Infracţiunea de dare de mită, prev. de Domeniu asociat: Pedeapsă
art.254 alin.1 Cod penal cu referire la
art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Individualizarea judiciar a pedepsei.
A fost înregistrat la instanţă rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 al. 1 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că în ziua de 22.11.2011 a primit suma de 100 euro de la denunţătoarea M.M.N., pentru ca în virtutea atribuţiilor de serviciu să întocmească un duplicat al certificatului de naştere al numitei G.E. şi să-l elibereze denunţătoarei, împuternicită verbal de persoana titulară.
La primul termen de judecată, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpata a declarat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în rechizitoriu, cunoaşte şi îşi însuşeşte probele administrate la urmărirea penală şi solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora.
Fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, instanţa, în temeiul art. 3201 Cod procedură penală, a admis cererea pentru procedură simplificată formulată de inculpată.
Raportat la aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, în cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat doar la audierea inculpatei.
Din analiza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante, denunţul şi declaraţiile denunţătoarei M.M.N., procesul verbal de predare către denunţătoare a sumei de 100 euro şi tratare cu praf fluorescent, copia registrului de stare civilă al Primăriei Z. şi copii de pe certificatul de naştere al numitei G.E. şi de pe cererea de eliberare, fişa postului inculpatei şi dispoziţiile de delegare a atribuţiilor de stare civilă, declaraţiile martorilor M.C.C., C.M., S.V.M., A.D.E., C.M., caracterizarea inculpatei de la locul de muncă, suporţii optici în copie, coroborate cu declaraţiile inculpatei, instanţa reţine următoarele:
Denunţătoarea M.M.N. a fost însărcinată de soacra sa, G.E., ce lucrează în Italia, să solicite şi să ridice de la Primăria Z. un duplicat al certificatului său de naştere, întrucât pierduse originalul, iar actul îi era necesar pentru perfectarea formelor de şedere legală în Italia.
Procedura în acest caz este prevăzută de art. 155 din H.G. nr. 64/2011, raportat la art. 158 alin.1 şi 4 din acelaşi act normativ, sens în care, duplicatul se eliberează titularului sau unei alte persoane împuternicită de titular cu procură specială.
Eliberarea duplicatului este condiţionată de plata unei taxe de timbru extrajudiciar care, în conformitate cu dispoziţiile actualizate ale Legii nr. 117/1999, este în valoare de 2 lei.
Solicitanta G.E. ar fi trebuit în speţă să dea procură specială denunţătoarei prin consulatul ţării de reşedinţă, procedură care a fost considerată anevoioasă şi costisitoare pentru denunţătoare şi soacra sa.
Din aceste motive, în ziua de 21.11.2011, denunţătoarea M.M. N. s-a prezentat la Primăria Z., insistând ca inculpata S.A., care avea calitatea de consilier superior în cadrul instituţiei, să-i dea ei duplicatul actului lui G.E..
Inculpata nu a fost iniţial de acord, invocând procedura legală, respectiv necesitatea procurii speciale.
Potrivit declaraţiei denunţătoarei, pentru a o convinge pe inculpată, a apelat-o la telefonul mobil pe G.E., căreia i-a cerut să discute direct cu inculpata. În acelaşi scop, denunţătoarea a oferit inculpatei suma de 50 de lei, însă inculpata i-a reproşat că „este luată în râs” şi i-a pretins 100 euro pentru duplicatul solicitat. Întrucât nu dispunea de suma pretinsă, denunţătoarea a notat numărul telefonului mobil al inculpatei, pentru a o contacta când va face rost de bani.
În aceeaşi zi, denunţătoarea a lăsat inculpatei o copie a cărţii de identitate a solicitantei G.E., pentru ca aceasta să pregătească între timp formele necesare.
După plecarea din sediul primăriei, indignată de cuantumul sumei pretinse, denunţătoarea a apelat serviciul de urgenţă 112, pentru a sesiza infracţiunea, fiind îndrumată la organele de poliţie, iar ulterior la procuror, unde a depus denunţul în aceeaşi zi, 21.11.2011.
Prin ordonanţa procurorului din 21.11.2011, s-a autorizat cu titlu provizoriu interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, înregistrarea convorbirilor ambientale şi înregistrarea de imagini privind pe M.M.N. şi pe inculpata S.A., pentru 48 de ore, ordonanţa fiind confirmată prin încheierea Tribunalului Neamţ.
În baza autorizării au fost interceptate şi înregistrate următoarele convorbiri telefonice în legătură cu cauza: la data de 21.11.2011, orele 18,55, denunţătoarea a relatat mamei sale săvârşirea faptei dar şi împrejurarea că a formulat denunţ; la data de 22.11.2011, orele 9,01, denunţătoarea a apelat-o la telefon pe inculpată, întrebând-o dacă poate veni în acea zi după duplicat, inculpata confirmând. Întrebată de denunţătoare cu privire la moneda în care să-i aducă banii, inculpata i-a cerut să nu vorbească la telefon cu privire la acest aspect. De asemenea, inculpata a negat, la întrebarea denunţătoarei, că este necesară o taxă pentru eliberarea actului. În aceeaşi zi, 22.11.2011, după darea sumei de bani, denunţătoarea a purtat 2 convorbiri telefonice cu soţul ei, martorul M.C.C., la orele 16,27 şi 11,57, căruia i-a relatat cele întâmplate.
