La data de . ..a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi plângerea formulată de către petentul O.L.I. împotriva ordonanţei din ..a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, menţinuta prin rezoluţia nr. …..a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimaţilor ……..sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „ comunicare publică a operelor sau produselor purtătoare cu drepturi conexe „ prev. de art. 140 alin. 1 lit.c) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 500 lei.
Printr-o cerere depusă la dosarul cauzei petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 ind. 1 Cod procedură penală şi art. 18 ind. 1 alin. 3 Cod penal , arătând că aceste dispoziţii legale încalcă dispoziţiile art. 126 alin. 1, 2 din Constituţia României şi art. 131 alin. 3 din Constituţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a susţinut ca Parchetul nu se poate substitui instanţei de judecată în aprecierea gradului de pericol social al unei infracţiuni , pronunţarea unei soluţii de scoatere de sub urmărire penala este si trebuie sa fie doar atributul judecătorului, care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, republicata, este singurul abilitat sa infaptuiasca acte de justitie
În cererea formulată petentul a mai arătat că deşi există posibilitatea legală de a recurge la cenzura instanţelor de judecată , reprezentanţii Ministerului Public au tendinţa de a efectua o justiţie separată, în condiţii care nu asigură respectarea tuturor drepturilor procesuale ale celui învinuit .
Cu privire la excepţiile invocate , instanţa , constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev de lege , în sensul că dispoziţiile cu privire la care s-a invocat neconstituţionalitatea nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, în baza dispoziţiilor art. 29 alin 4 din Legea nr 47/1992 a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 ind. 1 Cod procedură penală şi art. 18 ind. 1 alin. 3 Cod penal.
Din punctul de vedere al instanţei excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză nu este întemeiată .
În opinia instanţei excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiata, deoarece prevederile legale atacate nu contravin principiului înscris în art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala, cu atât mai mult cu cât soluţiile procurorului nu se bucura de puterea lucrului judecat si, potrivit art. 275 – 278 ind. 1 din Codul de procedura penala, pot fi contestate in fata instanţei de judecata .
Potrivit Codului de procedura penala, procurorul poate dispune scoaterea de sub urmarire penala în cazurile prevăzute de art. 10 lit. a) – e). In condiţiile in care lipsa pericolului social concret al unei infracţiuni, apreciata potrivit criteriilor stabilite de art. 18 ind. 1 din Codul penal, constituie o cauza care împiedică punerea în mişcare a actiunii penale de către procuror sau împiedica exercitarea acesteia in continuare de către acelaşi organ, soluţia impusa de textul criticat este firească.
Dispoziţiile art. 18 ind. 1 alin. (3) din Codul penal nu încalcă prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicata, întrucât soluţia de netrimitere in judecata pronuntată de reprezentantul Ministerului Public nu se bucura de autoritatea lucrului judecat ca si hotărârile judecătoreşti. Scoaterea de sub urmărire penala dispusa de procuror poate fi contestata, în condiţiile art. 278 ind. 1 din Codul de procedura penala, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în primă instanţă. In acest mod, accesul liber la justiţie, precum si pronunţarea unui act jurisdictional care se bucură de autoritate de lucru judecat sunt pe deplin asigurate.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 249 ind. 1 Cod procedură penală , reţine instanţa că aceste dispoziţii reglementează procedura punerii în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, fiind în strânsă legătură cu art. 18 ind. 1 alin. 3 Cod penal.
Petentul nu a indicat care alineat al articolului 249 ind. 1 Cod procedură penală înţelege să îl atace ca fiind neconstituţional drept pentru care , instanţa , apreciază că petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate al întregului articol .
Din analiza actelor si lucrarile dosarului, instanţa constată că prin ordonanţa din …..a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimaţilor …….sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „comunicare publică a operelor sau produselor purtătoare cu drepturi conexe „ prev. de art. 140 alin. 1 lit.c) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 500 lei , apreciind că faptele celor doi intimaţi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni având în vedere că împrejurările concrete de comitere a faptelor şi persoana învinuiţilor , lipsa antecedentelor penale .
