orelor 17,00 inculpatul A. I., aflat la volanul ansamblul format din autotractorul marca Iveco, cu numărul de înmatriculare B-1368-08/07 şi semiremorca cu numărul de înmatriculare IS-19-CRX a ieşit din parcarea TIR, situată în interiorul localităţii Jilava, pe DN 5, pe partea dreaptă a sensului de mers Bucureşti-Giurgiu, la circa 500 metri de borna kilometrică cu nr. 12.

 După ce s-a asigurat că din ambele părţi nu circulă vehicule, încălcând dispoziţiile art. 52 din OUG 195/2002 coroborat cu art. 135 alin. 1, art. 160 alin. 1 şi art. 163 din HG 85/2003 privitoare la acordarea priorităţii la intrarea pe drumurile publice, a procedat la efectuarea manevrei de viraj spre stânga pentru a se deplasa spre Bucureşti, trecând peste linia dublă continuă care interzice această manevră.

 În acelaşi timp, inculpatul M. S., aflat la volanul autoutilitarei cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF, se deplasa pe DN 5 din direcţia Bucureşti către Giurgiu, circulând pe banda a doua cu o viteză peste limita legală, de circa 100 km/h şi nu a observat la timp ieşirea în carosabil şi efectuarea manevrei de viraj către stânga a autotrenului condus de inculpatul A. I.

A încercat să evite impactul continuându-şi deplasarea iniţiat către spatele autotrenului apoi a revenit încercând aceeaşi manevră prin faţa acestuia, moment în care a intrat în coliziune cu capul tractor.

În urma impactului a rezultat vătămarea integrităţii corporale a părţilor vătămate Z. L. – pasager în autoutilitara cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF, care a necesitat pentru vindecare un număr de circa 50 de zile de îngrijiri medicale şi M.S. – care a necesitat pentru vindecare un număr de circa 120 de zile de îngrijiri medicale.

Din analiza materialului probator şi coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanţa a constatat că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţii A.I. şi M. S..

Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului A. I. care, la data de 21.11.2006, în jurul orelor 17,00, aflat la volanul ansamblului format din autotractorul marca Iveco, cu numărul de înmatriculare B-1368-08/07 şi semiremorca cu numărul de înmatriculare IS-19-CRX a ieşit din parcarea TIR, situată în interiorul localităţii Jilava, pe DN 5 apoi, încălcând dispoziţiile art. 52 din OUG 195/2002 coroborat cu art. 135 alin.1, art. 160 alin. 1 şi art. 163 din HG 85/2003 privitoare la acordarea priorităţii la intrarea pe drumurile publice, a procedat la efectuarea manevrei de viraj spre stânga pentru a se deplasa spre Bucureşti, trecând peste linia dublă continuă care interzice această manevră, circumstanţe în care a intrat în coliziune cu autoutilitara cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF, în urma impactului rezultând vătămarea corporală a părţii vătămate Z. L., provocându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 50 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal.

Sub aspect obiectiv, fapta aceluiaşi inculpat care, la data de 21.11.2006, în jurul orelor 17,00, aflat la volanul ansamblului format din autotractorul marca Iveco, cu numărul de înmatriculare B-1368-08/07 şi semiremorca cu numărul de înmatriculare IS-19-CRX a ieşit din parcarea TIR, situată în interiorul localităţii Jilava, pe DN 5 apoi, încălcând dispoziţiile art. 52 din OUG 195/2002 coroborat cu art. 135 alin. 1, art. 160 alin. 1 şi art. 163 din HG 85/2003 privitoare la acordarea priorităţii la intrarea pe drumurile publice, a procedat la efectuarea manevrei de viraj spre stânga pentru a se deplasa spre Bucureşti, trecând peste linia dublă continuă care interzice această manevră, circumstanţe în care a intrat în coliziune cu autoutilitara cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF, în urma impactului rezultând vătămarea corporală a părţii vătămate M. S.,  provocându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 120 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal.

Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului M.S. care, la data de 21.11.2006, în jurul orelor 17,00, deplasându-se la volanul autoutilitarei cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF pe DN 5, din direcţia Bucureşti către Giurgiu, a încălcat dispoziţiile art. 48 din OUG 195/2002 cu aplicabilitate prin art. 154 alin. 1 şi art. 155 alin. 1 din HG  nr. 85/2003 privitoare la regimul legal de viteză în localitate şi a condus autovehiculul cu o viteză de circa 100 km/h, peste limita legală pentru acel sector de drum şi nu a observat la timp ieşirea în carosabil şi efectuarea manevrei de viraj către stânga a autotrenului condus de inculpatul A. I., circumstanţe în care a intrat în coliziune cu ansamblul auto, în urma impactului rezultând vătămarea corporală a părţii vătămate Z. L., provocându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 50 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal.

