Conform OG nr.96/1998 şi a Legii nr.213/1998, terenurile aparţinând fondului forestier naţional pot fi proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, dar nu pot face parte din domeniul privat al acestora.
Secţia comercială şi administrativ – Decizia nr.2022/10 noiembrie 2005.
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată de Prefectul judeţului Sibiu a fost chemat în judecată Consiliul local al oraşului M.S., solicitându-se anularea HCL nr. 19/24.02.2005 privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al oraşului M.S. a unui teren cu destinaţie forestieră.
În motivarea acţiunii a arătat că hotărârea este ilegală întrucât terenurile nu pot face parte din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale.
Prin sentinţa civilă nr.667/C/26.05.2005 a Tribunalului Sibiu acţiunea formulată a fost respinsă, cu motivarea că terenul în cauză a fost restituit ca proprietate privată a fostului proprietar, în baza Legii 18/1991.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Prefectul judeţului Sibiu, invocând prevederile art.304 pct.9, 3041 Cod procedură civilă şi solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susţinut greşita aplicare de către instanţa de fond a prevederilor Constituţiei, a Legii nr.213/1998 şi a OG nr.96/1998, din formularea cărora rezultă că terenurile cu destinaţie forestieră pot face parte numai din proprietatea publică a comunelor, oraşelor şi municipiilor, iar nu şi din proprietatea privată a acestora.
A mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că terenul în litigiu nu face parte din fondul forestier naţional,fiind astfel încălcate prevederile art. 1, 2 din Legea nr.26/1996 ( Codul Silvic).
Intimatul Consiliul local al oraşului Miercurea Sibiului a solicitat respingerea recursului, întrucât terenul a fost restituit în baza Legii nr.18/1991 şi a intrat în proprietatea privată, fiind retrocedat din fondul forestier naţional.
Curtea apreciază că recursul este fondat din considerentele mai jos expuse.
Obiectul cauzei vizează anularea hotărârii Consiliului local privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al oraşului a unui teren cu destinaţie forestieră.
Prin titlul de proprietate nr.9375/1156/26.01.2004 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Alba, comuna M.S. a primit în proprietate o suprafaţă de 133,9 ha teren cu vegetaţie forestieră din fondul forestier naţional.
Prin urmare, însuşi cuprinsul titlului de proprietate arată că terenul primit în proprietate face parte din fondul forestier naţional.
Articolul 3 din OG nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional enumeră în mod limitativ componentele fondului forestier naţional, iar la lit. g) este prevăzut ca făcând
parte din fondul forestier naţional “fondul forestier proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe, municipii)”.
Prin această enumerare exhaustivă, legiuitorul a înţeles să excludă terenurile aparţinând fondului forestier naţional din categoria celor care pot face parte din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale.
Aceeaşi concluzie se desprinde şi din coroborarea acestui text de lege cu prevederile anexei 1, titlul III din Legea nr.213/1998 (lege organică) privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, care reglementează bunurile ce alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor. La pct.9 din această anexă se prevede că fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor:terenurile cu destinaţie forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului şi dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat.
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că terenul în cauză este proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale şi a menţinut în acest sens HCL nr.19/2005.
Din contră, terenul forestier cuprins în titlul de proprietate nr.9375/1156/2004 face parte din domeniul public al localităţii şi nu îi sunt aplicabile prevederile art.10 alin.2 din Legea 213/1998, în ce priveşte trecerea din domeniul public în domeniul privat.
Recursul este fondat şi sub aspectul aprecierii greşite de către instanţă a faptului că suprafaţa în litigiu nu este inclusă în fondul forestier naţional, fiind scoasă din acest fond şi restituită ca proprietate privată.
Din cuprinsul art.1 şi 2 ale Legii nr.26/1996-Codul silvic, reiese că pădurile-indiferent de natura dreptului de proprietate-fac parte din fondul forestier naţional, prin urmare şi cele atribuite în conformitate cu prevederile legii fondului funciar.
În consecinţă, sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, în baza art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă s-a admis recursul declarat de reclamant şi s-a modificat hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii şi anulării HCL nr.19/2005 emisă de pârât.
