-modificarea măsurii încredinţării minorilor: R.C.C. şi R.P.C., în sensul încredinţării spre creştere şi educare lui;
-sistarea contribuţiei de întreţinere la care a fost obligat reclamantul prin sentinţa civilă nr. 181/22.01.2008 pronunţată de J.M. şi obligarea pârâtei la plata unei asemenea contribuţii;
-cu cheltuieli de judecată.
În fapt se arată că se impune modificarea măsurii de ocrotire a minorilor având în vedere că pârâta nu mai poate asigura minorilor condiţiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare, condiţiile pe care le poate oferi el fiind net superioare şi că acest lucru doreşte şi minorul C.C..
În drept cererea este motivată pe dispoziţiile art. 44 C.Fam. şi Legea nr. 272/2004.
Pârâta nu a depus întâmpinare, dar fiind prezentă la termenul din data de 02.12.2008 a fost de acord cu acţiunea formulată şi obligarea sa la plata contribuţiei raportat la nivelul venitului minim pe economie pentru că nu lucra la acel moment, ocazie cu care a formulat iniţial verbal cerere reconvenţională cu care reclamantul a fost de acord şi apoi în scris şi modificată, pentru care reclamantul a fost parţial de acord (f.40), denumită întâmpinare, dar care a fost calificată de către instanţă ca o cerere distinctă şi în contradictoriu cu reclamantul, prin care a solicitat stabilirea unui program de vizitare cu luare la domiciliul său, în sensul aducerii de către reclamant a acestora: o dată la două săptămâni, de vineri de la ora 18 până duminică la ora 18, iar în vacanţe o lună şi jumătate în vacanţa de vară respectiv ultima parte, iar de Paşti o săptămână, precizat apoi în sensul stabilirii pentru jumătate din perioada fiecărei vacanţe, permiterea accesului acesteia în locuinţa fostului soţ în cazuri grave de sănătate sau de altă natură, atunci când minorii nu pot fi transportaţi la domiciliul său.
În fapt aceasta a arătat că anterior reclamantul nu a lăsat-o să stea în spital şi nici să intre în locuinţa fostului soţ atunci când minorul P.C. a fost bolnav, preferând-o pe mama sa deşi ulterior i s-a permis să petreacă câteva zile cu minorii în fosta conjugală.
În drept cererea nu este motivată.
Prezenta cerere este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar în ce priveşte stabilirea pensiei de întreţinere şi s-au achitat taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar aferente celorlalte capete de cerere.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt următoarele :
Părţile au fost căsătorite, iar prin sentinţa civilă nr. 181/22.01.2008, pronunţată de J.M. acestea au divorţat, minorii fiind încredinţaţi cu acea ocazie pârâtei, reclamantul fiind obligat la plata contribuţiei de întreţinere lunare către minori (f.26).
Din ancheta socială efectuată în cauză de către autoritatea tutelară (f.33), la domiciliul reclamantului rezultă că acesta poate asigura minorilor condiţii de viaţă prielnice, atât din punct de vedere moral, cât şi material pentru creştere, educare şi îngrijire, propunându-se reîncredinţarea lor către reclamant.
Având în vedere poziţia părţilor, concluziile anchetei sociale efectuate, coroborate cu opinia minorului C.C. (f.36) luată în camera de consiliu, conform art. 1441 C.pr.civ. raportat la art. 42 alin.1 C. Fam., coroborat cu art. 24 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, rezultă faptul că este în interesul minorilor să locuiască la tată, acesta prezentând condiţiile materiale şi morale pentru asigurarea unui climat afectiv armonios necesar dezvoltării acestora, motiv pentru care instanţa îi va încredinţa reclamantului spre creştere, educare şi îngrijire pe minorii: R.C.C., şi R.P.C..
În aceste condiţii, se impune să se sisteze plata contribuţiei de întreţinere la care a fost obligat reclamantul prin sentinţa civilă nr. 181/22.01.2008 pronunţată de J.M. şi pe cale de consecinţă va obliga pârâta G.C.M. la plata contribuţiei de întreţinere în favoarea minorilor R.C.C. şi R.P.C., în sumă de 180 lei (90 de lei pentru fiecare minor) începând cu data de 01.10.2008 şi până la data de 31.12.2008 şi respectiv suma de 200 lei (100 lei pentru fiecare minor) începând cu data de 01.01.2009 şi până la majorat sau alte dispoziţii legale.
Situaţia prezentei speţe îndreptăţeşte încetarea obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere în ce îl priveşte pe reclamant (debitorul obligaţiei de plată a pensiei iniţial stabilite) dacă acesta (debitorul-reclamant în prezenta cauză) nu a fost urmărit în perioada respectivă, astfel că încetarea obligaţiei de plată a pensiei trebuie să aibă loc de la data ivirii cauzei care a dus la această stare, data rămânerii definitive a hotărârii de reîncredinţare, chiar dacă acţiunea s-a introdus ulterior ivirii acelei cauze.
În acest sens s-a pronunţat şi fostul Tribunal Suprem prin decizia de îndrumare nr. 19/1964.