În privinţa laturii subiective, ambii inculpaţi au săvârşit infracţiunile reţinută în sarcina lor din culpă.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, şi anume: dispoziţiile din partea generală a Codului penal – referitoare la infracţiunile consumate; limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptelor pe care instanţa îl apreciază ca fiind mediu şi care rezultă din modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise – inculpaţii nu au respectat normele de circulaţie rutieră în condiţiile în care erau şoferi profesionişti, aspect care presupune o deosebită cunoaştere a aptitudinilor practice şi o profundă însuşire a aspectelor teoretice necesare dar mai ales impune respectarea acestora(inculpatul A. I. a efectuând o manevră de întoarcere a mijlocului de transport peste linia dublă continuă care interzice acest lucru iar inculpatul M. S. a circulat cu o viteză în interiorul localităţii mult peste limita legală şi nu a manifestat atenţie la trafic); urmarea produsă – vătămarea integrităţii corporale a două persoane (în cazul inculpatului A.I) şi a unei persoane (în cazul inculpatului M. S.); persoana şi conduita inculpaţilor  A. I., care are vârsta de 47 ani, este căsătorit, are un copil, studii 10 clase, nu are antecedente penale, conducător auto la SC CRISOX NORD-EST LINE SRL şi M. S., care are vârsta de 42 de ani, este căsătorit, studii 12 clase, tehnician service la SC I… G… SRL, nu are antecedente penale iar raportat la prezenta cauză ambii inculpaţi au a recunoscut săvârşirea infracţiunilor.

Fiind dovedite existenţa faptelor, elementele constitutive ale infracţiunilor, precum şi săvârşirea acestora de către inculpaţi, instanţa a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român în art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.

Astfel, în baza art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală a condamnat inculpatul M. S. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare. 

În baza art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală a condamnat inculpatul A.I.la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate, inculpatul A. I. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) luni închisoare.

Deasemenea, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal şi apreciind că reeducarea inculpaţilor M. S. şi A. I., în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc şi fără privare de libertate, dând posibilitatea acestora să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relaţiile sociale pe care au înţeles să le încalce prin săvârşirea infracţiunilor, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executarii pedepselor pe durata unui termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 Cod penal şi compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Instanta a atras atenţia inculpaţilor, asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privitoare la săvârşirea altei infracţiuni în cursul termenului de încercare şi care atrage revocarea suspendarii acordate şi executarea pedepselor în regim penitenciar.

 În aplicarea directă şi prioritară a dispoziţiilor art. 3 din Protocolul adiţional I la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, aşa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din 18/07/2008, instanţa a interzis inculpaţilor M.S. şi A. I., pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reţinute în sarcina sa.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit. b C.penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor închisorii.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa a constatat că, în termen legal, părţile vătămate Spitalul Clinic Colentina, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Z. L. şi M.S. s-au constituit părţi civile:

– partea civilă Spitalul Clinic Colentina a solicitat obligarea inculpaţilor M. S. şi A. I. la plata sumei de 1.297,06 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate Z. L.);

– partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti a solicitat obligarea inculpaţilor M. S. şi A. I. la plata sumei de 1.787,35 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate Z. L.);

– partea civilă Spitalul Universitar De Urgenţă Bucureşti a solicitat obligarea inculpatului A. I. la plata sumei de 6.919,44 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate/inculpat M.S.);

– partea civilă Z. L.a solicitat obligarea inculpatului M. S. la plata sumei de 50.000 lei, din care 5.000 lei cu titlu de daune materiale şi 45.000 lei cu titlu de daune morale şi obligarea inculpatului A. I. la plata sumei de 50.000 lei, din care 5.000 lei cu titlu de daune materiale şi 45.000 lei cu titlu de daune morale. Totodată a solicitat obligarea inculpaţilor la plata onorariului de avocat, în cuantum de 2.000 lei;

– partea civilă/inculpatul M. S. a solicitat obligarea inculpatului A. I. la plata sumei de 50.000 lei, din care 10.000 lei cu titlu de daune materiale şi 40.000 lei cu titlu de daune morale.

