MATERIE: LITIGIU DE MUNCA.
ACTIUNE AVÂND CA OBIECT PROMOVAREA ÎN
GRADUL PROFESIONAL SUPERIOR.
LIPSA METODOLOGIEI DE PROMOVARE.
ADMISIBILITATEA ACTIUNII ÎNTEMEIATA PE DISPOZITIILE ART. 1 ALIN.2 DIN O.G. 137/2000.
Art. 1 alin. 2 din O.G. 137/2000 consacra principiul egalitatii între cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarilor referitoare la o remuneratie echitabila si satisfacatoare, ori, prin faptul ca doar pentru anumite categorii de personal din sistemul bugetar s-a prevazut o metodologie de promovare într-o alta treapta superioara, iar pentru cea din speta nu, se încalca principiul enuntat si în consecinta instantele sunt obligate sa procedeze în consecinta.
Temei de drept: ( Decizia civila nr. 1043/12 octombrie 2007)
Curtea de Apel Oradea
dosar nr. 548/83/2007
Prin sentinta civila nr. 448/D din 10 mai 2007 pronuntata de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 548/83/2007, s-a respins actiunea reclamantului M.N.F. reprezentat de S.Î.P., formulata împotriva pârâtei G.S.E. “G.D.” S.M., având ca obiect obligarea pârâtei la încadrarea reclamantului în gradul profesional superior si obligarea pârâtei la plata retroactiva a drepturilor salariale.
Pentru a pronunta în acest sens, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecata, reclamantul a solicitat sa fie obligat pârâtul sa îl promoveze într-un grad profesional superior, cu salariul tarifar de încadrare corespunzator acestui grad.
În conformitate cu dispozitiile art. 7 alin. 1 din OG nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar “promovarea personalului contractual în anul 2007 în conditiile legii, se poate face numai pe un post vacant de natura celui pe care urmeaza sa fie promovata persoana, cu încadrarea în nivelul alocatiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile”. Aceste dispozitii au existat si în OG nr. 3/2006 si OG nr.9/2005, într-o redactare identica.
Din textul citat mai sus s-a retinut ca pentru promovarea personalului contractual, trebuie sa existe câteva premise si anume postul vacant si îndeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru ocuparea postului respectiv. De asemenea, angajatorul trebuie sa se încadreze în nivelul alocatiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile.
În tacerea legii instanta de fond nu a putut obliga angajatorul sa creeze sau sa vacanteze posturi, sa le scoata la concurs sau sa promoveze personal pe anumite posturi care nu exista.
Art. 6 din OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar dispune ca stabilirea salariului de baza pentru personalul contractual se va face pe baza normelor metodologice de evaluare a performantelor profesionale individuale, aprobate potrivit prevederilor art. 12 alin. 1 si 2 din Legea nr. 154/1998.
De asemenea, s-a mai retinut ca art. 10 alin. 3 al aceluiasi act normativ dispune ca “stabilirea salariului de baza între limite se face o data pe an, pe baza evaluarii anuale”.
Art. 12 al Legii nr. 154/1998 la care face trimitere art. 6 din OUG nr. 24/2000 dispune ca, criteriile de stabilire a salariilor de baza între limite si normele de evaluare profesionala se elaboreaza cu consultarea sindicatelor sau a reprezentantilor salariatilor.
Toate aceste texte de lege se refera la stabilirea salariului de baza între limitele prevazute de lege si la evaluarea profesionala în scopul stabilirii acestui salariu si nu la promovarea în grad sau treapta profesionala. Din analiza dispozitiilor legale citate s-a retinut ca evaluarea este necesara în vederea stabilirii salariului de baza între limitele prevazute pentru gradul sau treapta profesionala în care este încadrat salariatul în cauza.
Sintagma “evaluare profesionala” nu este sinonima cu promovarea, iar în urma evaluarii nu intervine obligatoriu si automat promovarea, în lipsa unor dispozitii legale exprese în acest sens. Ori instanta, nu a putut distinge unde legea nu distinge.
Ca aceasta interpretare trebuie data dispozitiilor legale mentionate si pe care reclamanta îsi întemeiaza actiunea, a rezultat fara echivoc din dispozitiile art. 13 al Legii nr. 154/1998 potrivit carora salariul de baza se reevalueaza anual “cu respectarea limitelor prevazute pentru gradul profesional sau treapta profesionala în care acesta este încadrat”.
Prevederile referitoare la promovarea în grade, trepte profesionale si gradatii cuprinse în HG 281/1993, invocate de reclamanta au fost abrogate prin Anexa nr. 10 din Legea nr. 154/1998.
Având în vedere starea de fapt si dispozitiile legale aplicabile, precum si modul de formulare a cererii de chemare în judecata, tribunalul a respins actiunea promovata.
Cheltuielile de judecata nu s-au justificat, nefiind acordate.
Asistentii judiciari, participând la constituirea completului de judecata în conditiile art.55 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judecatoreasca, au exprimat aceeasi opinie asupra cererii reclamantului.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs S.Î.P.Satu Mare- în reprezentarea reclamantului M.N.F., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentintei în sensul admiterii actiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat ca instanta de fond a dat o alta interpretare dispozitiilor legale din Legea nr. 154/1998 si HG nr. 281/1993, aratând ca aceasta se refera la stabilirea salariului de baza între limitele prevazute de lege si evaluarea profesionala în scopul stabilirii acestui salariu si nu la promovarea în gard sau treapta profesionala.
Nu este necesar ca pentru promovarea în grad profesional superior sa existe vreun post vacant, întrucât promovarea într-un grad profesional superior nu se realizeaza prin promovarea pe o noua functie, ci doar pe o treapta de salarizare, persoana ramânând pe acelasi post.
