Cerere reactualizare compensatii banesti stabilite prin decizia ANPR
CURTEA DE APEL T I M I Ş O A R A
SECŢIA ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DOSAR NR_-29.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1226
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta pârâtă – Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 B împotriva sentinţei civile nr. 663/2.09.2008, pronunţată de Tribunalul T i m i ş în dosarul nr(…), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi O. H., O. N., O. B. şi D. N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă intimaţii reclamanţi O. H. şi O. B., lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care intimaţi reclamanţi depun la dosar întâmpinare şi nemaifiind formulate alte cereri, instanţa acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimaţii reclamanţi prezenţi având cuvântul, solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii ca temeinică şi legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 663/CA/2 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr(…), Tribunalul T i m i ş admite acţiunea formulată de reclamanţii O. H., O. N., O. B. şi D. N., împotriva pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor B. A obligat pârâta să reactualizeze compensaţiile băneşti stabilite prin emiterea Deciziei nr. 751/20.12.2007 de validare a Hotărârii nr. 589/26.06.2003 a Comisiei Judeţene T pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, la data plăţii şi să achite reclamanţilor aceste compensaţii actualizate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanţii O. H., O. N., O. B. şi D. N. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să reactualizeze compensaţiile băneşti stabilite prin emiterea deciziei nr. 751/20.12.2007 de validare a Hotărârii nr. 589/26.06.2003 a Comisiei Judeţene T pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, la data plăţii şi să achite reclamanţilor aceste compensaţii actualizate, fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că prin hotărârea nr. 589/26.06.2003 a Comisiei Judeţene T, a fost recunoscut dreptul la compensaţii reclamanţilor în sumă totală de 609.714.771 lei, iar după patru ani de zile prin emiterea Deciziei nr. 751/20.12.2007 a fost validată hotărârea la nivelul aceleiaşi sume.
Deşi au trecut mai mult de 4 ani de la data adoptării de către comisia locală a Hotărârii nr. 589/26.06.2003, pârâta Cancelaria Primului Ministru – Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu a efectuat procedura de validare a hotărârii comisiei locale în raport de dispoziţiile art. 7 aliniatul 3 din Legea nr. 9/1998, respectiv Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Cancelariei Primului Ministru are ca atribuţii – conform art. 4 litera g din H.G. nr. 1643/7.10.2004 aceea de a „propune reactualizarea despăgubirilor… la data emiterii ordinului de validare” astfel că şi legiuitorul a considerat că se impune o reparaţie echitabilă, în sensul stabilirii sumei ca şi despăgubire şi apoi reactualizarea sa între data stabilirii sumei şi data emiterii ordinului de validare.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa a constatat că acţiunea reclamanţilor este întemeiată, pârâta avea obligaţia să se pronunţe asupra hotărârii Comisiei Judeţene T de aplicare a Legii nr. 9/1998, respectiv să valideze suma propusă ca despăgubiri în 60 de zile şi să o reactualizeze.
Interpretarea literală şi sistematică a dispoziţiilor art. 8 aliniatul 2 din Legea nr. 9/1998 conduce la concluzia că legiuitorul a făcut în mod cert distincţie între „stabilirea” şi „validarea” compensaţiilor. Momentul în raport cu care se determină obligaţia de actualizare, în funcţie de data plăţii, fiind cel al stabilirii lor de către Comisia Judeţeană. Având în vedere respectarea principiului acordării compensaţiilor la nivelul acoperirii integrale a pagubei suferite de cei îndreptăţiţi, cât şi a evitării prejudicierii unor persoane ca urmare a neîndeplinirii în termenul legal a obligaţiilor ce cad în sarcina organismelor abilitate să pună în aplicare dispoziţiile Legii nr. 9/1998, neputându-se pune în sarcina reclamanţilor riscul erodării sumelor stabilite de comisie prin trecerea timpului ca urmare a nevalidării hotărârilor în termenul reglementat de art. 7 aliniatul 3 din Legea nr. 9/1998.
În mod evident, suma de 609,714,771 lei stabilită de către Comisia Judeţeană ca reprezentând valoarea compensaţiilor la data de 26.06.2003, nu mai avea aceeaşi valoare la data validării 20.12.2007 şi clar nu va mai avea aceeaşi valoare la data viitoare a plăţii, din cauza inflaţiei,. Ori, reclamanţii sunt îndreptăţiţi, atâta vreme cât hotărârea comisiei judeţene T a fost menţinută la suma stabilită să primească aceeaşi valoare economică a compensaţiilor stabilite, cu alte cuvinte, aceeaşi valoare a despăgubirilor aşa cum a fost determinată şi nu diminuată urmare procesului inflaţionist, la data încasării sumei.
