Solicitarea, pentru prima dată în apel, de daune-interese este o cerere nouă, care contravine dispoziţiilor art. 294 alin. 1 C. pr. civ., şi face ca o asemenea cerere să fie inadmisibilă.
Prin sentinţa nr. 257/2000, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. “P.”-S.A. Bucureşti împotriva pârâtei S.C. T.” – S.A. Titu şi a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 62.541.529 lei, contravaloare marfă livrată. De asemenea, a fost respins capătul de cerere privind penalităţile de întârziere. Pârâta a fost obligată şi la 3.765.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că pe baza contractului încheiat între părţi, reclamanta a livrat pârâtei marfă pe care aceasta
nu a achitat-o în termen şi datorează şi penalităţi conform cap. XI alin. 2 din contractul nr. 1608/1996.
în ce priveşte penalităţile, Tribunalul a reţinut că reclamanta a efectuat livrarea de marfă în afara contractului nr. 1608/1996, care a expirat la un an de la încheiere, în timp ce livrarea s-a efectuat în anul 1999.
Aşadar, Tribunalul a reţinut că, în lipsa unei clauze penale, reclamanta nu poate cere penalităţi.
în termen legal, potrivit art. 284 şi 2881 C. pr. civ., împotriva sentinţei nr. 257/2000 a formulat apel reclamanta.
în motivarea apelului, reclamanta arată, în esenţă, că în mod greşit nu i-au fost achitate penalităţile de întârziere şi că în lipsa clauzei penale suma cerută cu titlu de penalităţi trebuia să fie socotită daune-interese, potrivit art. 1079 C. civ., motiv pentru care solicită să se admită apelul.
Curtea a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că apelanta nu este îndreptăţită la acordarea de penalităţi, în lipsa clauzei penale, cum corect a reţinut instanţa de fond.
De asemenea, Curtea a înlăturat şi solicitarea apelantei ca sumele pretinse cu titlu de penalităţi să fie acordate ca daune-interese, deoarece a admite cererea apelantei-reclamante formulată în apel ar însemna să se încalce dispoziţiile art. 294 alin. 1 C. pr. civ., în care se arată că în apel nu se pot face cereri noi.
S-a mai reţinut că apelanta-reclamantă a confundat despăgubirile ce se pot acorda după darea primei hotărâri, potrivit art. 294 alin. 2 C. pr. civ., cu daunele-interese solicitate în apel şi care constituie o cerere nouă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 C. pr. civ., Curtea a respins apelul, ca nefondat. (Judecator Mioara Badea)
(Secţia comercială, decizia nr. 943/2000)
