Liberarea provizorie sub control judiciar. Caracterul facultativ al măsurii. Criterii de apreciere
– art.1602 Cod procedură penală
JUDECĂTORIA OLTENIŢA – ÎNCHEIEREA DIN 9.03.2012
La data de 07.03.2012 a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr.1282/269/2012 , pentru competentă soluţionare, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul MV, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i si alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.75 lit.c C.p. (fapta din 26.02.2012).
În motivarea cererii inculpatul arată că se află la primul contact cu legea penală, nu este cunoscut cu antecedente penale, face parte dintr-o familie organizată, are un domiciliu stabil, iar lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, arată că se angajează ca pe perioada liberării provizorii sub control judiciar să respecte obligaţiile ce i se impun prev.de art.160/2 C.pr.pen.
Totodată, arată că nu există nici un temei că ar comite alte infracţiuni sau ar zădărnici aflarea adevărului, prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte atâta timp cât a dat dovadă de o atitudine sinceră de recunoaştere a faptei comise.
Analizând cererea formulată de inculpat şi actele dosarului de urmărire penală, instanţa reţine următoarele: prin încheierea dată în camera de consiliu în data de 02.03.2012, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului MV, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i si alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.75 lit.c C.p. (fapta din 26.02.2012) şi a inculpatilor DRG, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i si alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.75 lit.c C.p. (fapta din 26.02.2012) MN, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i si alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.75 lit.c C.p. (fapta din 26.02.2012). si a inculpaţilor RMS, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.20 rap la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i şi alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.99 C.p. (fapta din 19.04.2011), art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i si alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.75 lit.c C.p. (fapta din 26.02.2012) ambele cu aplic. art. 33 lit.a C.p., BIA, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i si alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.75 lit.c C.p. cu aplic.art.37 lit.b C.p.(fapta din 26.02.2012), PV, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i si alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.75 lit.c C.p. (fapta din 26.02.2012), AP, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.20 rap la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i şi alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.75 lit.c C.p. (fapta din 19.04.2011) art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i si alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.75 lit.c C.p. (fapta din 26.02.2012) ambele cu aplic. art. 33 lit.a C.p., pe o durată de 29 de zile, de la data de 02.03.2012 până la data de 30.03.2012 inclusiv, constând în aceea că in ziua de 26.02.2012, în jurul orei 08,00, după o întelegere prealabilă din data de 25.02.2012, învinuiţii s-au deplasat cu atelajul hipo al învinuitului RMS, pe câmp, în zona pădurii Ciornuleasa, pe raza com. Luica, jud. Călăraşi, având asupra lor sapte ciocane tip baros, un flex electric, apartinând învinuitului RMS, respectiv un generator electric pe benzină, care apartinea înv. MN, cu intentia de a sustrage armătura metalică din stâlpii de beton ce făceau parte din reteaua electrică de medie tensiune de 20 KW Ciornuleasa 3. Ajunsi aici, cei nouă învinuiti au doborât mai multi stâlpi ai retelei electrice, sustrăgând armătura metalică din spate stâlpi. În timp ce transportau fierul sustras pe D.J.403, în com. Luica, jud. Călăraşi au fost depistati de către organele de politie, care au ridicat în vederea confiscării obiectele folosite de către învinuiti. În urma conducerii în teren, efectuată cu învinuitii BIA si RMS s-a stabilit că cei şapte stâlpi din beton apartin SC EDD SA si făceau parte din reţeua electrica de tensiune medie 20 KW Ciornuleasa 3, astfel cum partea vătămată a comunicat si s-a creat un prejudiciu de 28.628,80 lei.
Totodată, partea vătămată a precizat că retelele electrice aeriene 20 Kw Ciornuleasa 2 si Ciornuleasa 3 erau functionale, dar in cauza furturilor repetate de conductori electrici si a distrugerilor stâlpilor au devenit nefunctionale.
