CURTEA DE APEL GALAŢI
SECŢIA ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA NR.276
Şedinţa publică de la 12 Martie 2009
La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR B, D. G., nr.202A, împotriva sentinţei nr.287/G./14.10.2008 pronunţată de Tribunalul B r ă i l a în dosarul nr(…).
La apelul nominal a răspuns intimata D. M. prin avocat P. E. în baza împuternicirii avocaţiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recurenta Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor a depus la dosar, note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală. Depune concluzii scrise la dosar la care se află ataşate un set de înscrisuri. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
A s u p r a recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B r ă i l a sub nr(…) petenta D. M. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.716/12 mai 2008 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a hotărârii nr.23 din 4 iulie 2007 emisă de Comisia Judeţeană B de aplicare a Legii nr.290/2003.
Petenta arată că atât decizia cât şi hotărârea sunt nelegale deoarece interpretează în mod trunchiat dispoziţiile Legii nr.290/2003 cât şi cele din HG nr.1120/2006. Se motivează în respingerea cererii de acordare a despăgubirilor faptul că pentru autoarea U. M. nu există nici un înscris oficial care să facă dovada calităţii sale de refugiată. A.N.R.P. B ignoră cu bună ştiinţă situaţia probată de contestatoare.
În dovedirea calităţii de refugiată a numitei U. M., bunica mea a depus extrasul din „tabelul cuprinzând refugiaţii stabiliţi pe teritoriul plasei E. jud.B” din care rezultă că bunicul U. (U.) U. s-a stabilit pe raza acestei comune în anul 1944 împreună cu membrii familiei.
U. M. era soţia bunicului U. U. şi în mod implicit se afla în sfera persoanelor incluse în categoria membrilor de familie.
Un alt act prin care dovedeşte că U. M. este soţia lui U. U. este şi adeverinţa emisă de preotul paroh al bisericii din comuna E., raion B., regiunea P.. Din această adeverinţă rezultă că U. U. născut în anul 1880 s-a căsătorit cu U. M. născută în 1876, căsătorie ce a avut loc în anul 1899.
Calitatea de refugiată este întărită şi prin certificatul nr.34 din 19.06.2008 eliberat de Serviciul Relaţii Financiare şi din cadrul raionului D. – Republica M din care rezultă că în anul 1944 în urma refugiului lui U. U. şi U. M. în România autorităţile T. au confiscat averea acestora rămasă în satul E. E..
Intimata B. B a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea contestaţiei deoarece petenta D. M. nu a făcut dovada calităţii de refugiată a bunicii sale U. M. cu documentele prevăzute de art.2 al.4 din HG nr.1120/2006. În tabelul cuprinzând refugiaţii emis de plasa E., jud.B nu este prevăzută şi U. M..
B. B arată că Certificatul de deces al numitei U. M. nu poate fi un act care să dovedească calitatea de refugiat.
Calitatea de refugiat pe teritoriul României între anii 1940-1944 poate fi dovedită cu: dovada luării în Evidenţa Populaţiei de organele de specialitate a localităţii unde s-au stabilit refugiaţii, carnet de refugiat sau buletin nominal de evacuare, foi de călătorie eliberată de Statul Român pentru persoanele respective sau carnet de muncă în situaţia în care refugiaţii erau funcţionari de stat.
Instanţa analizând materialul probator a constatat că numita D. M. este fiica lui U. E. născut în anul 1900 în E., comuna E., regiunea P., având ca părinţi pe U. U. şi U. M..
Bunicii petentei s-au refugiat în primăvara anului 1944 în România comuna E., jud.B, aşa cum rezultă din extrasul nr.C 523 din 8 august 2003 eliberat de Arhivele Naţionale -Direcţia Judeţeană B . U. M. este născută în 1876 în localitatea E. şi a încetat din viaţă în 6 mai 1944 în comuna E.. Aceasta este una şi aceeaşi persoană cu aceea indicată în adeverinţa eliberată de E. comunei E., regiunea P., în data de 1 iulie 2008 din care rezultă că U. M. născută în 1876 s-a căsătorit cu U. U. născut în anul 1880, căsătoria având loc în anul 1899 .
Un alt document din care rezultă că U. M. este soţia lui U. U. şi refugiaţi în România este şi Certificatul nr.34 din 11.06.2008 eliberat de Serviciul Cadastru din cadrul raionului D. – Republica M din care rezultă că cei doi s-au refugiat .
Instanţa a respins apărările B. B privind modul de dovedire a calităţii de refugiat numai prin înscrisurile enumerate de aceasta. Acest mod de a restrânge probatoriul în dovedirea calităţii de refugiat nu este prevăzut nici în Legea nr.290/2003 şi nici în HG nr.1120/2006.
Dispoziţiile privind dovedirea calităţii de refugiat din E., E. de Nord şi Ţ. I. sunt prevăzute în art.5 din lege. „Cererile trebuie însoţite de acte doveditoare, certificate de autorităţi sau de declaraţia autentică a petentului însoţită de declaraţiile a doi martori de asemenea autentificate. Aceleaşi documente sunt prevăzute şi în art.2 al.4 din HG nr.1120/2006.
