Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă civilă nr. 573 din data de 04.09.2014
Cuprins pe materii: Drept contravențional. O.G. nr. 2/ 2001. Prezumție relativă de veridicitate.
Constituie contravenție vânzarea sau înstrăinarea în orice mod a animalelor, cumpărarea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fără documentele prevăzute de legislația sanitar-veterinară în vigoare, conform disp. art. 3 alin. 2 din HG 984/2005
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, sub nr. 24010/2013, petentul C L a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră l – Serviciul Poliție de Frontieră F, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria …. nr. …/… .08.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amenda în cuantum de 600 lei, deoarece ar fi transportat în ziua de 01.08.2013, aproximativ 50 kg de raci în 9 lăzi din plastic, fără a deține documente sanitar veterinare de proveniență și transport.
De asemenea, petentul a mai învederat că procesul verbal este anulabil, întrucât fapta reținută de agentul constatator ca și contravenție nu are un corespondent legal, având în vedere că nu reiese din cuprinsul procesului verbal actul normativ prin care s-a stabilit contravenția.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 28.10.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatate și sancționare a contravenției.
8
În cuprinsul întâmpinării, intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 B, motivată de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, și anume la Judecătoria T B.
Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat că petentul a fost sancționat pentru că nu a prezentat documente sanitar veterinare pentru marfa transportată, respectiv 50 kg de crustacee.
De asemenea, intimata a mai menționat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neavând vicii de fond sau formă, de natură să atragă nulitatea acestuia.
Totodată, intimata a mai precizat că petentul a semnat procesul verbal, iar la rubrica alte mențiuni este înscris faptul că recunoaște și regretă fapta comisă.
Mai mult, intimata a învederat că procesul verbal contestat se bucură de o prezumție relativă de adevăr, ce nu poate fi răsturnată decât prin dovedirea unei situații contrare celei reținute în cuprinsul actului în cauză.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile C.proc.civ., ale OG nr. 2/2001și ale HG nr. 984/2005.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar.
Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către intimat, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 B, având în vedere că potrivit art. III din Legea nr. 2/2013, procesele începute ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, se judecă de judecătoria de la domiciliul contravenientului.
La termenul de judecată din data de 21.01.2014, instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 B, invocată de intimată în cuprinsul întâmpinării.
Prin sentința civilă nr. …./… .01.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B în dosarul nr. 24010/2013 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, iar competența de soluționare a plângerii contravenționale a fost declinată în favoarea Judecătoriei T B.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că fapta contravențională a fost săvârșită pe D.N. 26 F, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei T B, așa cum rezultă din HG nr. 337/1993, iar art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 consacră o competență teritorială exclusivă în materia plângerii contravenționale, în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită fapta.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T B sub numărul …/2014, la data de … .04.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria … nr. … încheiat la data de … .08.2013 de I.P.F. I – SPF F s-a aplicat petentului C L G o amendă contravențională în sumă de 600 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 lit. a pct. 2 din H.G. 984/2005, constând în aceea că la data de 01.08.2012, ora 14.00, a fost depistat pe DN 26 F transportând cu o autoutilitara aproximativ 50 kg crustacee în 9 lăzi de plastic fără a deține documente sanitar veterinare de proveniență și transport.
Verificând legalitatea procesului verbal contestat instanța constată că acesta este încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și nu conține vicii de fond sau de formă de natură să atragă nulitatea acestuia.
În ceea ce privește criticile formulate de către petent în cuprinsul plângerii cu privire la nelegalitatea procesului verbal, instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Erorile materiale strecurate în cuprinsul procesului verbal la rubrica adresa contravenientului, în sensul că agentul constatator a trecut județul G în loc de B Sector 2 și strada Pantelimon în loc de strada Șoseaua Pantelimon, nu sunt de natură să atragă nulitatea absolută a procesului verbal, acesta conținând toate datele impuse de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, respectiv articolul 3 alin. 2 din HG 984/2005 conform căruia constituie contravenție vânzarea sau înstrăinarea în orice mod a animalelor, cumpărarea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fără documentele prevăzute de legislația sanitar veterinară în vigoare.
Or, la momentul efectuării controlului petentul deținea cantitatea de 50 kg crustacee fără documentele prevăzute de legislația sanitar veterinară.
În ceea ce privește pretinsa tăiere a actului normativ, instanța constată că agentul constatator a barat spațiile libere, linia trecând peste înscrierea punctului 2 și a actului normativ fără ca aceasta să poată fi considerată o revenire asupra temeiului juridic înscris.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, se reține de regulă că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie iar în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din cuprinsul procesului verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României) în cazurile Anghel contra României din 4 octombrie 2007 și Telfner contra Austriei, din martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul – contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare revenind acuzatorului, respectiv organului constatator. Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, 7 octombrie 1988).
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, 7 septembrie 1999).
În procedura contravențională reglementată de OG nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
În consecință, procesul verbal de constatare a contravenției ce face obiectul prezentei cauze face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din OG nr. 2/2001, probă care în speță nu a fost făcută.
Pentru considerentele mai sus expuse instanța va respinge plângerea, ca nefondată.
