SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE- LITIGIU DE MUNCA.
Cerere de acordare a tichetelor de masa.
Natura juridica a litigiului.
Competenta materiala a instantei în solutionarea cauzei în prima instanta.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, actualizata, “Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadreaza personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator”.
Art. 5 alin. 1 din acelasi act normativ, prevede ca : “Angajatorul distribuie salariatilor tichetele de masa, lunar, în ultima decada a fiecarei luni, pentru luna urmatoare”.
Potrivit textelor de lege mai sus citate, cererea salariatului, având ca obiect obligarea angajatorului la plata contravalorii tichetelor de masa, atrage incidenta dispozitiilor instituite de Codul muncii si de art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedura civila, care stabilesc în materia conflictelor de munca, competenta în favoarea tribunalelor, ca instanta de fond.
(Decizia civila nr.825/R/4 septembrie 2007)
Prin sentinta civila nr.553/D din 17 mai 2007 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.259/83/2007, a fost admisa exceptia de necompetenta materiala a tribunalului si în consecinta, s-a declinat, în favoarea Judecatoriei Satu Mare, competenta de solutionare a actiunii formulata de reclamantii T.M., S.M., M.M., S.M., M.E.F., T.M., P.C.E., K.C., C.M.M., R.G., P.F.C., L.M.G., P.R., K.S., B.V., împotriva pârâtilor M.J., C.A.O, T.S.M.. si M.F.P..
Pentru a pronunta în acest mod, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantii T.M., S.M., M.M., S.M., M.E.F., T.M., P.C.E., K.C., C.M.M., R.G., P.F.C., L.M.G., P.R., K.S., B.V., prin actiunea înregistrata la aceasta instanta sub dosar nr.259/83/2007, au chemat în judecata, în calitate de pârâti pe M.J., C.A.O, T.S.M.. si M.F.P, si au solicitat urmatoarele: obligarea pârâtilor la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masa prevazute de Lg.nr.142/1998 pe ultimii 3 ani si pâna la intrarea în legalitate si în continuare; obligarea pârâtilor la plata tichetelor cadou prevazute de Lg.nr.193/2006, HG nr.1317/2006 si Lg.nr.417/2006, de la data publicarii în Monitorul oficial si pâna la zi si în continuare; obligarea pârâtilor la plata reactualizata a sumelor de bani cuvenite prin luarea în considerare a indicelui de inflatie si a indexarilor semestriale; obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea demersului lor, reclamantii au aratat instantei ca au calitatea de functionari publici la Tribunalul Satu Mare, respectiv, ca sunt salariati ai acestei institutii si ca aceasta calitate le confera, în temeiul dispozitiilor legale enuntate în alineatul anterior, dreptul de a beneficia de tichetele de masa si de tichetele cadou. Totodata, sustin ca sunt îndreptatiti la obtinerea contravalorii tichetelor solicitate si în virtutea disp.art.41 alin.2 si art.53 din Constitutie, art.5 alin.3 C.muncii si art.4 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, texte care interzic orice între salariati din punct de vedere al protectiei sociale.
Pârâtul M.J., prin întâmpinarea formulata, a cerut respingerea actiunii reclamantilor, pe de o parte, pentru faptul ca acordarea tichetelor reclamate are caracter optional pentru angajator si, pe de alta parte, pentru ca tichetele pot fi acordate doar în limita alocatiilor bugetare.
În privinta argumentelor reclamantilor structurate pe ideea de discriminare, ministerul pârât invita instanta sa observe ca reclamantii se afla în situatii juridice diferite de alte categorii profesionale care au beneficiat de tichetele de masa si de tichetele cadou.
Pârâtii C.A.O., T.S.M. si M.F.P. nu au raspuns invitatiei instantei de a formula întâmpinare.
Tribunalul, în sedinta publica din data de 22.03.2007, observând temeiurile juridice diferite invocate de catre reclamanti în justificarea cererii de chemare în judecata si considerând, din ratiunile expuse în cuprinsul actului de procedura enuntat, ca ele nu pot coabita în cadrul aceluiasi demers judiciar, a pretins partilor reclamante sa opteze între cele doua temeiuri juridice.
La data de 16.05.2007, reclamantii au învederat în scris instantei ca îsi întemeiaza actiunea pe ideea de discriminare.
Instanta, luând act de optiunea facuta de catre reclamanti, a invocat din oficiu, în baza art.137 Cod proc.civ., exceptia de necompetenta materiala a tribunalului în rezolvarea cererii cu care a fost sesizata.
Exceptia ridicata a fost apreciata ca fiind întemeiata.
Potrivit disp.art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, republicat, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, persoana care se considera discriminata poate formula, în fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Constatând ca norma de drept precitata este aplicabila pretentiei pe care reclamantii au adus-o în fata instantei de judecata, tribunalul a considerat ca abilitarea materiala de a rezolva actiunea reclamantilor în prima instanta revine, în baza art.1 pct.1 Cod proc.civ., judecatoriei, iar nu tribunalului în conformitate cu art.2 pct.1 lit.c din acelasi cod.
În ceea ce priveste determinarea judecatoriei competente teritorial sa rezolve cererea, tribunalul a avut în vedere împrejurarea ca printre pârâti figureaza si Tribunalul Satu Mare, împrejurare care atrage incidenta disp.art.9 Cod proc.civ., în conformitate cu care, cererea îndreptata împotriva mai multor pârâti poate fi facuta la instanta competenta pentru oricare dintre ei.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.158 alin.1, 3, 4, 5 si art.159 pct.2 Cod proc.civ., a admis exceptia de necompetenta materiala a tribunalului si a declinat în favoarea Judecatoriei Satu Mare competenta de solutionare a actiunii reclamantilor.
Împotriva acestei solutii au formulat recurs reclamantii, criticând-o cu motivarea ca, obiectul litigiului deriva din contractul de pe care acestia îl au cu angajatorul, în speta fiind vorba prin urmare de un litigiu de munca, competenta de solutionare revenind în prima instanta tribunalului.
Analizând sentinta pronuntata de Tribunalul Satu Mare, Curtea constata ca aceasta este nelegala pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii au solicitat obligarea pârâtilor la contravaloarea tichetelor de masa prevazute de Legea nr.142/1998, tichete ce li se cuveneau în calitate de angajati ai pârâtilor. Prin urmare în cauza nu sunt incidente dispozitiile de drept comun în materia discriminarii la care face referire sentinta recurata, ci reglementarile speciale instituite de Codul muncii si de dispozitiile art. 2 pct.1 lit.c din Codul de procedura civila, care stabilesc în materia conflictelor de munca competenta în favoarea tribunalului ca instanta de fond.
Pentru aceste considerente în baza art. 312 Cod procedura civila, se va admite recursul reclamantilor, se va casa sentinta Tribunalului Satu Mare, caruia urmeaza a i se trimite cauza pentru competenta solutionare în prima instanta.