În dovedirea pretenţiile civile formulate, părţilor civile le-a fost încuviinţată proba cu înscrisuri, fiind depuse deconturi medicale(filele 54-90,92-94,95-98 dosar), bonuri şi facturi fiscale (filele 206, 207-215), şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii C. F. (fila 203 dosar) şi C. I. (fila 204 dosar), ambii propuşi de partea civilă Z. L. şi martorul R.St., propus de partea civilă/inculpatul M. S. (fila 205 dosar), ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Instanţa a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 şi urm. Cod civil: faptele ilicite ale inculpaţilor  (vătămarea integrităţii corporale a părţilor vătămate Z. L. şi M.S. prin nerespectarea normelor legale de circulaţie pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de părţile civile (constând în efectuarea de cheltuieli necesare restabilirii stării de sănătate) şi moral (suferinţele prin care au trecut părţile vătămate) suferite de părţile civile, legătura de cauzalitate directă între faptele ilicite şi prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpaţi urmată de vătămarea integrităţii corporale a părţilor vătămate Z. L. şi M. S.), vinovăţia dovedită a inculpaţilor, care au acţionat din culpă.

Este neîndoielnic faptul că, după producerea accidentului părţile vătămate nu au avut în vedere preconstituirea de probe care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de restabilirea stării lor de sănătate.

Apreciind asupra cuantumului pretenţiilor materiale ale celor două părţi civile instanţa a luat în calcul, pe lângă facturile şi bonurile fiscale, şi declaraţiile martorilor C. F. şi C. I. – audiaţi sub aspectul dovedirii pretenţiilor civile formulate de către partea vătămată Z.L.(care au atestat sumele de bani cheltuite de partea civilă cu spitalizării, intervenţiilor chirurgicale, achiziţionării de medicamente etc.), precum şi a martorului R. S. – audiat sub aspectul dovedirii pretenţiilor civile formulate de către partea vătămată M. S. (care au atestat sumele de bani cheltuite de partea civilă cu spitalizări, deplasările la spital, achiziţionării de medicamente, angajării unei persoane care să se ocupe de îngrijirea părţii vătămate etc.) şi a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport şi de numărul de zile de îngrijiri medicale.

Instanţa a apreciat că partea civilă Z. L. a dovedit că a efectuat cheltuieli materiale în cuantum de 5.000 lei – cheltuieli efectuate în timpul spitalizării, achiziţionarea de medicamente şi instrumentar medical.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de către partea civilă Z. L. instanţa a reţinut că, deşi nu există criterii obiective pentru evaluarea prejudiciul moral pretins, pot fi avute în vedere în acest sens unele criterii orientative (cum ar fi traumele fizice şi psihice suferite, perioada de internare în spital, afectarea vieţii de familie sau a activităţii profesionale etc.).

La stabilirea despăgubirilor băneşti pentru repararea daunelor morale instanţa a analizat despăgubirea care trebuie să compenseze prejudiciul efectiv suferit de partea civilă în urma accidentului rutier a cărui victimă a fost.

Conform Recomandărilor Consiliului Europei din 1969 de la Londra instanţa a apreciat că principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensaţie victimei, care va fi cuantificată în funcţie de traumele fizice şi psihice suferite, de sechele  post-traumatice care afectează negativ participarea părţii civile la viaţa socială, profesională şi de familie.

Astfel, instanţa a luat în considerare suferinţa psihică prin care a trecut partea civilă Z. L.în urma accidentului, gravitatea vătămărilor produse şi intensitatea suferinţelor cauzate, fără ca suma acordată să poată constitui o îmbogăţire fără justă cauză.

Deşi partea civilă Z. L. a arătat că, urmare a accidentului a intrat într-o stare de comă, Judecătoria a avut în vedere rezultatele constatării medico-legală, conform cărora “nu s-au putut reţine elemente cu valoare criteriologică medico-legală pentru a putea face o legătură de cauzalitate între coma de etiologie neprecizată survenită la data de 03.12.2006 (la 13 zile după producerea accidentului) şi leziunile traumatice produse la data de 21.11.2006 prin accident rutier”.

Instanţa a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă Z. L., în cuantum de 50.000 lei.

Analizând pretenţiile civile formulate de către partea civilă/inculpat M. S. instanţa a apreciat că aceasta a dovedit că a efectuat cheltuieli materiale în cuantum de 5.000-8.000 lei – cheltuieli efectuate în timpul spitalizării, achiziţionarea de medicamente, deplasările la spital, angajării unei persoane care să se ocupe de îngrijirea părţii vătămate şi instrumentar medical.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de către partea civilă/inculpat M. S., Judecătoria a avut în vedere aceleaşi criterii anunţate anterior, la stabilirea despăgubirilor solicitate de către partea civilă Z.L.

Deşi această parte civilă a dovedit efectuarea unor cheltuieli materiale în cuantum de 5-8.000 lei şi, urmare a accidentului, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 120 zile de îngrijiri medicale, instanţa a avut în vedere, la evaluarea pretenţiilor civile, că vătămările suferite  s-au produs şi din propria sa culpă.

