Cum instanţa de apel, admiţând excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei, desfiinţând sentinţa, a procedat la judecarea în fond a cauzei la aceeaşi dată, rezultă că a fost compusă legal în complet de 2 judecători.
Daunele interese prevăzute de art. 1088 C. civ., nu sunt o dobândă, în sensul pe care această noţiune îl are în contractul de împrumut sau în alte operaţiuni de credit.
In cadrul art. 1088 C. civ., dobânda constituie un criteriu de evaluare a daunelor interese, o comensurare prestabilită şi obligatorie a lor, la nivelul dobânzii legale.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. 6646/27.03.2000, F.P.S. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “P.S.” S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 14.244.413 lei, reprezentând, 5.907.140 lei, dividende şi 8.337.273 lei, daune interese moratorii.
Prin sentinţa nr. 23675 din 8.12.2000, instanţa a respins acţiunea, astfel cum a fost restrânsă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a precizat, în mod explicit, cuantumul daunelor interese moratorii datorate de către pârâtă. Astfel, dacă în cererea de chemare în judecată se solicită iniţial suma de 8.337.273 lei, anexându-se şi nota de calcul, prin cererea precizatoare de la 26.06.2000, se solicită daune interese moratorii în cuantum de 2.711.446.209 lei (care, în raport de suma iniţială, apar vădit exagerate), fără a se justifica modul de calcul.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta avea sarcina de a proba atât creditarea sa de către BRD, cât şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciul pretins şi fapta culpabilă a pârâtei, iar în drept a reţinut dispoziţiile art. 1086 şi art. 1169 C. civ.
împotriva acestei soluţii a declarat apel A.P.A.P.S. (fost F.P.S.).
Prin decizia civilă nr. 157/2001, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a respins apelul, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a desfiinţat sentinţa pronunţată de această instanţă, a reţinut cauza spre competentă soluţionare şi, pe fond, a respins acţiunea restrânsă formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada faptuiui că deţine depozite bancare la B.R.D., pentru a cere dobânda practicată de această bancă, aşa încât alegerea acesteia apare drept aleatorie.
în al doilea rând, s-a mai reţinut că reclamanta ar fi putut solicita dobânda medie bancară practicată de această bancă şi nu dobânda practicată la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an. Pe de altă parte, în materie comercială, dobânzile se calculează în funcţie de taxa de scont a B.N.R., intenţia legiuitorului fiind aceea de uniformizare a dobânzilor solicitate şi pentru evitarea oricărui arbitrariu în calculul dobânzilor solicitate în funcţie de depozitele avute de comercianţi la diferite bănci.
împotriva acestei decizii a declarat recurs A.P.A.P.S.
Prin motivele de recurs se solicită casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă pentru soluţionarea fondului, în temeiul art. 304 pct. 1, 7 şi 9 C. pr. civ.
Dezvoltând primul motiv de recurs, recurenta a apreciat că instanţa de apel, constatând necompetenţa materială a instanţei de fond, trebuia să anuleze sentinţa şi nu să o desfiinţeze, iar, pe de altă parte, declarându-se competentă cu soluţionarea fondului, completul trebuia să fie constituit dintr-un judecător. Se mai invocă dispoziţiile art. 255 alin. 1 teza I şi art. 297 alin. 2 C. pr. civ., precum şi art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992.
Dezvoltând al doilea motiv de recurs, recurenta a apreciat că instanţa sesizată cu soluţionarea apelului s-a rezumat la respingerea acestuia pe motive de fond, fără a motiva soluţia.
Dezvoltând al treilea motiv de recurs, recurenta a apreciat că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, determinate de plata cu întârziere a dividendelor cuvenite pentru anul 1997, daune calculate în raport de dobânda practicată de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an, deoarece, aşa cum rezultă din calculul aflat la dosarul cauzei, acestea au fost calculate avându-se în vedere toate modificările legislative. Se invocă, în drept, dispoziţiile art. 1088 alin. 1 teza 1 C. civ. şi art. 43 C. com.
Curtea, analizând actele dosarului şi în raport de motivele de recurs invocate, reţine următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs, găseşte întemeiată critica în raport de dispoziţiile art. 297 alin. 2 C. pr. civ., potrivit cărora sentinţa pronunţată de
Judecătoria sectorului 1 trebuia anulată, ca efect al admiterii excepţiei lipsei competenţei materiale a acestei instanţe.
Cu privire la compunerea completului de judecată, critica este neîntemeiată, deoarece instanţa de apel a procedat la judecarea în fond a cauzei la aceeaşi dată la care s-a pronunţat asupra apelului.
Cât priveşte al doilea motiv de recurs, Curtea constată că acesta nu este motivat în drept, aşa încât critica recurentei este fondată.
Cât priveşte al treilea motiv de recurs, Curtea îl găseşte fondat, pentru cele ce se vor expune mai jos:
1. Daunele interese prevăzute de art. 1088 C. civ., sunt daune interese de întârziere (moratorii), destinate a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea în termen a unei obligaţii constând într-o sumă de bani. Aceste daune nu sunt o dobândă, în sensul pe care această noţiune îl are în contractul de împrumut sau în alte operaţiuni de credit. De altfel, art. 1088 alin. 1 C. civ., nu spune că în caz de neexecutare a obligaţiei debitorul va plăti dobânda legală, ci prevede că daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aşadar, în cadrul art. 1088 C. civ., dobânda constituie un criteriu de evaluare a daunelor interese, o comensurare prestabilită şi obligatorie a lor, la nivelul dobânzii legale.
Concluzionând, în cauză este vorba despre o dobândă reparatorie şi nu de una remuneratorie.
2. Existenţa daunelor este prezumată, creditorul fiind scutit de obligaţia de a face dovada lor, conform art. 1088 alin. 2 C. civ.
3. Comensurarea daunelor interese moratorii la nivelul dobânzii legale dă expresie principiului reparării integrale a prejudiciului, conform art. 1073-1074 C. civ.
4. Datoriile comerciale, astfel cum dispune art. 43 C. corn., produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. Datoria din prezenta cauză este comercială, pentru că intervine între două părţi, una având calitatea de comerciant, aşa încât devin aplicabile dispoziţiile art. 4 şi art. 56 C. com.
Pentru toate considerentele reţinute, conform art. 312 C. pr. civ., recursul va fi admis, va fi modificată decizia atacată, în sensul că va fi admisă excepţia lipsei competenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi va fi anulată sentinţa pronunţată de această instanţă. Va fi admis apelul, iar, pe fond, acţiunea reclamantei va fi admisă în parte, în sensul că se va respinge, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privitor la plata dividendelor şi va fi admis al doilea capăt de cerere, privitor la plata daunelor interese moratorii. în consecinţă, pârâta va fi obligată la plata sumei de 8.337.273 lei, daune interese moratorii, către reclamantă. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a V-a comercială, decizia nr. 371/2001)