Mentinerea recurentului pe aceeasi treapta de salarizare din momentul angajarii într-un anume grad profesional, fara a fi promovat, cu toate ca datorita vechimii si calificativelor profesionale ar fi trebuit încadrat într-un grad superior, constituie o modalitate de salarizare inechitabila în raport cu prevederile privind salarizarea personalului din unitatile bugetare.
Examinând decizia atacata, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta de recurs constata urmatoarele:
Recurentul a fost încadrat la G.S.E. “G.D.” S.M., începând din anul 2001, ca muncitor IV, obtinând în anii 2005-2006 calificatul “foarte bine”, conform adeverintei emisa de aceasta unitate (fila 3 dosar fond).
Potrivit art. 52 alin. 6 din Legea nr. 128/1997, fisa de evaluare a personalului didactic de predare, a celui auxiliar, constituie un document de baza pentru stabilirea drepturilor salariale, pentru promovare si acces la programele de perfectionare.
Art. 5 din HG nr. 281/1993 prevede faptul ca trecerea în gradatia imediat superioara se face odata pe an, de regula dupa aprobarea bugetului de stat, la propunerea sefului compartimentului în care lucreaza persoana respectiva, cu aprobarea conducatorului unitatii, iar la trecere se tine cont de calitatile personale, concretizate prin rezultatele obtinute în activitatea profesionala, notate cu calificativul “foarte bun” sau “bun” în anul precedent. Vechimea minima necesara pentru trecerea în gradatia superioara este de 2 ani, iar exceptional poate fi redusa la 6 luni. Avansarea în grad profesional sau treapta se face prin concursuri pe aceeasi functie, metodologia fiind cuprinsa în aliniatul 4 si urmatoarele din articolul 5 invocat mai sus, însa aceste dispozitii au fost abrogate prin punctul 6 al anexei 10 din Legea nr. 154/1998.
Într-adevar, astfel cum s-a aratat mai sus, metodologia referitoare la trecerea în gradatia imediat superioara, avansarea în functie, grad, treapta profesionala, a fost abrogata, însa Legea nr. 154/1998 a stabilit si exceptii de la aceasta regula pentru trecerea personalului didactic într-o transa superioara si a celui din învatamântul preuniversitar, legiuitorul creând astfel o a personalului auxiliar fata de cel didactic, fara ca pentru aceasta sa mai existe posibilitatea promovarii, aspect ce dureaza din anul 1999, ceea ce este inadmisibil.
Articolul 5 alin. 1 din Codul muncii prevede faptul ca, în carul relatiilor de munca, functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatii, principiu ce în speta a fost încalcat de actul normativ susmentionat.
Pe de alta parte, conform art. 7 din OG nr. 10/2007, promovarea personalului contractual în anul 2007, în conditiile legii, se poate face doar pe un post vacant de natura celui pe care urmeaza a fi promovata persoana, cu încadrarea în nivelul alocatiilor bugetare aprobate pentru cheltuielile de salarii, iar promovarea celor încadrati în functia de debutant se face prin transformarea postului pe care acestia sunt încadrati într-un post superior.
Asadar, legiuitorul a creat posibilitatea promovarii debutantilor prin transformarea postului în unul superior, fara însa a crea aceeasi posibilitate pentru celalalt personal contractual, fiind certa o discriminare ce se impune a fi reparata de instanta. Sigur ca initiala procedura de promovare, astfel cum s-a aratat mai sus, a fost abrogata, însa, daca instanta ar proceda cum a facut-o cea de fond, ar face o negare de dreptate, încalcând astfel dispozitiile art. 3 -judecatorul care va refuza a judeca, sub cuvânt ca legea nu prevede, sau ca este întunecata sau neîndestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de negare de dreptate.
Chiar art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000 consacra principiul egalitatii între cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarilor referitor la o remuneratie echitabila si satisfacatoare, ori, prin faptul ca doar anumite categorii de persoane din sistemul bugetar s-a prevazut o metodologie de promovare într-o alta treapta superioara, iar pentru cea în speta nu, este cert ca se încalca principiul enuntat si în consecinta instantele sunt obligate a proceda în consecinta.
Potrivit adeverintei întocmita de intimata (fila 3 dosar fond), recurentul este încadrat în functia de muncitor IV din anul 2001, în anii 2005-2006 a obtinut calificativul “foarte bine”, apreciindu-se ca se impune încadrarea acestuia în gradul profesional superior III.
Asadar este cert, fata de toate considerentele expuse, ca singura posibilitate legala pentru rezolvarea corespunzatoare a situatiei în speta, este cea a transformarii postului existent în unul superior acestuia, cu începere de la data pronuntarii prezentei hotarâri, urmând ca intimata sa faca demersurile necesare obtinerii fondurilor banesti pentru plata salariului corespunzator celor dispuse.
Cât priveste acordarea drepturilor salariale pentru trecut, întrucât doar prin prezenta hotarâre s-a dispus trecerea în alta transa de salarizare, acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Fata de cele expuse, fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedura civila, coroborat cu art. 7 din OG nr. 10/2007, Legea nr. 154/1998, art. 5 alin. 1 Codul muncii, art. 1 alin. 2 si urmatoarele din OG nr. 137/2000, instanta de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentinta recurata si în consecinta:
-va admite în parte actiunea formulata de recurentul reclamant S.Î.P. S.M. -în reprezentarea recurentului reclamant M.N.F., împotriva pârâtei G.S.E. “G.D.” S. M.;
-va dispune transformarea postului de “muncitor IV”, în cel de ” muncitor III” si va obliga pârâta sa faca demersurile necesare platii drepturilor banesti corespunzatoare celor dispuse;
-va respinge cererea pentru acordarea drepturilor banesti retroactiv introducerii actiunii, constatând ca, nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