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, nerespectarea normelor rutiere referitoare la regimul legal de viteză pe sectorul de drum pe care partea civilă/inculpatul M. S.se deplasa(peste 100 km/h în interiorul localităţii), coroborat cu lipsa sa de atenţie la condiţiile de drum, fapt care a condus la sesizarea cu întârziere a momentului apariţiei stării de pericol au constituit principală cauză de producere a accidentului.

Raportat la probele administrate în cursul urmăririi penale şi la concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, Judecătoria a apreciat că inculpatului M.S. îi revine o culpă în producerea accidentului de 75% iar inculpatului A.I. de 25%.

Corespunzător culpei au fost reduse şi pretenţiile civile formulate de partea civilă/inculpatul M. S..

Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de către partea civilă Z. L., s-a constatat că acestea au fost probate prin ataşarea chitanţei de plată a onorariului apărătorului ales, în cuantum total de 2.000 lei (fila 206 dosar).

În ceea ce priveşte pretenţiile civile ale Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi Spitalul Clinic Colentina instanţa a apreciat că ambele unităţi sanitare au făcut dovada cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate părţilor vătămate Z. L. şi M. S..

Ţinând seama că la data producerii accidentului, autoutilitara condusă de către inculpatul M. S. avea o poliţă de asigurare de răspundere civilă obligatorie valabilă la SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA iar ansamblul auto condus de inculpatul Azamfirei Ioan avea o poliţă de asigurare de răspundere civilă obligatorie valabilă la SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, ambii inculpaţi au fost obligaţi alături de asigurători (în limita plafonului legal) la plata despăgubirilor civile în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995.

În ceea ce priveşte părţile responsabile civilmente SC INFO GRUP SRL şi SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, acestea au fost obligate în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor civile din următoarele considerente:

Examinând piesele dosarului instanţa a constatat că, în termen legal, au fost introduse în cauză, în calitate de părţi responsabile civilmente, SC INFO GRUP SRL, proprietarul autoutilitarei condusă de către inculpatul M. S. la momentul săvârşirii infracţiunii şi SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, proprietarul ansamblului auto format din autotractorul marca Iveco, cu numărul de înmatriculare B-1368-08/07 şi semiremorca cu numărul de înmatriculare IS-19-CRX, condus de către inculpatul A. I. la momentul săvârşirii infracţiunilor.

Răspunderea părţii responsabile civilmente se întemeiază pe dispoziţiile art. 1000 Cod civil (vechiul Cod civil, aplicabil în cauză) care reglementează răspunderea comitentului pentru fapta prepusului şi vizează ideea de garanţie, respectiv de a asigura părţii păgubite repararea daunei.

Pentru atragerea răspunderii părţii responsabile civilmente (comitentului) se cer îndeplinite, pe lângă condiţiile prevăzute de art. 998 şi art.999 Cod civil, pe care instanţa le-a analizat anterior, şi alte două condiţii, respectiv: existenţa raportului de prepuşenie (care rezultă din contractul de muncă) şi obligativitatea ca prepusul să fi săvârşit fapta în exercitarea atribuţiunilor încredinţate sau în aparenţa exercitării funcţiilor încredinţate.

 Instanţa a constatat sunt îndeplinite condiţiile răspunderii părţilor responsabile civilmente atâta timp cât inculpaţii erau angajaţii celor două societăţi, conduceau autovehicule aparţinând acestora, se aflau în timpul programului de lucru şi în exercitarea atribuţiunilor de serviciu.

În concluzie, în baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 şi urm. Cod civil, art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 şi art. 54 din Legea 136/1995:

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENŢĂ BUCUREŞTI şi a obligat, în solidar, inculpaţii M. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC INFO GRUP SRL, alături de asigurătorul SC GROUPAMA ASIGURĂRI SA (în limita plafonului legal) şi A.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, alături de asigurătorul SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 1.787,35 lei cu titlu de daune materiale.

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENŢĂ BUCUREŞTI şi a obligat inculpatul A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, alături de asigurătorul SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 6.919,44 lei cu titlu de daune materiale.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M. S. şi a obligat inculpatul A.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, alături de asigurătorul SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA (în limita plafonului legal), la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 12.000 lei, din care 2.000 lei cu titlu de daune materiale şi 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 193 alin. 1, 2 Cod procedură penală şi art. 49 din Legea 136/1995 a obligat, în solidar, inculpaţii M.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC INFO GRUP SRL şi AZAMFIREI IOAN, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, la plata către partea civilă Z. L. a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta.

