Plângere întemeiată pe dispoziţiile art.2781 C. pr. pen. Exercitarea atribuţiilor de serviciu de către judecători. Netemeinicie.
– art.2781 C. pr. pen.
Simpla nemulţumire a unei părţi cu privire la modul în care un judecător a soluţionat o cerere a acesteia nu poate justifica cercetarea penală a respectivului judecător.
Soluţia dispusă într-o cauză nu poate fi criticată decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege şi nu poate face obiectul unei plângeri penale.
– art.2781 C. pr. pen.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ,
SENTINŢA NR.18/F din 16.01.2012)
Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, sub nr. 6762/2/2011, petentul R.V. a formulat plângere împotriva rezoluţiilor nr. 914/P/2010 din data de 27.05.2011 şi nr. 1729/II-2/2011 din 01.07.2011 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi reţinerea cauzei spre judecare.
Analizând actele şi lucrările din dosarul cauzei, Curtea reţine următoarele:
Prin rezoluţia din 27.05.2011 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 914/P/2010, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 4, 6 Cod procedură penală raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii P.A.L. – judecător la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, S.A., F.E. şi B.J. – judecători la Tribunalul Bucureşti, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 248/1 Cod penal, art.249 Cod penal şi neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public O. (fostă Z.) A.R., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 248/1 Cod penal şi art. 249 Cod penal.
Prin rezoluţia nr. 1729/II-2/2011 din data de 01.07.2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 275 şi următoarele Cod procedură penală s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul R.V. împotriva soluţiei adoptată în dosarul nr. 914/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea apreciază că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, în considerarea următoarelor argumente:
Prin plângerea formulată, petentul R.V. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de persoane necunoscute din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 248 Cod penal, art. 248/1 Cod penal şi art. 249 Cod penal constând în faptul că ar fi refuzat să investească cu formulă executorie sentinţa civilă nr. 2108/15.02.2008 pronunţată în dosarul nr. 15260/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1455/2008 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 762/2009 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă.
Deasemenea, petentul R.V. a arătat că notarul public O.A.R. ar fi refuzată să refacă actele notariale anulate de instanţa de judecată, deşi a depus, în xerocopie, sentinţa civilă nr. 2108/15.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Din adresa nr. 417/B.I.R.P/15.09.2010 emisă de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – Biroul de Informare şi Relaţii Publice a rezultat faptul că dosarul nr. 15260/299/2007 la care a făcut referire numitul R.V. în plângerea sa, are ca obiect judecarea, în al doilea ciclu procesual, a „acţiunii în constatare nulitate absolută”.
Prin acţiunea formulată la data de 15.10.2004, numitul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu numiţii P.I., P.I., B.J., P.Ghe., P.E., P.E., N.M., M.E., C.P., C.I., P. Ghe., P.I., S.G., P.N., P. Ghe. şi Biroul Notarului Public „O.A.R.”, constatarea nulităţii absolute a încheierii finale din data de 26.10.1998 şi a actului notarial din 26.10.1998, întocmit în dosarul notarial nr. 203 din 28.09.1998.
Prin sentinţa civilă nr. 4985/15.10.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 18909/2004, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului Notarului Public „O.A.R.” şi respingerea cererii formulate în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia puterii lucrului judecat şi a respins restul cererii formulate de numitul R.V.
În considerentele acestei hotărâri s-a arătat că autoritatea de lucru judecat a fost avută în vedere în raport cu sentinţa civilă nr. 5950/26.06.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea numitului R.V. de anulare parţială a certificatului de moştenitor nr. 215/26.10.1998, emis de Notarul public Z. (în prezent O.) A.R., în sensul constatării că masa succesorală nu a fost acceptată în termenul legal şi, în consecinţă, pârâţii de rândul 2-15 nu au vocaţie succesorală la succesiunea defunctului P.D., atribuirii masei succesorale în favoarea reclamantului şi a pârâtelor de rândul 16 şi 17, R.C. şi R.V., în cote egale de câte 1/3 şi constatării că din masa succesorală face parte locul de veci situat în Cimitirul Sf. V., figura 15, locul 384, în întregime, iar nu în cotă de ½.