În termen legal, petentul a atacat cu plângere la instanţa competentă – in speţă , Judecătoria Iaşi – rezoluţia dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, rezoluţie care, în opinia instanţei, este legală şi temeinică.
Petentul …….este alături de numitul …….administratorul SC………, conform adresei emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului –deţinând în mun. Iaşi un punct de lucru unde funcţionează un fast food.
La datele de 26.05.2008 , 14.11.2008 şi 10.02.2009 la punctul de lucru anterior menţionat s-au deplasat reprezentanţi ai UCMR care au constatat că în incinta fast foodului există mijloace audio vizuale ( TV , combină şi boxe audio) în locuri unde publicul are acces , făcându-se comunicare publică.
In aceste împrejurări, la data de 17.03.2009 , UCMR , prin reprezentanţii săi legali , a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi împotriva administratorilor SC …..sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „ comunicare publică a operelor sau produselor purtătoare cu drepturi conexe „ prev. de art. 140 alin. 1 lit.c) din Legea nr. 8/1996 .
La data de 28.01.2010 la punctul de lucru din mun. Iaşi , Bld-ul Socola nr. 16 A s-au deplasat şi organele de poliţie care au constatat că la această adresă se difuza muzică în scop ambiental , de la un radio şi două televizoare , fără a exista o autorizaţie emisă de UCMR-ADA.
Potrivit art. 140 alin. 1 lit.c) din Legea nr. 8/1996 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda comunicarea publica a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe , fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
Din actele dosarului de urmărire penală, inclusiv din declaraţia petentului rezultă că în unitatea gestionată de aceasta se difuza muzică ambientală prin intermediul unei combine muzicale şi a două televizoare fără a exista o aprobare de la organele care gestionează drepturile de autor. Ca atare subzistă infracţiunea reglementată de dispozițiile art. 140 lit. c din Legea 8/1996 însă raportat la împrejurările comiterii faptei, la urmarea produsă şi la persoana petentului s-a apreciat în mod corect de către procuror că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 18 ind. 1 .
Deşi petentul a susţinut că mijloacele audio vizuale ( TV , combină şi boxe audio) au fost folosite în special pentru vizionarea de emisiuni sportive , din actele existente la dosar rezultă că în incinta unităţii se difuza şi muzică în scop ambiental.
Noţiunea de „comunicarea publică a operelor muzicale în scop ambiental” este definită în Decizia ORDA nr. 365/2006.
Astfel , prin comunicarea publică a operelor muzicale în scop ambiental se înţelege comunicarea făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, indiferent de modalitatea realizării comunicării prin prezentarea directă de către interpreţi ori prin întrebuinţarea de mijloace electroacustice sau electronice (televizoare, receptoare radio, casetofoane, combine muzicale, echipament informatic – PC, CD-player, instalaţii de amplificare şi orice alte aparate de redare a înregistrărilor sonore sau audiovizuale), cu scopul de a crea ambianţa pentru desfăşurarea oricărei alte activităţi ce nu necesită utilizarea operelor muzicale. În cauza de faţă rezultă fără nici un dubiu că pizzeria administrată de petent este loc public , mijloacele electroacustice sau electronice identificate fiind folosite cu scopul de a crea ambianţa în acel loc.
Potrivit pct. 2 , este utilizator de opere muzicale, în sensul prezentei metodologii, orice persoană juridică sau fizică ce foloseşte cu orice titlu (de proprietate, administrare, concesiune, închiriere, subînchiriere etc.) spaţii, închise sau deschise, în care sunt utilizate în scop ambiental opere muzicale , petentul încadrându-se astfel , din acest punct de vedere, în categoria persoanelor care pot fi sancţionate în cazul în care comunicarea publica a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe s-a făcut fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege.
Pentru aceste considerente , constatând că petentul se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, apreciind că lipsa pericolului social concret a fost în mod corect reţinută , în baza disp. art. 278 ind. 1 alin 8 lit. a ) Cod procedură penală a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petentul ….