A fost înregistrată de asemenea, convorbirea ambientală dintre denunţătoare şi inculpată, precum şi imaginile corespunzătoare cu ocazia dării, respectiv luării sumei de 100 euro în biroul celei din urmă.
Din coroborarea înregistrării cu declaraţiile denunţătoarei şi inculpatei, precum şi cu constatările de fapt din procesul verbal încheiat pentru surprinderea în flagrant şi pentru efectuarea percheziţiei, rezultă că, după primirea de la organul de urmărire penală a două bancnote de câte 50 euro, tratate cu praf fluorescent, denunţătoarea a intrat în sediul Primăriei Z. la orele 10,01, şi după ce a aşteptat pe hol, a fost invitată de inculpată în biroul acesteia, unde se mai aflau şi alte funcţionare, audiate ca martore în cauză.
Inculpata a cerut denunţătoarei să semneze în registrul de evidenţă a actelor de stare civilă, pe cotorul rămas după detaşarea formularului de certificat de naştere, precum şi pe o cerere de eliberare a duplicatului, după care a predat denunţătoarei duplicatul certificatului, pe care l-a copiat la un aparat din încăpere.
Inculpata avea deja întocmit duplicatul cu data de 21.11.2011 şi completase olograf formularul de cerere în numele solicitantei G.E., cu data de 22.11.2011, pe baza copiei cărţii de identitate a acesteia lăsată de denunţătoare în ziua anterioară.
Menţiunile din registru, în dreptul cărora a semnat denunţătoarea folosind numele „G”, erau de asemenea redactate de inculpată anterior sosirii denunţătoarei.
În momentul în care inculpata a dat duplicatul denunţătoarei, aceasta şi-a scos portmoneul din geantă, iar inculpata i-a indicat colţul biroului, cerându-i să lase în acel loc „buletinul”, formularea fiind menită să sugereze denunţătoarei unde să lase banii (în condiţiile în care copia cărţii de identitate a lui G.E. fusese lăsată în ziua anterioară, iar pe baza ei inculpata completase cererea până la sosirea denunţătoarei) dar şi să nu atragă atenţia colegilor de birou, care efectuau alte activităţi.
Denunţătoarea s-a conformat, punând suma de 100 euro pe marginea biroului, bancnotele fiind împinse de inculpată sub documentele de pe masă. Aceste aspecte nu au fost surprinse de înregistrarea video, datorită unghiului filmării, însă rezultă din declaraţia denunţătoarei, dar şi din urmele prafului fluorescent cu care au fost tratate bancnotele, găsite în diferite locuri, potrivit procesului verbal.
După acest moment, inculpata i-a atras atenţia denunţătoarei să nu spună cuiva, cunoscând că în ziua anterioară, denunţătoarea fusese în audienţă şi la primarul comunei pentru rezolvarea solicitării sale.
Între momentul plecării denunţătoarei din sediul primăriei şi al intervenţiei organelor de urmărire penală, inculpata a luat banii de pe birou, negând în primă fază că i-ar fi primit de la denunţătoare şi refuzând să indice locul în care i-a ascuns.
După efectuarea unei percheziţii corporale sumare şi după ce s-a procedat la percheziţia sediului primăriei, în timpul efectuării acesteia, inculpata a predat suma de bani, ascunsă sub bluză, în zona pieptului.
A existat suspiciunea că inculpata a fost ajutată să ascundă banii de una din persoanele prezente în birou, aspect neconfirmat însă de probele administrate în cauză.
Raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, necontestat de inculpată, instanţa apreciază că fapta inculpatei de a pretinde şi primi suma de 100 euro, pentru ca în virtutea atribuţiilor de serviciu să întocmească un duplicat al certificatului de naştere al soacrei denunţătoarei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 al. 1 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza acestor texte de lege şi a dispoziţiilor art. 345 Cod procedură penală instanţa urmează să aplice inculpatei o pedeapsă, la individualizarea căreia se va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii şi persoana inculpatei. Inculpata are studii superioare, îndeplineşte funcţia de consilier superior în cadrul primăriei, are o conduită bună în societate şi familie, nu are antecedente penale şi manifestat regret faţă de fapta în care a fost implicată. Acţiunea comisă de inculpată prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, se circumscrie în sfera corupţiei mici, prezentând relevanţă şi faptul că suma pretinsă este într-un cuantum relativ mic.
Faţă de toate aceste elemente care se circumscriu activităţii de individualizare a pedepsei, instanţa apreciază că în favoarea inculpatei se justifică a fi reţinută şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 al.1 lit. a Cod penal, alături de dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală, urmând ca în baza art. 76 lit. d Cod penal, pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Pedeapsa aplicată trebuie să reflecte un echilibru atât sub aspectul naturii ei, cât şi al cuantumului şi a modalităţii de executare şi să nu arate un efect intimidant datorită severităţii excesive.
Deşi inculpata, prin apărător, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 181 Cod penal, instanţa constată că, raportat la modalitatea de comitere a infracţiunii – prin pretinderea unei sume mai mari decât cea pe care o oferea denunţătoarea – şi la amploarea fenomenului de corupţie, nu se poate reţine că fapta nu prezint gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal se va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b Cod penal.
În cauză nu se impune interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că, indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnaţi din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor.
Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d şi e Cod penal s-ar aduce atingere vieţii private şi de familie, fapt ce ar contraveni Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 71 Cod penal cu privire la drepturile părinteşti.
Fiind întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal şi constatând că reeducarea inculpatei se poate realiza şi fără executarea pedepsei închisorii, instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.
Se va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracţiuni.
