Revizuire. Hotărâri judecătoreşti definitive ce nu se pot concilia.
Codul de procedură penală, art.394 lit.e)
Cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit.e din Codul
de procedură penală, presupune îndeplinirea
cumulativă a două condiţii şi anume : să existe două
sau mai multe hotărâri penale definitive şi hotărârile să
nu se poată concilia. Neîndeplinirea uneia din cele
două condiţii face inaplicabile dispoziţiile legale
menţionate.
(dec.pen.113/A/26 apr.2005)
Prin sentinţa penală nr. 288 din 20 decembrie 2004, pronunţată de
Tribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţelor penale nr.
874/2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi nr. 139/2001 a Tribunalului
Vâlcea, formulată de revizuientul S.C. cu motivarea că în speţă nu este vorba
de două hotărâri inconciliabile, ci de două probleme de drept diferite şi
rezolvate în mod diferit de instanţe.
Împotriva sentinţei a declarat apel revizuientul care a solicitat
admiterea cererii cu consecinţa anulării parţiale a celor două hotărâri
inconciliabile şi pronunţării unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea
sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art. 10 lit.a) din codul
de procedură penală. Apreciază revizuientul că cererea sa este întemeiată
deoarece, pentru fapte identice, a fost trimis în judecată la două instanţe
diferite respectiv, pentru 12 infracţiuni de înşelăciune în concurs real – la
Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, iar pentru 5 infracţiuni de înşelăciune în
formă continuată – la Tribunalul Vâlcea, activitate infracţională ce nu poate
fi privită ca o pluralitate de infracţiuni, ci ca o unitate de infracţiuni.
Apelul nu este fondat.
Codul de procedură penală prevede la art. 394 lit.e) că revizuirea
poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se
pot concilia.
Cazul de revizuire menţionat presupune realizarea cumulativă a
două condiţii, şi anume : să existe două sau mai multe hotărâri penale
definitive şi hotărârile să nu se poată concilia.
În speţă, din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar rezultă că
nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie, referitoare la inconciabilitatea
hotărârilor.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 139/01.XI.2000 a Tribunalului
Vâlcea, inculpatul S.C. (apelantul revizuient în prezenta cauză) a fost
condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin.2, art.
291 din Codul penal, constatându-se graţiate pedepsele aplicate, iar pentru
infracţiunea prevăzută de art. 215 alin1 şi 2 din Codul penal a fost achitat în
baza art. 10 lit.a) din Codul de procedură penală.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada noiembrie – decembrie 1996,
inculpatul, împreună cu alte persoane, procura de la graniţă autoturisme care
erau furate din locurile de parcare din ţara de origine sau erau cumpărate cu
preţuri modice, iar ulterior erau declarate furate pentru a se încasa primele de
asigurare; după preluarea lor la graniţă, cei în cauză au întocmit documente
vamale false şi au procedat la indigenizarea respectivelor autoturisme, în
sensul că le înscriau în circulaţie şi le vindeau unor persoane de bună –
credinţă.
Cu privire la infracţiunea de înşelăciune s-a apreciat că, faţă de
Direcţia Generală a vămilor nu s-a desfăşurat nici o activitate de inducere în
eroare, în scopul de a nu se plăti taxele vamale pe motiv că autoturismele
înscrise în circulaţie au fost furate, iar nu cumpărate, astfel că nu se datorează
taxe vamale.
Prin sentinţa penală nr. 874/21.03.2001 a Judecătoriei sector 4
Bucureşti, inculpatului S.C. i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 4 ani
închisoare pentru săvârşirea a 12 infracţiuni de înşelăciune în concurs real, iar
pedepsele cu închisoarea aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 288
alin1 şi de art.291 din Codul penal, au fost constatate graţiate.
S-a reţinut că în perioada aprilie – octombrie 1996, inculpatul a
cumpărat din străinătate autoturisme şi, împreună cu alte persoane, a falsificat
documente oficiale în vederea indigenizării respectivelor autoturisme. S-a
constatat că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata taxelor vamale
este de 29.168.127 lei.
Tribunalul Vâlcea, investit cu cererea de revizuire, a dispus prin
încheierea din 29.01.2003, admiterea în principiu a cererii, reunirea cauzelor
în vederea rejudecării şi suspendarea executării sentinţei penale nr.
874/21.03.2001 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti.
Rejudecând cauza după admiterea în principiu a cererii de
revizuire potrivit art. 405 din Codul de procedură penală, instanţa a apreciat
că nu este util a administra din nou probele care au fost efectuate în cursul
primei judecăţi şi că se poate pronunţa asupra cererii, în baza actelor aflate la
dosar.
Într-adevăr, examinându-se respectivele acte, se constată că în
speţă nu ne aflăm în prezenţa a două hotărâri judecătoreşti, ce nu se pot
concilia. Deşi activitatea infracţională a inculpatului priveşte aproximativ
aceeaşi perioadă de timp, între cele două cauze nu există identitate de
infracţiuni şi de autori, iar faptele în legătură cu care a fost pronunţată
condamnarea prin sentinţa penală mr. 874/2001 a Judecătoriei sectorului 4
Bucureşti, nu sunt aceleaşi cu infracţiunile pentru care apelantul – revizuient a
fost achitat definitiv prin sentinţa penală nr. 139/2000 a Tribunalului Vâlcea.
Împrejurarea că instanţele au apreciat în mod diferit asupra
chestiunilor de drept supuse deliberării (caracterul de infracţiune continuată
într-un caz şi de concurs de infracţiuni în celălalt), cum şi asupra existenţei
ori inexistenţei faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nu
constituie motiv de inconciliabilitate a hotărârilor, iar cererea de schimbare a
încadrării juridice şi reţinerea în sarcina revizuientului a unei singure
infracţiuni de înşelăciune, în forma continuată, putea fi formulată de acesta
potrivit art. 335 alin.2 şi 3 din Codul de procedură penală, în timp ce dosarul
nr. 4867/2000 se mai află încă, pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti,
ori a instanţelor de control judiciar, investite cu soluţionarea căilor de atac
declarate împotriva sentinţei penale nr. 874/2001.
În consecinţă, apelul declarat de revizuient a fost respins ca
nefondat.