Împotriva sentinţei civile nr. 4985/15.10.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a formulat apel numitul R.V. care a fost admis prin decizia civilă nr. 1835/17.11.2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, desfiinţându-se sentinţa atacată.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs atât reclamantul cât şi pârâţii.
Prin decizia civilă nr. 1167/06.06.2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, s-a luat act de renunţarea la judecata recursului formulat de numitul R.V. şi s-a constatat nul recursul recurenţilor.
În al doilea ciclu procesual, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în data de 27.07.2007 sub nr. 15260/299/2007.
Rejudecând cauza pe fond, prin sentinţa civilă nr. 2108/15.02.2008 pronunţată în dosarul nr. 15260/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului Notarului Public „O.A.R.”, a admis în parte cererea formulată de reclamantul R.V. şi a constatat nulitatea absolută a încheierii finale date la 26.10.1998 în dosarul succesoral nr. 203/1998, precum şi a actului intitulat „notarul public”.
Sentinţa civilă nr. 2108/15.02.2008 a rămas definitivă şi irevocabilă, prin decizia civilă nr. 1455/05.11.2008 a Tribunalului Bucureşti –Secţia a V-a Civilă şi respectiv, prin decizia civilă nr. 762/05.05.2009 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, pronunţată în dosarul nr. 15260/299/2007.
Ulterior, prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti la data de 26.04.2010 numitul R.V. a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 2108/15.02.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 15260/299/2007.
Prin încheierea din 06.05.2010 pronunţată în dosarul nr. 15260/299/2007, de judecătorul A.L.P. de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi s-a respins cererea de învestire cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 2108/15.02.2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 15260/299/2007 formulată de petentul R.V., ca fiind lipsită de interes.
Încheierea sus-menţionată a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de recurentul R.V., ca nefondat, prin decizia civilă nr. 772/15.03.2011 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă (completul fiind format din preşedinte S.A. şi judecătorii F.E. şi B.J.).
Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere că nu există folos practic în promovarea cererii, întrucât numitul R.V. nu are nicio dispoziţie în respectiva hotărâre care ar putea fi pusă în executare. Fiind vorba de o hotărâre pronunţată cu privire la o acţiune în constatare, aceasta nu poate constitui titlu executoriu, nefiind susceptibilă de executarea silită.
Având în vedere aspectele reţinute, Curtea apreciază că, în mod temeinic şi legal, procurorul a constatat că nu sunt indicii cu privire la existenţa infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 Cod penal, abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 2481 Cod penal sau neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 Cod penal.
Pentru existenţa vreuneia dintre infracţiunile mai sus enunţate, este necesară comiterea unei fapte de către un funcţionar public, care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, să nu îndeplinească un act sau să-l îndeplinească în mod defectuos.
Or, în cauză, în ceea ce îi priveşte pe intimaţii judecători, o astfel de acţiune sau inacţiune nu există, simpla nemulţumire a unei părţi cu privire la modul în care un magistrat a soluţionat o cerere a acestuia neputând justifica cercetarea penală a respectivului judecător.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali, iar conform art. 97 din aceeaşi lege, exercitarea dreptului de petiţionare al persoanelor nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.
Aşadar, soluţia dispusă într-o cauză nu poate fi criticată decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege şi nu poate face obiectul unei plângeri penale.
În ceea ce îl priveşte pe notarul public O. (fostă Z.) A.R., potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. 2 din Legea nr. 36/1995, notarul public are obligaţia de a reface numai certificatul de moştenitor, pe baza hotărârii definitive şi irevocabile.
Or, potrivit dispozitivului sentinţei civile nr. 2108/15.02.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 15260/299/2007 s-a constatat nulitatea absolută doar a încheierii finale date la 26.10.1998, în dosarul succesoral nr. 203/1998, precum şi a actului intitulat „notarului public.”
În ceea ce priveşte certificatul de moştenitor, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 5950/26.06.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 3313/1999, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 783/A/11.04.2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 2520/12.11.2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii formulată de numitul R.V., de anulare parţială a certificatului de moştenitor nr. 215/26.10.1998, emis de notarul public Z. (în prezent O.) A.R..
Aşa fiind, în sarcina notarului public O. (fostă Z.) A.R. nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte de natură penală.
Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală, Curtea va respinge plângerea, ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, va menţine rezoluţiile atacate.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, petentul va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