În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.11/UP/02.03.2012.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reţinut că inculpatul se află în situaţia prev.de art.148 lit.f C.p.p. săvârşind o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar duce la îndeplinirea exigenţelor art.1 şi 136 Cpp, întrucât nu s-ar atinge scopul educativ şi preventiv al procesului penal, creându-se impresia atât inculpatului cât şi celorlalţi destinatari ai legii penale că un asemenea comportament este îngăduit fără luarea unei măsuri ferme din partea autorităţilor, mai ales în contextul creşterii semnificative a acestui tip de infracţiuni.
Măsura arestării a fost necesară şi oportună şi din perspectiva art.136 al.8 Cpp, din punct de vedere al persoanei inculpaţilor care nu au un loc de muncă, fiind create premisele ca aceştia să îşi asigure traiul din comiterea unor fapte similare.
Împotriva încheierii prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă a inculpatului, acesta a formulat recurs, respins prin încheierea 22/R/05.03.2012 a Tribunalului Călăraşi.
Prin prezenta cerere inculpatul solicită punerea în libertate sub control judiciar angajându-se să respecte obligaţiile care îi vor fi impuse, cerere care nu este întemeiată.
În cauză este îndeplinită condiţia prevăzută de art.160/2 al.1 C.p.p. în sensul ca pentru infracţiunea săvârşită legea nu prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, insă nu sunt îndeplinite cerintele prev. de alin. 2 al aceluiasi articol potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi.
În speţă, faţă de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, numărul participanţilor, persoana inculpatului care nu are un loc de muncă şi motivaţia acestuia în ceea ce priveşte săvârşirea faptei, respectiv lipsa mijloacelor materiale, instanţa apreciază că măsura arestării preventive este de natură să îl împiedice pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni.
Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge cererea formulată de inculpatul MV de punere în libertate sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul MV, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, apreciind că nu prezintă pericol pentru ordinea publică şi nu va împiedica buna desfăşurare a procesului penal,
Analizând încheierea pronunţată, prin prisma motivelor de recurs invocate,cât şi din oficiu, tribunalul a apreciat că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost arestat la data de 02.03.2012 pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a,i si alin. 3 lit. c C. penal, cu aplic.art.75 lit.c C.p. temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de art.148 lit.h c.p.p.
Din analiza dispoziţiilor art.160/2 al.1 c.p.p. tribunalul constată că liberarea provizorie este o măsură facultativă aşa cum rezultă din sintagma „se poate acorda”. Aşadar, beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci doar o vocaţie a acestuia. În raport cu dispoziţiile legale ce reglementează instituţia liberării provizorii sub control judiciar, condiţiile prevăzute la al.1 şi 2 sunt condiţii de admisibilitate a cererii, nerespectarea lor ducând la respingerea ei ca inadmisibilă. Însă, dacă instanţa de judecată constată îndeplinirea acestor condiţii impuse de lege, va aprecia oportunitatea lăsării în libertate a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii formulate.
În condiţiile în care legea nu limitează şi nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acestea se vor raporta la elementele ce privesc fapta săvârşită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse şi persoana inculpatului.
În speţă, deşi din punct de vedere formal instanţa a constatat că cererea inculpatului îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fondul acesteia, corect a apreciat că cererea inculpatului este neîntemeiată.
Astfel, raportat la natura infracţiunilor săvârşite, multitudinea lor, gradul ridicat de pericol social al acestora, modalitatea în care acestea au fost săvârşite, urmările produse prin faptele inculpatului, tribunalul apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a acestuia.
În raport de gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, şi de pericolul concret pe care s-a apreciat că îl reprezintă aceştia pentru ordinea publică, corect s-a apreciat de instanţa de fond că buna desfăşurare a procesului penal ar putea fi compromisă prin punerea lui în libertate, dat fiind faptul că mai sunt de efectuat alte acte procesuale, urmărirea penală nefiind încă finalizată.
Faţă de aceste considerente, apreciind încheierea instanţei de fond legală şi temeinică, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul MV, împotriva încheierii pronunţată de Judecătoria Olteniţa, în dosarul nr.1282/269/2012 în data de 09.03.2012.
