Prin ordonanta din 14.06.2011 a P. de pe lânga Jud .R. de V. au fost scosi de sub urmarirea penala pentru infractiunea prevazuta de art.198 al.1, în baza art.10 lit. d C. pr.pen., intimatii Al. T. G. si I. Fl. De asemenea, fata de acestia s-a dispus neînceperea urmaririi penale pentru infractiunea prev. de art.189 al.1 C. p. care nu exista, infractiunea prev. de art.201 al.2 C. p. nefiind întrunite elementele constitutive, infractiunea distincta prev. de art.198 al.1 Cod penal altele decât cele cercetate în prezenta cauza si pentru infractiunea de amenintare prev. de art.193 Cod penal, întrucât fapta nu exista.
Împotriva acestei ordonante a formulat plângere persoana vatamata G. Fl., solicitând prim-procurorului parchetului infirmarea solutiei; prin rezolutia nr.133/II/2/11.07.2011 a fost respinsa plângerea ca neîntemeiata.
În termenul legal prevazut de art.2781 Cod procedura penala partea vatamata a sesizat instanta cu plângere împotriva mentionatei solutii, plângere înregistrata la nr. 3040/292/19.07.2011.
În aceasta faza procesuala nu s-au depus alte înscrisuri.
Pe baza actelor si lucrarilor din dosarul de urmarire penala, instanta a retinut urmatoarele :
În seara de 15.08.2009 intimatii au invitat-o pe petenta la o plimbare cu masina, aceasta fiind de acord. În acest context au ajuns pe un teren arabil situat între comunele Peretu si Plosca, unde au oprit masina si, pe bancheta din spate, intimatul Al. T. G. si petenta au întretinut un raport sexual oral, fapta ce s-a repetat în aceeasi seara, tot în autoturism, dar într-un alt loc, respectiv pe un drum secundar între comunele Peretu si Troianul.
Petenta a întretinut raporturi sexuale orale si cu celalalt intimat, I. Fl., la domiciliul acestuia, câteva ore mai târziu. Intimatul, în declaratia data la 15.10.2009 (f.70 dosar de urmarire penala) a aratat ca o cunoaste pe G. Fl. „de când era mica” stia ca frecventeaza cursurile scolii generale din comuna, apreciind ca are 13 sau 14 ani. Celalalt intimat, în depozitia din data de 15.10.2009 (f.62 – dosar de urmarire penala) a declarat ca stia de la I.Fl. ca petenta frecventa cursurile scolii generale.
Declaratiile ulterioare date de cei doi intimati în sensul ca nu au cunoscut vârsta minorei, considerând ca are mai mult de 15 ani, nu au putut fi retinute de instanta ca împrejurari de natura a-i exonera pe acestia de raspunderea penala.
Coroborând depozitiile partilor cu celelalte mijloace de proba existente în dosarul de urmarire penala (inclusiv plansele foto în care apare petenta, al carei aspect fizic este corespunzator vârstei de 13 – 14 ani), instanta a apreciat ca solutia data de procuror privind scoaterea de sub urmarirea penala a celor doi este netemeinica si nelegala.
Contrar celor mentionate de procuror în motivarea ordonantei, instanta a retinut ca sunt indicii temeinice pe baza carora, în mod rezonabil, cei doi intimati au putut sa îsi dea seama ca minora nu avea înca vârsta de 15 ani. Atâta vreme cât cunosteau faptul ca petenta frecventa cursurile scolii generale (I. Fl. fiind si vecin cu aceasta), iar caracteristicile sale fizice sunt specifice vârstei, nu exista dubii cu privire la faptul ca intimatii au stiut la momentul savârsirii faptelor ca partea vatamata are aproximativ 13 ani.
Cu privire la solutia de neîncepere a urmaririi penale data pentru celelalte infractiuni, instanta a apreciat ca aceasta este temeinica si legala.
Infractiunile de lipsire de libertate, amenintare si act sexual cu un minor (constând în întretinerea de relatii sexuale de catre petenta cu alte persoane decât intimatii) prev. si ped. de art.189 al.1, art.193 si art.198 al.1 Cod penal, nu au fost dovedite.
Din întreg materialul probator rezulta ca minora a mers de buna voie cu cei doi intimati (desi fusese sfatuita de prietena ei sa nu faca acest lucru), nu a fost amenintata cu savârsirea unei infractiuni, amenintare de natura sa o alarmeze si, de asemenea, nu exista indicii din care sa rezulte ca deflorarea veche pe care o prezinta ar fi fost rezultatul unei relatii sexuale cu persoane necunoscute.
Cu privire la infractiunea de perversiune sexuala prev. si ped. de art. 201 al.2 Cod penal, instanta a constatat ca raporturile sexuale pe care le-a avut minora cu cei doi intimati nu se circumscriu în notiunea de „act de perversiune sexuala” asa cum a fost lamurita de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin DRIL nr. III/2005.
Pentru considerentele expuse, în baza art.2781 al.8 lit.c Cod procedura penala, instanta a admis plângerea si a desfiintat ordonanta de scoatere de sub urmarire penala cu privire la infractiunea prevazuta de art.198 alin.1 Cod penal si a mentinut celelalte dispozitii ale ordonantei atacate privind solutiile de neîncepere a urmaririi penale.