Susţinerea pârâtei că sumele au devenit cert, lichide şi exigibile la data emiterii ordinului de validare nu poate fi reţinută întrucât, pe de o parte, nu are fundamentare în dispoziţiile legale, iar pe de altă parte, întrucât dreptul la compensaţie stabilit de Comisia Judeţeană T este sub condiţie rezolutorie, respectiv depinde de validarea acestora, însă în momentul în care au fost validate şi deci condiţia cade, dreptul la compensaţii se consolidează cu efect retroactiv de la data stabilirii astfel încât beneficiarul are dreptul la data plăţii la aceeaşi valoare economică cu cea din momentul stabilirii ca urmare a evaluării.
Aşa fiind, în temeiul art. 7 aliniatul 3, art. 8 aliniatul 2 din Legea nr. 9/1998, raportat la art. 1, art. 8, art. 10, art. 18 şi art. 24 aliniatul 2 din Legea nr. 554/2004 şi principiul de drept civil al reparării integrale a prejudiciul, acţiunea a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, solicitând modificarea în totalitate a sentinţei recurată în ceea ce priveşte actualizarea compensaţiilor băneşti acordate prin Decizie nr. 751/20.12.2007.
În motivarea recursului, se arată că în raport cu pretenţiile reclamanţilor, de actualizare a cuantumului compensaţiilor acordate, aceasta invocă dispoziţiile art. 34 litera b din H.G. nr. 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora prin Hotărârea nr. 589/20.12.2003 a Comisiei Judeţului T s-a făcut o propunere privind cuantumul compensaţiilor, acestea devenind certe, lichide şi exigibile din momentul validării lor de către Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Având în vedere faptul că această creanţă este stabilită, devenind astfel şi exigibilă, la data emiterii Deciziei de validare, pentru actualizarea ei se aplică dispoziţiile aret. 8 aliniatul 2 din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora în cazul în care compensaţiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate şi se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
Potrivit art. 5 din H.G. nr. 286/2004, compensaţiile „ se achită beneficiarilor eşalonat pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40 % în care se face plata şi 60 % în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat, Cota de 60 % din cuantumul compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr. 9/1998”.
Dispoziţiile legale mai sus menţionate se coroborează cu prevederile H.G. nr. 1277/2007 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului la 7 septembrie 1940, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 753/1998.
Potrivit dispoziţiilor prevăzute la art. 38 aliniatul 5-6 din H.G. nr. 753/1998:
„D. băneşti stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie de la bugetul de stat, astfel:
– eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60 % în primul an şi 40 % în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei şi 100.000 lei.
– Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranşă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004(…) în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Naţional de Statistică, faţă de luna decembrie a anului anterior.”
Aşadar, H.G. nr. 1277/2007 nu numai că nu modifică prevederile legale anterioare ci le completează. În conformitate cu legislaţia aplicabilă în speţă, în Decizia Vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 320/5.11.2007 se prevede la art. 2 „eşalonarea şi actualizarea compensaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 38 aliniatul 5 litera b din H.G. nr. 753/1998 cu modificările şi completările ulterioare”. Astfel prin Decizia de validare este prevăzută posibilitatea actualizării cuantumului compensaţiilor, la momentul plăţii cotei de 60 %.
A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală şi că legea este de strictă interpretare şi este de natură a determina dublarea cuantumului compensaţiilor, depăşindu-se astfel fondurile repartizare cu această destinaţie.
În fapt, reclamanţii nu au făcut dovada unui prejudiciu ce ar necesita actualizarea.
La dosar s-a depus de către intimaţii reclamanţi, întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate.
În motivarea întâmpinării se reiau în esenţă motivele prezentate în acţiune.
Analizând recursul, din prisma motivelor de recurs şi din oficiu, raportat la disp. art. 304/1 Cpc, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Din probele administrate în cauză raportat la dispoziţiile legale aplicabile Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Astfel, reclamanţii O. H., O. N., O. B. şi D. N. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să reactualizeze compensaţiile băneşti stabilite prin emiterea deciziei nr. 751/20.12.2007 de validare a Hotărârii nr. 589/26.06.2003 a Comisiei Judeţene T pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, la data plăţii şi să achite reclamanţilor aceste compensaţii actualizate.