În baza art. 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală a obligat inculpatul M. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC INFO GRUP SRL la plata sumei de 1250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat şi inculpatul A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente  SC CRISOX NORD-EST LINE SRL – prin lichidator judiciar SC CASA DE INSOLVENŢĂ HOMORANU IPURL, la plata sumei de 1550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs inculpatul M.S., partea civilă Z. L.şi asigurătorii S.C. Groupama Asigurări S.A. şi S.C. Omniasig Vig S.A..

Recurentul-inculpat M. S. a precizat că recursul vizează doar latura civilă a cauzei, urmare a contradicţiei existente între considerentele şi dispozitivul hotărârii recurate, cu privire la cuantumul daunelor materiale.

Ca atare, a invocat prevederile art. 3859 pct. 9 din Codul de procedură penală şi a solicitat casarea sentinţei penale atacate şi, pe fond, majorarea pretenţiilor civile la cuantumul solicitat, apreciind că suma acordată nu este în raport cu propriile suferinţe şi cu propria culpă a inculpatului M.S.. 

Astfel, referitor la daunele materiale, arată că, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a efectuat cheltuieli mult mai mari decât cele acordate de instanţă.

Cât priveşte daunele morale, arată că, în mod nejustificat, instanţa de fond nu a avut în vedere suferinţa psihică a inculpatului, produsă pe fondul culpei coinculpatului A.. 

Recurentul-parte civilă Z. L a arătat că recursul vizează doar latura civilă a cauzei şi a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. 2 lit. d din Codul de procedură penală, admiterea recursului, casarea sentinţei penale recurate şi, pe fond, rejudecând, majorarea cuantumului despăgubirilor materiale acordate de instanţa de fond, apreciind că au fost greşit cuantificate.

Astfel, în susţinerea recursului, a arătat că, deşi nu s-a reţinut o legătură de cauzalitate, urmare a incidentului, partea civilă a suferit atât leziuni psihice, cât şi fizice, timp de câteva zile fiind în stare de comă şi, din cauza cărora, necesită în continuare efectuarea unor intervenţii chirurgicale. Mai mult, din cauza stării de sănătate, şi-a pierdut locul de muncă şi, în prezent, este dependent de familia sa.

Recurenta-asigurător S.C. Groupama Asigurări S.A. a solicitat admiterea, în parte, a acţiunilor civile, în sensul diminuării daunelor morale şi acordării de daune materiale, numai în măsura în care au fost dovedite cu documente.

Recurenta-asigurător S.C. Omniasig Vig S.A. nu a învederat Curţii motivele de recurs.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată următoarele:

În mod corect, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în faza de urmărire penală.

Astfel, la data de 21.11.2006, în jurul orelor 17,00 inculpatul A. I., aflat la volanul ansamblului format din autotractorul marca Iveco, cu numărul de înmatriculare B-1368-08/07 şi semiremorca cu numărul de înmatriculare IS-19-CRX a ieşit din parcarea TIR, situată în interiorul localităţii Jilava, pe DN 5, pe partea dreaptă a sensului de mers Bucureşti-Giurgiu, la circa 500 metri de borna kilometrică cu nr. 12.

 După ce s-a asigurat că, din ambele părţi nu circulă vehicule, încălcând dispoziţiile art. 52 din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 135 alin. 1, art. 160 alin. 1 şi art. 163 din H.G. nr. 85/2003 privitoare la acordarea priorităţii la intrarea pe drumurile publice, a procedat la efectuarea manevrei de viraj spre stânga pentru a se deplasa spre Bucureşti, trecând peste linia dublă continuă care interzice această manevră.

 În acelaşi timp, inculpatul M. S., aflat la volanul autoutilitarei cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF, se deplasa pe DN 5 din direcţia Bucureşti către Giurgiu, circulând pe banda a doua cu o viteză peste limita legală, de circa 100 km/h şi nu a observat, la timp, ieşirea în carosabil şi efectuarea manevrei de viraj către stânga a autotrenului condus de inculpatul A. I.. În aceste condiţii, a încercat să evite impactul continuându-şi deplasarea, iniţial, către spatele autotrenului apoi a revenit încercând aceeaşi manevră prin faţa acestuia, moment în care a intrat în coliziune cu capul tractor.

Se constată că inculpatul M. S. a încălcat dispoziţiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicabilitate prin art. 154 alin. 1 şi art. 155 alin. 1 din H.G. nr. 85/2003 privitoare la regimul legal de viteză în localitate şi a condus autovehiculul cu o viteză de circa 100 km/h, peste limita legală pentru acel sector de drum şi nu a observat la timp ieşirea în carosabil şi efectuarea manevrei de viraj către stânga a autotrenului condus de inculpatul A.I., circumstanţe în care a intrat în coliziune cu ansamblul auto.

