Prin Sentinţa civilă nr.42/17.01.2013 pronunţată de Judecătoria Lipova în dosar nr.596/250/2012 a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată şi precizată de reclamanţii S.C. şi S.R. în contradictoriu cu pârâta M.C.
A fost admisă în parte acţiunea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă reconvenţională M.C.
S-a dispus ca hotărârea judecătorească să fie acceptată de către emitentul autorizaţiei de construire în locul acordului pârâtei, în calitate de vecin al imobilului autorizat, însă cu respectarea dispoziţiilor art.27 alin.(4) din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, potrivit cărora „Acordul vecinilor se va da condiţionat de asigurarea, prin proiectul tehnic P.Th. şi autorizaţia de construire/desfiinţare, a măsurilor de punere în siguranţă a construcţiei preexistente rezultate în urma raportului de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcţii”.
S-a respins cererea de obligare a pârâtei-reclamant reconvenţional să-şi exprime acordul de a permite accesul reclamanţilor pe proprietatea sa pentru cazul executării lucrărilor de reparaţie şi întreţinere a imobilului proprietatea acestora.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor, înscrise în CF nr. 1 şi 2, ambele ale localităţii Lipova pe aliniamentul A-S-T-J-I-K-H-G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în fapt că
Reclamanţii sunt proprietarii imobilului situat în Lipova, str. , nr. , evidenţiat în CF 1 Lipova, nr. top. , iar pârâta este proprietar al imobilului situat în Lipova, str. , nr. , evidenţiat în CF 2 Lipova, nr. top. . Cele două imobile sunt învecinate.
În urma demersurilor reclamanţilor, s-a emis de către Primăria Lipova Certificatul de urbanism nr. -, în vederea emiterii ulterior a unei autorizaţii de construire, în scopul intrării în legalitate ca urmare a edificării unei construcţii limitrofe cu limita dintre cele două imobile. Întrucât construcţia edificată de către reclamanţi se află în vecinătatea proprietăţii pârâtei, prin certificatul de urbanism antemenţionat, li s-a pus în vedere că este necesar a fi solicitat şi acordul vecinilor.
În urma controalelor efectuate de către funcţionarii publici ai Primăriei Lipova, s-a constatat că ambele părţi au edificat construcţii noi fără a solicita în prealabil autorizaţie de construire.
S-a stabilit că pe proprietatea pârâtei s-a edificat anexa gospodărească menţionată în nota de constatare nr.- a Primăriei Oraşului Lipova, iar pe cea a reclamanţilor anexa gospodărească P+M, ambele fără autorizaţie şi fără a se obţine acordul vecinilor. Ambele sunt construite pe locul unor foste supraedificate care au fost demolate.
În consecinţă, părţile nu se pot prevala de bună credinţă nici în raporturile dintre ele nici în cel cu autorităţile locale. Din moment ce ambele se găsesc în aceeaşi situaţie de nelegalitate iar autorităţile locale au apreciat că reclamanţii îndeplinesc condiţiile tehnice pentru a reintra în legalitate prin obţinerea în prezent a autorizaţiei de construire, cum nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi prejudiciată prin supraedificata construită în aceste condiţii şi pe considerentul unei foste construcţii, tot proprietatea acestora, refuzul pârâtei de a-şi da acordul în acest scop este nejustificat. Astfel, potrivit art.27 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, poate fi justificat un refuz în cazul în care, ,,(…) prin ridicarea unei construcţii noi în vecinătatea imediată a unei construcţii existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea şi mediul ori siguranţa în exploatare. Cauzele acestor situaţii pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundaţiei construcţiei existente, afectarea gradului de însorire, (alineatul 2) iar potrivit alineatului (3) acelor cazuri ,,(…) în care, urmare investiţiei noi pot fi create situaţii de disconfort generate de incompatibilităţi între funcţiunea preexistentă şi cea propusă, atât în situaţia în care se aduc modificări de destinaţie a spaţiilor în interiorul unei clădiri, cât şi în situaţia în care funcţionalitatea unei construcţii noi este incompatibilă cu caracterul şi funcţionalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcţiunii de locuit prin implementarea unor funcţiuni incompatibile datorită zgomotului, circulaţiei, degajării de noxe etc.”. Niciuna dintre aceste cauze nu au fost justificate de către pârâtă.