În hotărârea nr. 589/26.06.2003 a Comisiei Judeţene T, a fost recunoscut dreptul la compensaţii reclamanţilor în sumă totală de 609.714.771 lei, iar după patru ani de zile prin emiterea Deciziei nr. 751/20.12.2007 a fost validată hotărârea la nivelul aceleiaşi sume, însă, pârâta Cancelaria Primului Ministru – Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu a efectuat procedura de validare a hotărârii comisiei locale în raport de dispoziţiile art. 7 aliniatul 3 din Legea nr. 9/1998, respectiv Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Cancelariei Primului Ministru care are ca atribuţii – conform art. 4 litera g din H.G. nr. 1643/7.10.2004 aceea de a „propune reactualizarea despăgubirilor… la data emiterii ordinului de validare”
Din acest temei legal rezultă că însuşi legiuitorul a considerat că se impune o reparaţie echitabilă, în sensul stabilirii sumei ca şi despăgubire şi apoi reactualizarea sa între data stabilirii sumei şi data emiterii ordinului de validare, pârâta având obligaţia să se pronunţe asupra hotărârii Comisiei Judeţene T de aplicare a Legii nr. 9/1998, respectiv să valideze suma propusă ca despăgubiri în 60 de zile şi să o reactualizeze.
De asemenea, prima instanţă a arătat că interpretarea literală şi sistematică a dispoziţiilor art. 8 aliniatul 2 din Legea nr. 9/1998 conduce la concluzia că legiuitorul a făcut în mod cert distincţie între „stabilirea” şi „validarea” compensaţiilor. Momentul în raport cu care se determină obligaţia de actualizare, în funcţie de data plăţii, fiind cel al stabilirii lor de către Comisia Judeţeană. Având în vedere respectarea principiului acordării compensaţiilor la nivelul acoperirii integrale a pagubei suferite de cei îndreptăţiţi, cât şi a evitării prejudicierii unor persoane ca urmare a neîndeplinirii în termenul legal a obligaţiilor ce cad în sarcina organismelor abilitate să pună în aplicare dispoziţiile Legii nr. 9/1998, neputându-se pune în sarcina reclamanţilor riscul erodării sumelor stabilite de comisie prin trecerea timpului ca urmare a nevalidării hotărârilor în termenul reglementat de art. 7 aliniatul 3 din Legea nr. 9/1998.
Pentru aceasta, suma de 609,714,771 lei stabilită de către Comisia Judeţeană ca reprezentând valoarea compensaţiilor la data de 26.06.2003, nu mai avea aceeaşi valoare la data validării 20.12.2007 şi nici la data viitoare a plăţii, din cauza inflaţiei, factor care nu se poate imputa părţilor, însă, lipsa de diligenţă a recurentei este evidentă.
Reclamanţii sunt îndreptăţiţi, atâta vreme cât hotărârea comisiei judeţene T a fost menţinută la suma stabilită să primească aceeaşi valoare economică a compensaţiilor stabilite, cu alte cuvinte, aceeaşi valoare a despăgubirilor aşa cum a fost determinată şi nu diminuată urmare procesului inflaţionist, la data încasării sumei.
Motivele invocate de pârâtă nu pot fi reţinute şi nici nu sunt de natură să ducă la modificarea ori la casarea sentinţei.
Curtea nu poate aprecia ca pertinentă susţinerea că sumele au devenit cert, lichide şi exigibile la data emiterii ordinului de validare nu poate fi reţinută întrucât, pe de o parte, nu are fundamentare în dispoziţiile legale, iar pe de altă parte, întrucât dreptul la compensaţie stabilit de Comisia Judeţeană T este sub condiţie rezolutorie, respectiv depinde de validarea acestora, însă în momentul în care au fost validate şi deci condiţia cade, dreptul la compensaţii se consolidează cu efect retroactiv de la data stabilirii astfel încât beneficiarul are dreptul la data plăţii la aceeaşi valoare economică cu cea din momentul stabilirii ca urmare a evaluării.
Ca urmare, în temeiul art. 7 aliniatul 3, art. 8 aliniatul 2 din Legea nr. 9/1998, raportat la art. 1, art. 8, art. 10, art. 18 şi art. 24 aliniatul 2 din Legea nr. 554/2004 şi principiul de drept civil al reparării integrale a prejudiciul, acţiunea a fost admisă în mod legal, iar pentru aceleaşi considerente va fi respins recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 663/2008, pronunţată în dosarul nr(…) al Tribunalul u i T i m i ş.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 663/2008, pronunţată în dosarul nr(…) al Tribunalul u i T i m i ş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 13 noiembrie 2008.