În urma impactului a rezultat vătămarea integrităţii corporale a părţilor vătămate Z. L. – pasager în autoutilitara cu numărul de înmatriculare GR-05-YNF, care a necesitat pentru vindecare un număr de circa 50 de zile de îngrijiri medicale şi M. S. – care a necesitat pentru vindecare un număr de circa 120 de zile de îngrijiri medicale.

Deasemenea, Curtea constată că, în mod temeinic, instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a prevăzute de art. 72 din Codul penal, reţinând dispoziţiile din partea generală a Codului penal – referitoare la infracţiunile consumate; limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptelor pe care instanţa l-a apreciat ca fiind mediu şi care rezultă din modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise – inculpaţii nu au respectat normele de circulaţie rutieră în condiţiile în care erau şoferi profesionişti, aspect care presupune o deosebită cunoaştere a aptitudinilor practice şi o profundă însuşire a aspectelor teoretice necesare dar mai ales impune respectarea acestora (inculpatul A. I. a efectuând o manevră de întoarcere a mijlocului de transport peste linia dublă continuă care interzice acest lucru iar inculpatul M. S. a circulat cu o viteză în interiorul localităţii mult peste limita legală şi nu a manifestat atenţie la trafic); urmarea produsă – vătămarea integrităţii corporale a două persoane (în cazul inculpatului A. I.) şi a unei persoane (în cazul inculpatului M. S.); persoana şi conduita inculpaţilor  A.I., care are vârsta de 47 ani, este căsătorit, are un copil, studii 10 clase, nu are antecedente penale, conducător auto la SC ….. şi M.S., care are vârsta de 42 de ani, este căsătorit, studii 12 clase, tehnician service la SC ,……, nu are antecedente penale iar raportat la prezenta cauză ambii inculpaţi au a recunoscut săvârşirea infracţiunilor.

Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaţilor, orientate spre minimul special prevăzut de lege, reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, au fost just individualizate şi sunt apte să asigure satisfacerea scopului preventiv şi educativ al acestora, prevăzut în art. 52 din Codul penal.

Având în vedere împrejurările reţinute, Curtea constată că, în mod temeinic, la repararea prejudiciului de ordin patrimonial cauzat părţilor civile şi neacoperit de către inculpaţi, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 şi urm. din Codul civil, anume : faptele ilicite ale inculpaţilor  (vătămarea integrităţii corporale a părţilor vătămate Z. L. şi M.S. prin nerespectarea normelor legale de circulaţie pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de părţile civile constând în efectuarea de cheltuieli necesare restabilirii stării de sănătate şi moral (suferinţele prin care au trecut părţile vătămate) suferite de părţile civile, legătura de cauzalitate directă între faptele ilicite şi prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpaţi urmată de vătămarea integrităţii corporale a părţilor vătămate Z. L. şi M. S.), vinovăţia dovedită a inculpaţilor, care au acţionat din culpă.

Corect a reţinut instanţa de fond că, după producerea accidentului rutier, părţile vătămate nu au avut în vedere preconstituirea de probe care să facă proba tuturor cheltuielilor ocazionate de restabilirea stării lor de sănătate.

Apreciind asupra cuantumului pretenţiilor materiale ale celor două părţi civile, instanţa de fond a avut în vedere înscrisurile doveditoare depuse la dosar, respectiv, facturi şi bonuri fiscale, dar şi declaraţiile martorilor C. F. şi C. I. – audiaţi sub aspectul dovedirii pretenţiilor civile formulate de către partea vătămată Z. L. (care au atestat sumele de bani cheltuite de partea civilă cu spitalizări, intervenţii chirurgicale, achiziţionări de medicamente etc.), precum şi depoziţia martorului R.S.- audiat sub aspectul dovedirii pretenţiilor civile formulate de către partea vătămată M. S. (care au atestat sumele de bani cheltuite de partea civilă cu spitalizări, deplasările la spital, achiziţionări de medicamente, angajarea unei persoane care să se ocupe de îngrijirea părţii vătămate etc.) şi a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri materiale, în raport şi de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare în vederea vindecării.

Curtea constată că, în mod judicios, instanţa de fond a apreciat că partea civilă Z. L. a dovedit că a efectuat cheltuieli în sumă totală de 5.000 lei – cheltuieli efectuate în timpul spitalizării, cu prilejul achiziţionării de medicamente şi de instrumentar medical.

În ceea ce priveşte despăgubirile de ordin nepatrimonial solicitate de către partea civilă Z. L., instanţa de fond a avut în vedere suferinţele de natură psihică, gravitatea şi intensitatea vătămărilor produse.