În ce priveşte cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei-reclamant reconvenţional să-şi exprime acordul de a permite accesul reclamanţilor pe proprietatea sa pentru cazul executării lucrărilor de reparaţie şi întreţinere a imobilului proprietatea acestora, ea este neîntemeiată pentru următoarele considerente: În primul rând, reclamanţii nu au dovedit că este necesar să se efectueze la supraedificata în discuţie lucrări iminente iar aceasta nu este nici măcar autorizată sub aspect constructiv, astfel că cererea este prematură. În al doilea rând, cererea este una cu caracter general. Admiterea ei, ar echivala cu a permite accesul de principiu în orice moment ar dori aceştia să pretindă că efectuează reparaţii, necesare sau nu, ceea ce ar echivala cu instituirea unei servituţi în favoarea proprietăţii reclamanţilor asupra celei a pârâtei. Mai mult, reclamanţii sunt culpabili de faptul că şi-au amplasat construcţia chiar în proximitatea liniei de hotar, asumându-şi riscul de a nu putea să facă reparaţii pe partea respectivă de construcţie din moment ce nu şi-au lăsat spaţiul necesar pe proprietatea lor pentru a avea acces la efectuarea unor atare lucrări.
În ce priveşte acţiunea reconvenţională vizând stabilirea liniei de hotar, justificarea celei propuse din punct de vedere tehnic, este făcută în raportul de expertiză de la f.101-105 întocmit de expert C.A. care face parte integrantă din prezenta hotărâre. În baza acestuia, instanţa constată că stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile părţilor, înscrise în CF nr. 1 şi 2, ambele ale localităţii Lipova pe aliniamentul A-S-T-J-I-K-H-G, corespunde unor lucrări tehnice anterioare. Configuraţia liniară corespunde celei trasate pe baza evidenţelor cadastrale ca formă geometrică. Punctele de reper nu pot fi schimbate la dorinţa niciuneia dintre părţi în condiţiile în care, plecând de la frontul stradal, ea este configurată de construcţia existentă anterior care a fost demolată de către reclamanţi anterior edificării construcţiei ridicată fără autorizaţie. Liniei respective, configurată la plecare astfel, nu îi poate fi schimbată configuraţia căci ar însemna să se modifice situaţia cadastrală şi cea faptică stabilită prin folosinţa îndelungată ce depăşeşte termenul după care poate fi invocată prescripţia achizitivă. În plus, s-a relevat din circumstanţele cauzei că ea respectă linia foştilor stâlpi ai gardului dintre grădinile părţilor.
Obiecţia pârâtei că ei i se reduce suprafaţa corespunzătoare evidenţei cadastrale cu 30 mp, nu poate fi primită în condiţiile reţinute la conformaţia fizică a liniei de hotar, în privinţa reperelor acesteia şi la faptul că, în evidenţa de carte funciară, ea figurează cu doar 990 de mp, în funcţie de care a achitat impozite, evident reduse în raport cu suprafaţa mai mult decât dublă constatată în realitate, fapt care relevă din nou reaua credinţă a acesteia. O atare diferenţă de suprafaţă putea fi constatată şi fără măsurători. În consecinţă, aceasta nu şi-a rectificat suprafaţa decât cu ocazia acestui litigiu şi nu poate invoca propria culpă. Se observă din schiţa anexă că proprietăţile părţilor sunt situate între alte proprietăţi ale altor persoane, astfel că, dacă linia de hotar este cert a fi stabilită prin reperele existente anterior, nu se pot modifica în minus celelalte proprietăţi ca pârâta să realizeze diferenţa de suprafaţă pretinsă.