În completarea probatoriului adus de petentă de la autorităţile din Republica M sunt declaraţiile autentificate date de numitele N. B. şi T. E., persoane născute în anul 1919 în E. şi care i-au cunoscut pe U. U. şi U. M. .
Apărarea intimatei în sensul că în extrasul eliberat de Arhivele Direcţiei Judeţene B nu este amintită şi U. M. nu este fondată deoarece aceasta din urmă a decedat în 6 mai 1944 în comuna E., iar documentul de referă la cei care erau în viaţă între 13 mai şi 1 iunie 1944, dar aceasta nu însemnă că şi-a pierdut calitatea de refugiată.
La ultimul punct din acest extras se face menţiunea că U. U. este însoţit de membrii de familie. Membrii de familie sunt U. E. născut în 1900, fiul celor doi, U. E., născută în 1902 soţia acestuia din urmă şi copiii lui U. E. şi U. E..
Copiii lui U. U. şi U. M. cât şi nepoţii E., E., M., E. şi O. s-au întors în E. de unde au fost deportaţi în 6 iulie 1949 în regiunea E.-N. până în anul 1956 aşa cum rezultă din adresa nr.8/4 –C-59 din 16 mai 2007 emisă de Ministerul Afacerilor Interne al Republice M .
În condiţiile refugiului din E., E. de Nord şi Ţ. I. în primăvara anului 1944 nu se mai putea vorbi de înscrisurile amintite de intimată. Aceste documente ar fi putut fi solicitate doar celor care s-au refugiat în iunie 1940 în alte condiţii istorice.
Dovedindu-se calitatea de refugiată a bunicii petentei U. M. aceasta este îndreptăţită şi la despăgubirile prevăzute de Legea nr.290/2003.
Faţă de cele arătate instanţa constată că cererea (contestaţia) formulată de petenta D. M. este întemeiată urmând a se anula decizia nr.716/12.05.2008 emisă de B. B şi hotărârea nr.23/4.07.2007 adoptată de Comisia Judeţeană B pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Î m p o t r i v a sentinţei nr.287/2008 a Tribunalul u i B r ă i l a în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că prima instanţă a pronunţat soluţia cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii şi printr-o defectuoasă apreciere a materialului probator administrat în cauză.
Astfel, instanţa a interpretat şi aplicat greşit prevederile Legii nr.290/2003 care stabileşte modalitatea de acordare a despăgubirilor în cauză nefiind dovedit refugiul autoarei U. M..
Instanţa a încălcat şi prevederile H.G.nr.1120/2006 care stabileşte ce acte pot constitui dovezi ale refugiului, actele de stare civilă neputând intra în această categorie.
Instanţa nu a avut în vedere că în extrasul eliberat pe numele U. U. nu este trecută nici o persoană la rubrica “numărul persoanelor ce-l însoţesc”, iar unele dintre declaraţiile date conform art. 2 alin.4 teza II din H.G.nr.1120/2006 sunt neconcludente, în sensul că martorii nu menţionează nimic despre autoarea U. M..
Reclamanta nu a făcut dovada că a făcut demersuri pentru a obţine acte în dovedirea calităţii de refugiat a autorilor, conform art. 2 alin.5 din acelaşi act normativ.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspctele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale în materie şi o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunţând o sentinţă legală şi temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Sunt nefondate susţinerile recurentei privind restrângerea mijloacelor de probă a calităţii de refugiat, aceasta făcând o interpretare eronată a prevederilor art. 5 din Legea nr.290/2003 şi a art.2 alin.4 din H.G.nr.1120/2006, acte normative care nu prevăd nici o modalitate de limitare a probatoriului.
Din ansamblul probator administrate cu respectarea dispoziţiilor legale, rezultă în mod clar calitatea de refugiat a autoarei U. M., instanţa de fond coroborând în mod corect extrasele de pe U. cuprinzând refugiaţii stabiliţi pe teritoriul plăşii E., judeţul B, cu actele de stare civilă şi cu declaraţiile autentificate ale martorilor.
De asemenea, corespondenţa purtată de reclamantă cu Primăria satului E. E. şi cu Arhivele Naţionale ale Republici M, nu s-a făcut doar în scopul obţinerii unor acte în dovedirea proprietăţii autorilor, demersurile reclamantei încadrându-se în prevederile art.2 alin.5 din H.G.nr.1120/2006.
Este lipsită de orice raţiune susţinerea recurentei în sensul că există posibilitatea ca autorii reclamantei să fi beneficiat de prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care s-au solicitat despăgubiri, o asemenea motivare, nesusţinută de probe, neputând constitui temei al respingerii cererii.
Cum reclamanta a făcut dovada susţinerilor sale, potrivit art.1169 Cod civil, în mod corect prima instanţă a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Constatând respectarea în cauză a prevederilor art.261 alin. pct.5 Cod proc.civilă, precum şi faptul că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinţei recurate, de natură a fi luate în discuţie şi din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR B, D. G., nr.202A, împotriva sentinţei nr.287/G./14.10.2008 pronunţată de Tribunalul B r ă i l a în dosarul nr(…).
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Martie 2009.