Totodată, Judecătoria a avut în vedere rezultatele constatării medico-legale, conform cărora “nu s-au putut reţine elemente cu valoare criteriologică medico-legală pentru a putea face o legătură de cauzalitate între coma de etiologie neprecizată survenită la data de 03.12.2006 (la 13 zile după producerea accidentului) şi leziunile traumatice produse la data de 21.11.2006 prin accident rutier”.

În consecinţă, în mod temeinic, instanţa de fond a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă Z.L., în cuantum de 50.000 lei.

Analizând pretenţiile civile formulate de către partea civilă/inculpat M. S., instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că s-a probat efectuarea de cheltuieli materiale în cuantum aproximativ de 5.000-8.000 lei – cheltuieli efectuate în timpul spitalizării, cu achiziţionarea de medicamente, deplasările la spital, angajării unei persoane care să se ocupe de îngrijirea părţii vătămate şi instrumentar medical.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de către partea civilă/inculpat M. S., Judecătoria a avut în vedere aceleaşi criterii anunţate anterior, la stabilirea despăgubirilor solicitate de către partea civilă Z. L..

Deşi această parte civilă a dovedit efectuarea unor cheltuieli materiale în cuantum de 5-8.000 lei şi, urmare a accidentului, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de circa 120 zile de îngrijiri medicale, instanţa de fond a avut în vedere, la evaluarea pretenţiilor civile de ordin patrimonial, că vătămările suferite s-au produs şi din propria sa culpă.

Astfel, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, nerespectarea normelor rutiere referitoare la regimul legal de viteză pe sectorul de drum pe care partea civilă/inculpatul M. S. se deplasa (peste 100 km/h în interiorul localităţii), coroborat cu lipsa sa de diligenţă la condiţiile de trafic rutier, fapt care a condus la sesizarea, cu întârziere, a momentului apariţiei stării de pericol au constituit principală cauză de producere a accidentului.

Raportat la probele administrate în cursul urmăririi penale şi la concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, Judecătoria a apreciat, în mod temeinic, că inculpatului M. S. îi revine o culpă în producerea accidentului de 75%, iar inculpatului A. I. de 25%, în funcţie de dispoziţiile legale încălcate de fiecare dintre participanţii la traficul rutier.

Or, în raport de gradul de culpă reţinut în sarcina recurentului M. S., de 75%, în mod temeinic, instanţa de fond a redus cuantumul despăgubirilor civile formulate de acesta.

Aşa fiind, Curtea constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de dispoziţiile art. 998 şi urm. din Codul civil, iar cuantumul despăgubirilor civile acordate a fost, în mod corect, stabilit.

Curtea apreciază că recursurile declarate în cauză de către asigurătorii S.C. Groupama Asigurări S.A. şi S.C. Omniasig Vig S.A. sunt fondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:

Curtea reţine că, în procesul penal, răspunderea pentru producerea accidentului revine inculpatului, parte principală în proces, astfel că, dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, având aplicabilitate limitată în acţiunea introductivă din procesul civil, nu ar putea să fie extinsă, prin analogie, la acţiunea civilă din cadrul procesului penal, aşa încât, nu dau posibilitate de obligare directă a asigurătorului la plata de despăgubiri.

În materia răspunderii juridice civile a asigurătorului, în cadrul procesului penal, ca urmare a asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, se observă că drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi implicate într-un astfel de contract sunt stabilite prin lege.

Corelativ, trebuie reţinut că, în raport cu dispoziţiile de ansamblu ale Legii nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată şi completată, asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forţat, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul primelor de asigurare ce le încasează, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii ar trebui să răspundă faţă de terţe persoane păgubite prin accidente produse de vehicule, asupra bunurilor, integrităţii corporale sau vieţii unor terţe persoane, ceea ce nu este cazul spitalelor care au acordat îngrijiri medicale victimelor, întrucât, aceste unităţi nu se încadrează în categoria persoanelor păgubite, în mod direct, prin accidente.

De regulă, în materia asigurării de răspundere civilă auto, răspunderea asigurătorului faţă de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare. Este, deci, o răspundere directă, decurgând din achiesarea asigurătorului la riscurile conduitei asiguratului.

De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de terţul victimă a accidentului de circulaţie, asigurătorul nu face o plată pentru făptuitor şi nici alături de acesta, ci îşi îndeplineşte obligaţia proprie, asumată prin contractul de asigurare, el suportând, în mod efectiv şi definitiv, întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului.

În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin în cadrul legal instituit prin art. 4142 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a adoptat decizia nr. I din 28 martie 2005, prin care, a admis recursul declarat în interesul legii de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilind, în aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin. 4 şi art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările ulterioare, că „societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.”

