Prin sentinţa civilă nr. 573/12 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bacău – Secţia Comercială şi de Administrativ în dosarul nr. 5422/110/2008, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C „Q.G.” S.R.L în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE BACĂU, în sensul că s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 4/17 decembrie 2007, emisă de pârâtă, privind angajarea răspunderii solidare, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea acestei sentinţe, tribunalul reţine că prin cererea înregistrată sub nr. 5422/110/2008, reclamanta S.C Q. G. S.R.L a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 7/13 martie 2008, prin care A.F.P. Bacău a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 4/17 decembrie 2007, de angajare a răspunderii solidare a reclamantei cu debitoarea S.C. AVRO S.A, că reclamanta şi-a motivat cererea de suspendare a executării deciziei nr. 4/17 decembrie 2007 – prin împrejurarea că, prin poprirea conturilor, activitatea societăţii este blocată, consecinţele fiind încetarea de plăţi şi insolvabilitatea.
Reţinând că cererea de suspendare se circumscrie dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea 554/2004, tribunalul a apreciat că, din probele legate de starea de fapt şi de drept, rezultă că există un caz bine justificat, iar măsurile dispuse prin Decizia nr. 4/ 17 decembrie 2007 sunt de natură a crea o pagubă iminentă în patrimoniul reclamantei, putându-se ajunge chiar la insolvabilitatea societăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta – A.F.P BACĂU, care a invocat aplicarea greşită a legii de către prima sentinţă, susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă.
Recurenta – pârâtă susţine că tribunalul a apreciat greşit împrejurările de fapt şi de drept invocate de reclamantă ca motive ale cererii de suspendare, întrucât nu s-au dovedit aspecte de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar legalitatea actului contestat nu poate fi analizată decât în litigiul de fond.
Analizând sentinţa recurată, sub aspectul criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, curtea constată întemeiat recursul de faţă, pentru considerentele ce urmează :
Potrivit art. 15 (1) din Legea 554/2004, “suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitat de reclamantă, pentru motivele arătate la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului atacat…”.
Conform art. 14 din aceeaşi lege, “în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii . . ., partea vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Cazul bine justificat implică existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Atât cazul bine justificat, cât şi paguba iminentă a cărei producere ar fi înlăturată prin suspendarea actului administrativ, trebuie să fie încadrate concret, nu doar afirmate prin preluarea textelor de lege în cuprinsul hotărârii de suspendare.
Ori în speţă, tribunalul s-a limitat a constata că din probe rezultă un caz bine justificat, iar măsurile dispuse prin actul administrativ ar fi de natură a crea pagubă iminentă reclamantei.
Nu se precizează concret probele la care se face referire, după cum nu se oferă explicaţii – în ce ar consta cazul bine justificat.
Pornind de la definirea noţiunii de “caz bine justificat” (art. 2 lit. (ţ) din Legea 554/2004), curtea constată că singurul argument al reclamantei legat de acest aspect, este cel legat de nulitatea deciziei contestate pentru neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru atragerea răspunderii solidare.
Aceste aspecte nu pot fi analizate decât pe fondul cauzei, în soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei nr. 4/17 decembrie 2007, astfel că nu se poate reţine existenţa unui caz bine justificat ce ar atrage suspendarea executării deciziei.
Aşa fiind, curtea constată că în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii unei condiţii esenţiale pentru a dispune suspendarea, sub aspectul cazului bine justificat.
Ca urmare, constatând că tribunalul a apreciat greşit că în speţă ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, curtea, în raport de dispoziţiile art. 312 al. 1 şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a admis recursul pârâtei şi a modificat sentinţa recurată, în sensul că a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 4 din 17 decembrie 2007, emisă de ADMIMSTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE BACĂU.
