– cerere de despăgubiri civile respinsă ca nedovedită
La data de …, s-a înregistrat, pe rolul instanţei, sub nr. …, rechizitoriul Parchetul de pe lângă Judecătoria …, nr. …, din data de …, prin care a fost trimisă în judecată inculpata C. L., pentru săvârşirea infracţ. prev. de art. 208 al.1 şi art. 192 al. 1 Cod penal, faţă de partea vătămată V. N.
S-a reţinut, în partea expozitiva a actului de sesizare, premenţionat, la data de …, numitul V. N. a sesizat agenţii de poliţie, aflaţi în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, despre faptul că numita C.L. a pătruns în curtea locuinţei sale, fără consimţământul acestuia, şi din a sustras mai multe bunuri şi sume de bani, pe care le-a transportat la domiciliul său. Efectuându-se cercetări, s-a stabilit că în ziua de …, învinuita C. L., profitând de absenţa numitului V. N. din locuinţă şi de faptul că a mai fost în mai multe rânduri la lucrări în gospodărie, fără consimţământul proprietarului, a pătruns în curte, apoi în locuinţă şi a sustras mai multe bunuri (alimente, obiecte de îmbrăcăminte, un ceas etc), cât şi o sumă de bani în valută, bunuri pe care le-a pus în doua sacoşe şi a intenţionat să le transporte la locuinţa personală, iar în drum a întâlnit pe numitul M. F., care conducea un motoscuter şi l-a rugat să-i transporte o sacoşe cu bunuri la locuinţa sa, distanţa fiind de cca. 1 Km, iar cealaltă sacoşe cu bunurile sustrase a fost transportată de către învinuită până la intersecţia drumului judeţean cu drumul naţional, respectiv la magazinul ce aparţine Consumcoop …, din satul …, unde a fost găsită de partea vătămată cu sacoşa asupra sa. În acel moment a şi numitul M.F. care i-a relatat părţii vătămate că a transportat la domiciliul învinuitei o altă sacoşă, cu bunuri, pe care a lăsat-o în faţa porţii, fără a cunoaşte că aceasta este furată. Procedându-se, de către partea vătămată împreună cu agenţii de poliţie, la recunoaşterea bunurilor, s-a constatat că bunurile aparţin părţii vătămate V. N., iar învinuita nu a putut să justifice provenienţa acestor bunuri găsite asupra sa.
La stabilirea cadrului infracţional expus s-au avut în vedere declaraţiile părţilor şi a martorilor audiaţi (f. 14-18, 19-22, 23-33 dosar de urmărire penală).
S-a relevant faptul că inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptelor, are antecedente penale, şi a mai fost sancţionată tot pentru fapte de furt, aplicându-i-se o amendă administrativă.
În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate direct şi nemijlocit cvasimajoritatea probelor produse în faza de urmărire penală. De asemenea, în complinirea probatoriului, atât partea vătămată cât şi inculpata au uzat de proba testimonială (f. 28-29, 45-47, 55, 70 dosar), aceasta din urmă uzând şi de proba cu acte, depunând la dosar caracterizare, patru certificate de naştere (f.65-69 dosar).
Analizând coroborat ansamblul probelor efectuate în faza de urmărire penală şi de judecată, instanţa reţine că, la data de …., inculpata C. L., profitând de absenţa părţii vătămate V. N. din locuinţă şi de faptul că a mai fost în mai multe rânduri la lucrări în gospodărie, fără consimţământul proprietarului, a pătruns în curte, apoi în locuinţă şi a sustras mai multe bunuri (alimente, obiecte de îmbrăcăminte, un ceas etc), bunuri pe care le-a pus în doua sacoşe şi intenţionând să le transporte la locuinţa personală, pe drum s-a întâlnit cu numitul M. F., care conducea un motoscuter, şi l-a rugat să-i transporte o sacoşe cu bunuri la locuinţa sa, distanţa fiind de cca. 1 Km, iar cealaltă sacoşe cu bunurile sustrase a fost transportată de către inculpată până la intersecţia drumului judeţean cu drumul naţional, respectiv la magazinul ce aparţine Consumcoop …, din satul .., unde a fost găsită de partea vătămată cu sacoşa asupra sa. În acel moment a venit şi numitul M. F. care i-a relatat părţii vătămate că a transportat la domiciliul inculpatei o altă sacoşă, cu bunuri, pe care a lăsat-o în faţa porţii, fără a cunoaşte că aceasta este furată. Procedându-se, de către partea vătămată împreună cu agenţii de poliţie, la recunoaşterea bunurilor, s-a constatat că bunurile aparţin părţii vătămate V. N., iar învinuita nu a putut să justifice provenienţa acestor bunuri găsite asupra sa.
Acţiunea inculpatei materializează în drept atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunilor de, violare de domiciliu şi furt, prev. de art.192 al.1, 208 al. 1 Cod penal, pentru care aceasta va trebui să suporte, în lipsa unor cauze exoneratoare de răspundere, consecinţele punitive stabilite în scopul constrângerii şi reeducării.
Săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută de instanţă, rezultă cu certitudine din probele existente la dosar, şi anume: martorii audiaţi în cauză: P.L., S.A., M. F., M.V.-D., S.M., R.F., Z.A., S.A. (f. 28-29, 45-47, 55, 70, 78 dosar), care au arătat că, deşi nu au văzut-o pe inculpată în curtea şi locuinţa părţii vătămate, nefiind martori oculari, au precizat însă că au văzut-o transportând două sacoşe cu bunuri (martorul M.F. ajutând-o la transportul uneia dintre cele două sacoşe), precum şi faptul că inculpata a împrumutat un cărucior de la o martoră, la care se afla şi partea vătămată dar şi că aceasta din urmă şi-a recunoscut bunurile sustrase.
Apărarea inculpatei, în sensul că bunurile i-au fost dăruite de către partea vătămată, ca ajutor, fiind în relaţii de prietenie de mai mult timp cu acesta, urmează a fi înlăturată, deoarece nu a adus probe pentru a confirma că bunurile i-au fost dăruite şi mai mult, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că partea vătămată se afla, la muncă, la numita S.A., astfel că inculpata a pătruns în curtea şi locuinţa părţii vătămate, fără consimţământul acesteia. Mai mult, inculpata a fost inconsecventă în declaraţiile date la organele de cercetare penală, arătând mai întâi că bunurile respective i-au fost date de către numita V.E., fapt neconfirmat de declaraţia respectivei martore.
La proporţionalizarea pedepselor cu închisoarea, ce urmează a fi aplicate, instanţa va avea în vedere criteriile generale şi obligatorii arătate de art. 72 Cod penal (limitele speciale reglementate, gradul de pericol special concret dedus din ansamblul împrejurărilor de loc şi timp, pe fondul cărora s-au comis, modul şi mijloacele uzuale de săvârşire, scopul şi mobilul activităţii infracţionale, datele ce particularizează persoana inculpatei, cu antecedente penale, pregătirea intelectuală, ocupaţia şi situaţia civilă a acesteia, atitudinea nesinceră manifestată în timpul procesului, conduita manifestata în familie şi raporturile cu ceilalţi cetăţeni).
Prin prisma elementelor de individualizare menţionate, instanţa se va orienta spre aplicarea unor pedepse mai mari decât minimul special sau reprezentând acest minim, cuantum apreciat ca susceptibil să asigure restabilirea ordinii de drept încălcate şi conformarea, pe viitor, exigentelor normative penale.
De asemenea, instanţa reţine că inculpata a avut o comportare corespunzătoare în faţa instanţei, rezultând din prezentarea ei în faţa autorităţilor, dar şi faptul că aceasta are antecedente penale şi a mai fost sancţionată administrativ
Având în vedere modalitatea agravantă de comitere a faptelor – concurs real – regimul sancţionator de ansamblu va fi cel consacrat de art. 34 lit. a Cod penal.
Faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor comise, pedepsele aplicate, circumstanţele personale ale inculpatei, convingerea că scopul înscris în art. 52 Cod penal, poate fi atins şi fără executare, instanţa apreciază ca incidente, în speţă, disp. art. 81 Cod penal, urmând să fixeze pentru încercare termenul stabilit de art. 82 Cod penal şi să atragă atenţia asupra posibilităţii de revocare a măsurii dispuse în cazul nerespectării condiţiilor impuse de art. 83 Cod penal.
De asemenea, instanţa urmează a aplica dispoziţiile art.71 C.pen. rap. la art.64 alin.1 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal, iar în baza art.71 alin. 5 Cod penal, şi va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Referitor la latura civilă a procesului, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 lei, reprezentând contravaloarea unui ceas de aur şi contravaloarea sumei de 320 euro, însă nu a făcut dovada existenţei acestor bunuri, astfel că urmează a respinge cererea de despăgubiri civile.
Astfel, instanţa reţine că martorii audiaţi în cauză nu au confirmat faptul că partea vătămată deţinea un ceas de aur marca Doxa şi suma de 320 euro, nu a făcut dovada existenţei acestor bunuri deşi a arătat că suma de 320 euro o are de la fiica sa, dar nu a propus acest martor pentru a fi audiat de către instanţă. Mai mult, asupra inculpatei nu au fost găsite aceste bunuri (deşi în cele două sacoşe s-au găsit toate celelalte bunuri sustrase, inculpata având toate bunurile asupra sa). Partea vătămată nu a făcut dovada faptului că inculpata ar fi schimbat suma de 320 euro în lei, neexistând o astfel de dovadă la dosarul cauzei.
Reţinând culpa infracţională şi procesuală a inculpatei, în baza art. 191 Cod de procedură penală, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
~ 1 ~