În motivarea acestei soluţii, s-a relevat că, în redactarea de atunci, prin art. 18 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 se prevedea că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum şi tramvaie sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare”, iar potrivit art. 481 alin. 2 din aceeaşi lege „contractul de asigurare atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule”.

S-a subliniat că aceste dispoziţii legale, menite să asigure posibilitatea desdăunării victimelor accidentelor de circulaţie, au impus obligativitatea încheierii şi menţinerii valabilităţii contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice şi juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.

Detaliindu-se, s-a mai argumentat că, potrivit art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule „se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie  a celui răspunzător de producerea pagubei”.

Concluzionându-se, s-a învederat că, din coroborarea acestei reglementări cu dispoziţiile art. 54 alin. 4 din aceeaşi lege, potrivit cărora „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, asiguraţii sunt obligaţi să se apere în proces”, iar „citarea în proces a asigurătorului este obligatorie”, rezultă neîndoielnica voinţă a legiuitorului de a limita poziţia procesuală a societăţii de asigurare la calitatea sa de „asigurător”, care îi oferă suficiente posibilităţi de apărare atât în nume propriu, cât şi prin subrogare în drepturile asiguratului.

Tot în acest sens, s-a subliniat că, din nicio prevedere a legii menţionate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de „asigurător”, aşa cum este denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispoziţiile din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale Codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea situaţii, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu îngăduie o astfel de interpretare.

S-a menţionat, în această privinţă, că, precizarea din art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală, în sensul că „persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente”, impune coroborarea ei obligatorie, cu dispoziţiile art. 1000 alin. 1 şi 3 din Codul civil, în  care este reglementată o atare răspundere.

S-a scos în evidenţă că natura juridică a obligaţiei pe care şi-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată în art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum şi de răspunderea comitenţilor, pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor, ce este reglementată în alin. 3 al aceluiaşi articol.

S-a apreciat, pe de altă parte, că nu se poate considera că răspunderea civilă a asigurătorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat ar fi reglementată prin dispoziţie specială a legii civile deoarece, aşa cum s-a mai arătat, prin Legea nr. 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societăţii de asigurare în calitate de „asigurător de răspundere civilă”, fără a se face trimitere la vreo dispoziţie care să permită să i se atribuie calitatea de parte responsabilă civilmente sau de „garant”.

Ca urmare, s-a ajuns la concluzia că, din analiza dispoziţiilor legale şi a principiilor de drept la care s-a făcut referire rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulaţie, prin care s-a cauzat un prejudiciu pentru care era încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a produs efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

În lumina considerentelor mai sus expuse, Curtea apreciază că, în mod nelegal, instanţa de fond a procedat la obligarea, alături de inculpaţi, a asigurătorilor, la plata de despăgubiri civile, în condiţiile în care se impunea obligarea numai a inculpaţilor la plata acestor despăgubiri, conform art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b şi alin. 5 din Codul de procedură penală.

În altă ordine de idei, Curtea constată că, în mod nelegal, instanţa de fond a procedat la obligarea, în solidar, a inculpaţilor, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă Z.u L., în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură penală prin raportare la art. 191 alin. 2 din Codul de procedură penală, când sunt mai mulţi inculpaţi condamnaţi, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.

Curtea nu va putea, însă, proceda la înlăturarea solidarităţii, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situaţiei părţilor în propriul recurs, statuat de dispoziţiile art. 3858 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Aceasta în condiţiile în care, potrivit art. 193 alin. 2 din Codul de procedură penală, când acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa poate obliga pe inculpat la plata parţială a cheltuielilor judiciare, or, instanţa de fond a acordat aceste cheltuieli integral iar prin înlăturarea solidarităţii, recurentul M. S. ar pierde dreptul de regres împotriva celuilalt inculpat.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de asigurătorii S.C. GROUPAMA S.A. şi S.C. OMNIASIG VIG S.A..

Va casa, în parte, sentinţa penală atacată, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi rejudecând în fond:

Va înlătura obligarea asigurătorilor S.C. GROUPAMA S.A. şi S.C. OMNIASIG VIG S.A., alături de inculpaţi, la plata de despăgubiri civile.

Prezenta hotărâre este opozabilă asigurătorilor S.C. GROUPAMA S.A. şi S.C. OMNIASIG VIG S.A. sub aspectul acţiunii civile exercitate de părţile civile M. S. şi Z. L..

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M. S. şi de partea civilă Z. L.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul M.S. şi partea civilă Z. L., în mod egal, la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.