Recurs, vatamarea corporala din culpa (art. 184 C.p.)
Jud. CI.
Prin decizia penala 522/R din data de 10.11.2011 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul penal xxx/226/2008, s-a dispus:
Respinge recursul formulat de asiguratorul SC A SA Bucuresti impotriva sentintei penale nr 94/5.04.2011 pronuntate in dosarul penal nr xxx/226/2008 al Judecatoriei Fagaras, pe care o mentine.
In baza art 192 al 2 CPP obliga recurentul-asigurator sa plateasca statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, au fost retinute urmatoarele:
Constata ca prin sentinta penala nr 94/5.04.2011 Judecatoria Fagaras a dispus:
In baza art. 184 al. 1 si 3 cod penal cu referire la art. 181 al. 1 cod penal condamna pe inculpatul TAM la o pedeapsa de 10 luni inchisoare, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In baza art. 71 alin. 1 cod penal interzice inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza II si lit. b cod penal din momentul in care hotarârea de condamnare ramâne definitiva si pâna la terminarea executarii pedepsei sau considerarea ca executata a acesteia.
In baza art. 81, 82 cod penal dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 10 luni. In baza art. 71 alin. 5 cod penal suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii. Pune in vedere inculpatului dispozitiile art. 83 cod penal.
In baza art. 14 al. 3 lit. b cod procedura penala, art. 998, 999 cod civil si art. 49 din Legea nr. 136/1995 obliga pe asiguratorul S.C. AR A S.A.- Sucursala Brasov sa plateasca partii civile BMS cu titlu de daune materiale, si suma de 15.000 lei, cu titlu de daune morale. Respinge in rest pretentiile civile ale partii civile BMS.
In baza art. 191 al. 1 cod procedura penala obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 720 lei cheltuieli judiciare.
In baza art. 193 al. 1 cod procedura penala si art. 50 din Legea nr. 136/1995 obliga pe asiguratorul S.C. AR A S.A.- Sucursala Brasov sa plateasca partii civile BMS suma de 839 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut pe baza materialului probator administrat in cauza urmatoarea stare de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Fagaras nr. 476/P/2008, inregistrat la aceasta instanta sub nr. 2963/226/2008, a fost trimis in judecata inculpatul TAM, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prev. de art.184 alin. 1 si 3 cod penal cu referire la art. 181 alin. 1 cod penal.
Ca stare de fapt s-a retinut ca in noaptea de 7/8 aprilie 2008 in jurul orelor 025 inculpatul conducea ansamblul de autovehicule format din autotrenul cu nr. de inmatriculare B-10818 si semiremorca cu nr. de inmatriculare B-10703 pe DN 1 pe directia Fagaras-Brasov, efectuând un transport de marfa pentru SC ILC SRL Arges, unde era angajat la acea data.
La intrarea in localitatea Sercaia, unde era montat un semafor mobil, nu a observat in timp util schimbarea de culoare din verde in rosu a acestuia si datorita faptului ca nu pastra o distanta corespunzatoare fata de autovehiculul ce se deplasa in fata sa nu a oprit la timp ansamblul de autovehicule. In aceste imprejurari a intrat in impact cu autoutilitara, cu nr. de inmatriculare AR-08-BDY, condusa de partea vatamata BMS care oprise regulamentar in fata sa.
Initial accidentul rutier a fost inregistrat ca o simpla tamponare deoarece partea vatamata nu acuza o vatamare corporala. Ulterior s-a constatat ca a suferit o „contuzie forte genunchi stâng” care a necesitat pentru vindecare un numar de 30 zile de ingrijiri medicale.
Accidentul s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului care a incalcat prevederile art. 48 si art. 51 din OUG 195/2002.
Cu privire la latura civila, instanta a retinut ca partea vatamata BMS s-a constituit parte civila in cauza solicitând de la inculpat, partea responsabila civilmente si asigurator suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale, suma de 945,49 lei reprezentând cheltuieli recuperare vatamare corporala, suma de 1.787,56 lei reprezentând dotari auxiliare autovehicul, suma ce reprezinta veniturile nerealizate datorita distrugerii autovehiculului de transport marfa AR—–, singur mijloc aducator de venituri al firmei, suma reprezentând venituri nerealizate datorita imposibilitatii derularii creditului bancar de 55.000 lei, aprobat la 1 aprilie 2008 de Pro Credit Bank, credit ce era garantat cu autovehiculul distrus in accidentul rutier din data de 08.04.2008, credit cu care urma sa se achite contravaloarea celui de-al doilea autovehicul de transport marfa, pentru care exista contract de transport, suma reprezentând pierderea cauzata de plata salariului celui de-al doilea sofer angajat pentru a prelua autovehiculul distrus in accident, persoana concediata ulterior datorita tergiversarii despagubirii daunei de catre societatea de asigurare A, pierdere in cuantum de 3.400 lei, suma de 52.918,03 lei ce reprezinta valoarea de despagubire pentru autovehiculul distrus, transportul epavei precum si devizul estimativ de reparatie, la care se adauga penalizari de 0,1% pe zi de intârziere, conform ordinului nr. 11/2007 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor .
Referitor la daunele morale, instanta a constatat ca partea civila a fost afectata in dreptul ei la integritatea corporala, suferind fizic si psihic pe durata recuperarii, in dreptul acesteia la o existenta linistita si lipsita de evenimente de genul celor incercate si expuse mai sus, astfel ca se impune repararea prejudiciilor morale constând atât in dureri fizice, cât si in suferinte psihice, functie si de durata si intensitatea acestora.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea civila BMS instanta a constatat ca acestea au fost dovedite in parte. Astfel, partea civila a depus inscrisuri din care a rezultat ca a cheltuit suma de 821,79 lei, reprezentând cheltuieli privind transporturile efectuate ca urmare a accidentului suferit, cazarea, tratamentul recuperator si reteta tratament De asemenea, a dovedit cu inscrisuri contravaloarea dotarilor auxiliare a autovehiculului distrus in accident, in suma de 1.787,56 lei .
Pentru stabilirea profiturilor nerealizate datorita distrugerii autovehiculului de transport marfa si ca urmare a imposibilitatii derularii creditului bancar aprobat de Pro Credit Bank in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Prin raportul de expertiza contabila, intocmit de expert contabil ec. Mariana Bucsa, precum si prin completarea la acest raport de expertiza, s-a stabilit ca in cazul in care autovehiculul de transport marfa nu ar fi fost distrus profitul estimat posibil pe care partea civila ar fi reusit sa-l realizeze dupa data accidentului este de 31.932 lei, iar profitul estimat posibil a fi realizat ca urmare a nederularii creditului bancar de 55.000 lei este in valoare de 42.504 lei .
In ceea ce priveste obiectiunile formulate de asigurator privind faptul ca expertul a avut in vedere pentru ambele obiective ale expertizei inca un autovehicul pe lânga cel distrus in accident, cu nr. de inmatriculare VS—–, instanta, fata de inscrisurile de la dosar a constatat ca acest autovehicul cu nr. de inmatriculare VS—- este de fapt acelasi cu cel distrus in accident, cu nr. de inmatriculare AR—-, el având doar numere de inmatriculare diferite in timp , de unde reiese ca avea aceleasi date de identificare, cum ar fi seria sasiului, astfel ca expertul in mod corect a stabilit atât cuantumul profitului nerealizat ca urmare a distrugerii respectivului autovehicul in accidentul rutier cât si cuantumul profitului nerealizat ca urmare a nederularii creditului bancar aprobat, tinând cont doar de autovehiculul distrus in accident.
Instanta a considerat neintemeiata si obiectiunea asiguratorului privind faptul ca profitul nerealizat datorita distrugerii autovehiculului de transport marfa trebuie raportat doar la contractele ferme de transport , intrucât pe perioada de referinta avuta in vedere de expert 1.01.2008-8.04.2008 partea civila a prestat servicii de transport, chiar fara contracte ferme, insa pentru parteneri pentru care efectua transporturi in mod frecvent, nemaifiind nevoie astfel de incheierea unor contracte, tinând cont ca in domeniul comercial de cele mai multe ori astfel de operatiuni se deruleaza fara intocmirea vreunui contract. In consecinta, instanta apreciaza ca expertul in mod corect a stabilit initial cuantumul profitului nerealizat având in vedere si serviciile de transport prestate de partea civila fara contracte ferme, neexistând nici un motiv care sa justifice eliminarea profitului obtinut ca urmare a efectuarii acestor operatiuni de transport, realizabile pentru considerentele de mai sus si in viitor.
Asa fiind, fata de cele ce preced, instanta a luat in considerare valoarea profitului nerealizat calculat de expert prin completarea la raportul de expertiza si nu cel stabilit ulterior prin raspunsul la obiectiunile formulate de asigurator
In ceea ce priveste celelalte despagubiri solicitate de partea civila pentru pierdea cauzata de plata salariului celui de-al doilea sofer, instanta le-a apreciat ca neintemeiate deoarece partea civila putea sa convina cu acel angajat incetarea contractului de munca la data când i s-a comunicat faptul ca nu mai poate obtine creditul aprobat datorita distrugerii acelui autovehicul in accident, autovehicul ce constituia o garantie data pentru obtinerea creditului. Partea civila a solicitat si penalizari de 0,1% pe zi de intârziere, conform Ordinului nr. 11/2007 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, insa instanta a considerat ca nici aceasta cerere nu este fondata, deoarece penalizarea se aplica doar daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenul de 15 zile de la data la care a primit o hotarâre judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca or, in cazul in speta hotarârea judecatoreasca nu este definitiva (art. 36 si 37 din Ordinul nr. 11/2007 al CSA).