Potrivit art. 86 C.Fam., ambii părinţi au obligaţia de întreţinere faţă de copiii lor, cât timp aceştia sunt în nevoie, tot legea fiind cea care îi prezumă pe copii ca fiind în nevoie până la vârsta majoratului. Toate dispoziţiile legale trebuie interpretate în favoarea minorului avându-se în vedere interesele majore ale acestuia şi preocuparea statului pentru respectarea acestora.
De asemenea, conform dispoziţiilor legale, are drept la întreţinere acela care se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, datorită unei cauze care îl împiedică efectiv să realizeze venituri, cum este şi cazul celor doi minori, nevoile acestora crescând şi necesitând cheltuieli suplimentare pentru creştere şi educare cu trecerea anilor, fiind prezumaţi de lege în stare de nevoie, aşa cum s-a amintit anterior.
Întrucât obligaţia de întreţinere se stabileşte şi în funcţie de posibilităţile materiale ale debitorului obligaţiei de întreţinere, în speţă pârâta-reclamantă reconvenţională care a declarat că în prezent nu lucrează, în raport cu cererea minorilor prin tatăl lor, instanţa a avut în vedere la stabilirea cuantumului contribuţiei de întreţinere, nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit la suma de 540 lei conform H.G. nr. 1507/2007 valabil până la data de 31.12.2008 şi respectiv suma de 600 lei începând cu data de 01.01.2009 conform H.G. nr. 1501/2008, coroborate cu cele ale art. 86 şi 94 C.Fam.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă reconvenţională G.C.M., instanţa reţine următoarele.
Potrivit art. 43 alin. 3 C.Fam., părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
Având în vedere aceste considerente şi vârsta celor doi minori, instanţa va cenzura solicitările pârâtei-reclamante reconvenţional şi va stabili următorul program de vizitare a acestora:
– de două ori pe lună, în prima şi a treia săptămână a lunii, vinerea de la orele 1800 şi până duminica la orele 1800, cu preluarea minorilor la domiciliul pârâtei-reclamante reconvenţional;
– jumătate din vacanţa de vară şi celelalte vacanţe (mici) acordate elevilor, respectiv partea a doua din acestea, cu preluarea minorilor la domiciliul pârâtei-reclamantă reconvenţional.
– jumătate din vacanţa de vară şi celelalte vacanţe (mici) acordate elevilor, respectiv partea a doua din acestea, cu preluarea minorilor la domiciliul pârâtei-reclamantă reconvenţional.
De asemenea, instanţa urmează a respinge celelalte cereri formulate de către pârâta-reclamantă reconvenţional G.C.M., deoarece nu poate fi obligat reclamantul să ducă minorii la aceasta acasă pentru ca ea să îşi poată exercita drepturile solicitate prin instanţă, în acest fel i s-ar încălca acestuia dreptul la liberă circulaţie deoarece acest lucru nu face parte din obligaţiile (îndatoririle sale).
Nimic nu îl împiedică însă pe acesta dacă poate şi doreşte să îi ducă la domiciliul pârâtei-reclamante reconvenţionale.
Aceeaşi situaţie a respingerii se impune şi în ce priveşte permiterea accesului în locuinţa fostului soţ în cazuri grave deoarece aceste sunt situaţii eventuale, nu certe, ce pot fi apreciate subiectiv şi care au ca finalitatea afectarea vieţii private a fostului soţ.
În măsura în care există asemenea situaţii, nimic nu o împiedică pe pârâta-reclamantă reconvenţională să apeleze la căile legale privind situaţiile urgente şi temporare ce se pot soluţiona având în vedere calitatea de mamă, în caz de opoziţie, pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Având în vedere modul de soluţionare al prezentei cauze, poziţiile părţilor, precum şi dispoziţiile art. 275 C.pr.civ., instanţa urmează a compensa cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E :
Admite acţiunea civilă formulată de reclamantul R.C.V., în contradictoriu cu pârâta G.C.M..
Admite, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţională G.C.M. în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvenţională R.C.V. şi drept urmare.
Încredinţează reclamantului spre creştere, educare şi îngrijire pe minorii: R.C.C. şi R.P.C..
Sistează plata contribuţiei de întreţinere la care a fost obligat reclamantul prin sentinţa civilă nr. 181/22.01.2008 pronunţată de J.M. şi obligă pârâta G.C.M la plata contribuţiei de întreţinere în favoarea minorilor R.C.C. şi R.P.C., în sumă de 180 lei (90 de lei pentru fiecare minor) începând cu data de 01.10.2008 şi până la data de 31.12.2008 şi respectiv suma de 200 lei (100 lei pentru fiecare minor) începând cu data de 01.01.2009 şi până la majorat sau alte dispoziţii legale.
Stabileşte următorul program de vizitare a minorilor: R.C.C. şi R.P.C. de către pârâta-reclamantă reconvenţională G.C.M.:
– de două ori pe lună, în prima şi a treia săptămână ale lunii, vinerea de la orele 1800 şi până duminica la orele 1800, cu preluarea minorilor la domiciliul pârâtei-reclamantă reconvenţional;
Respinge celelalte cereri formulate de către pârâta-reclamantă reconvenţional G.C.M..
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Cu drept de apel în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20.01.2009.