Referitor la cel care va fi obligat la plata despagubirilor, instanta a retinut ca asiguratorul si-a asumat expres, prin contractul de asigurare, obligatia de a suporta pagubele cauzate de asigurat prin accidentul auto imputabil. Acest lucru este prevazut si de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995. De asemenea, instanta retine ca persoanele pagubite beneficiaza de actiune directa si impotriva asiguratorului in limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare (art. 42 alin. 2 din Legea nr. 136/1995). In consecinta, instanta a obligat asiguratorul sa plateasca pentru inculpat, despagubiri partii civile pentru prejudiciile cauzate de inculpat in limitele prevazute de lege.
Impotriva acestei hotarâri au formulat recurs in termenul legal asiguratorul SC A SA Bucuresti criticând-o pentru netemeinicie solicitând diminuarea daunelor materiale, morale si inlaturarea obligatiei sale la plata cheltuielilor judiciare. In dezvoltarea motivelor de recurs se sustine ca suma acordata cu titlu de daune morale este prea mare având in vedere ca partea vatamata nu a fost psihic afectata, ca s-au incalcat dispoz. art. 49 lit 1 pc d,55 din Ordinul CSA nr. 11/2007 in sensul ca despagubirile acordate pentru transporturile efectuate ca urmare a accidentului suferit, cazare, tratamentul recuperator si reteta tratament nu sunt dovedite ,iar in plus pentru cheltuielile medicale nu exista prescriptii medicale. Se mai sustine ca s-au incalcat dispoz. art. 27 alin 6 din Ordinul CSA 11/2007, in sensul ca asiguratorul nu acorda despagubiri pentru cheltuielile de judecata la care ar fi obligat proprietarul sau conducatorul autovehiculului asigurat raspunzator de producerea prejudiciului.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate dar si sub aspect devolutiv potrivit dispoz. art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul retine urmatoarele:
Starea de fapt a fost corect retinuta de instanta de fond, aceasta fiind rezultatul examinarii coroborate a probelor administrate in cauza, respectiv: actele intocmite cu ocazia constatarii tamponarii , rapoarte de constatare medico-legala, actele medicale , plângerea penala si declaratiile partii vatamate si ale inculpatului, declaratia martorului DM si raportul de expertiza contabila intocmit in cauza cu completarile ulterioare.
Individualizarea judiciara a fost realizata cu luarea in considerare a tuturor criteriilor prevazute de art 72 CP,deci si a circumstantelor personale iar pedeapsa aplicata de 10 luni inchisoare este echilibrata, raspunde exigentelor legii penale si asigura scopul pedepsei astfel cum este prevazut de dispoz. art. 52 Cod penal.
In ceea ce priveste critica recurentului asigurator ce vizeaza cuantumul daunelor morale acordate partii civile BMS, aceasta este neintemeiata raportat la probele administrate,respectiv declaratia martorului SSD si inscrisurile medicale care au dovedit existenta unui prejudiciu moral raportat la suferintele fizice si psihice produse unui barbat in vârsta de 31 ani,ce a fost imobilizat efectiv timp de aproximativ o luna, in care a avut nevoie permanenta de ingrijire,a fost scos din mediul firesc de viata si munca, acesta necesitând 30 zile de ingrijiri medicale, urmata de recuperare medicala pe o lunga perioada de timp pentru tratarea complicatiilor aparute-hipotrofie muschi, traumatism toraco-abdominal forte, piramida nazala, a avut nevoie de tratament indelungat BFT si kinetoterapie potrivit prescriptiilor medicale aflate la f 14 si urmatoarele dosar u.p.
Instanta a avut in vedere la admiterea acestor pretentii in cuantum de 20.000 lei raportat la dispozitiile deciziei nr. 1/2005 a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie – Sectiile ,dispozitiile din Ordinul CSA din 2008,art. 14 alin. 3 C.p.p, art. 998 C civ. si Recomandarile Consiliului Europei din 1969 de la Londra care subliniaza , intre altele ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscuta in cazul leziunilor corporale din culpa, despagubirea având rolul de a da o compensare victimei .
In ceea ce priveste prejudiciul material in mod corect a fost cuantificat de prima instanta la 821,79 lei, raportat la inscrisurile depuse la dosar cu transporturile efectuate ca urmare a accidentului suferit, cazarea, tratamentul recuperator si reteta tratament,critica asiguratorului sub acest aspect urmând a fi respinsa ca nefondata.
Critica recurentului asigurator privind obligarea sa la cheltuieli judiciare catre partea civila BMS va fi respinsa ca nefondata raportat la dispozitiile art. 50 din Legea nr. 136/1995 in sensul ca ,,Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri” dar si la principiul ierarhiei actelor juridice .
Fata de aceste considerente in baza art 385/15 pct. 1 lit b CPP Tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de asiguratorul SC A SA Bucuresti si va mentine sentinta penala 94/2011 a Judecatoriei Fagaras ca fiind legala si temeinica.
