Pescadorul „C„ a servit nemijlocit la savârsirea infractiunii, fiind specializat si dotat pentru recoltarea piscicola maritima.
Pescadorul „C„ a servit nemijlocit la savârsirea infractiunii, fiind specializat si dotat pentru recoltarea piscicola maritima.
Dupa cum reiese din înscrisurile cauzei, pescadorul apartine rudelor inculpatului, constituind un bun dedicat unei afaceri de familie, asa cum rezulta si din numele ambarcatiunii.
În lipsa unui plan de exploatare precis si detaliat, prin care proprietarul navei sa încredinteze exploatarea sa unei alte persoane si tinând seama ca o parte din acestia sunt înregistrati în autorizatia emisa de Ministerul Agriculturii si Satelor din Republica Turca si ca membri ai echipajului, se apreciaza ca proprietarul vasului cunostea ruta si activitatile ilicite desfasurate în zona economica exclusiva de catre ambarcatiune si echipaj.
Faptul ca proprietarii navei sunt de gen feminin, rude cu inculpatul, întareste convingerea instantei ca înregistrarea ambarcatiunii a fost efectuata în scopul disimularii proprietarilor reali sau a preconstituirii unui impediment la confiscare.
Art. 118 alin. 1, lit. b Cod penal in ref. la art. 118 alin. 2, 3 Cod penal
I. Sentinta recurata:
Prin sentinta penala nr. 474/06.05.2011, pronuntata de Judecatoria Constanta, în dosarul penal nr. 3143/212/2011 s-a dispus:
„Ia act ca partile vatamate ANPA si INCDM ”GA”, nu s-au constituit parti civile în cauza.
În baza art. 118 lit a C.p. si art. 66 alin. 2 si 3 din O.U.G. nr. 23/2008, confisca de la condamnatul C.H., suma de 802,06 lei, reprezentând contravaloarea cantitatii de 106 kg peste, ridicata prin procesul verbal din data de 04.04.2010 de catre IJPF Constanta si predata spre valorificare custodelui SC P.P. SRL, potrivit N.I.R. nr. 41/04.04.2010.
În baza art. 118 lit b C.p. si art. 66 alin. 1 din O.U.G. nr. 23/2008, confisca de la condamnatul C.H., 225 setci, 46 ave, 1 bucata microfon marca CB MICROPHONE, 1 bucata microfon marca YOSAN, 1 bucata microfon marca CAROL si 1 bucata microfon marca SAILOR, ridicate prin procesul verbal încheiat la data de 04.04.2010 de catre I.J.P.F. Constanta.
În baza art 118 lit b C.p. si art. 66 alin. 1 din O.U.G. nr. 23/2008, confisca de la condamnatul C.H., pescadorul „C 3422TG3195”, pavilion Turcia, înregistrat în portul Istanbul, aflat în custodia acestuia si în proprietatea cetatenilor turci C.A., C.F. si C.S., împreuna cu echipamentele de navigatie si accesoriile din dotare, ridicat de IJPF Constanta, potrivit proceselor verbale din data de 04.04.2010. „
Pentru a pronunta aceasta hotarâre judecatoria a retinut urmatoarele:
La data de 3 aprilie 2010, inculpatul C.H., în calitate de capitan al navei cu pavilion turcesc „C”, a pescuit în apele teritoriale românesti, cu unelte de pescuit neautorizate, fara a detine licenta de pescuit pentru nava si în perioada de prohibitie.
În sedinta de judecata din data de 14.01.2011, în raport de prevederile art.3201 alin. 5 C.pr.pen., Judecatoria a dispus disjungerea cauzei sub aspectul solutionarii actiunii civile si cu privire la confiscarea cantitatii de peste, a plaselor de pescuit si a pescadorului C. împreuna cu aparatura aferenta, formându-se un nou dosar cu nr. 3143/212/2011. Actiunea penala a fost solutionata prin sentinta penala nr. 474/06.05.2011, prin care s-a pronuntat condamnarea inculpatului C.H., în baza recunoasterii vinovatiei, pentru infractiunile prev. de art. art. 64 lit. a, g si k din OUG nr. 23/2008 modificata si aprobata prin Legea nr. 317/2009.
In ceea ce priveste confiscarea navei „C”, inculpatul, prin avocat ales, a sustinut ca nu se poate lua o asemenea masura în conditiile în care, în cauza, nu exista un prejudiciu reclamat, iar potrivit art. 118 C.p., nu sunt supuse confiscarii speciale bunurile care au fost folosite la savârsirea unei infractiuni, daca acestea apartin altei persoane decât infractorul si aceasta nu a cunoscut scopul folosirii lor. Totodata s-a mai sustinut ca masura confiscarii nu se poate lua asupra bunurilor care fac parte din mijloacele de existenta ale persoanei asupra careia ar putea opera masura confiscarii speciale. In sustinerea acestor concluzii, inculpatul a mai invocat si Decizia nr. 18/2005 a ICCJ, care a statuat ca masura confiscarii speciale nu se poate lua asupra mijlocului de transport, daca acesta nu a fost fabricat si destinat savârsirii efective a infractiunii, precum si art. 18 din Legea nr. 17/1990, potrivit caruia jurisdictia penala nu se aplica în zona economica exclusiva a României, ci doar în apele teritoriale interioare. Totodata s-a mai sustinut si ca valoarea uneltelor de pescuit este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea infractiunilor retinute în sarcina inculpatului.
Analizând legalitatea si temeinicia confiscarii speciale a pescadorului ”C”, a aparaturii aferente, a plaselor de pescuit si a contravalorii cantitatii de peste, Judecatoria constata ca o asemenea masura se impune a fi luata, având în vedere urmatoarele considerente:
Prin art. 118 alin. 1 lit. b C.p., legiuitorul a prevazut ca sunt supuse confiscarii speciale „bunurile care au fost folosite, în orice mod, la savârsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului sau daca, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor”. Acelasi legiuitor, în art. 66 alin. 1 din O.U.G. nr. 23/2008 a stipulat ca „sunt supuse confiscarii uneltele si ambarcatiunile de pescuit, mijloacele de transport, armele de foc si orice alte bunuri care au fost folosite la savârsirea faptei”.
Analizând cele doua texte invocate, se constata ca suntem în prezenta unui concurs dintre legea speciala si legea generala, în conditiile în care legea speciala nu prevede anumite conditii pentru a se dispune masura confiscarii speciale, în afara de folosirea bunurilor vizate de confiscare, la savârsirea faptei de natura penala. Pentru a exista concurs intre legea speciala si legea generala este necesar sa se stabileasca daca bunul face obiectul legii speciale si daca la data savârsirii infractiunii, actul normativ derogator era în vigoare. In cauza de fata se constata ca pescadorul face obiectul O.U.G. nr. 23/2008, în art. 64 alin. 1 lit. a facându-se referire în mod expres la nava, iar la data savârsirii infractiunii, 03.04.2010, actul normativ derogator era în vigoare.
Acest concurs se rezolva în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, în conditiile în care este de principiu ca legea generala se aplica în orice materie si în toate cazurile, mai putin în acelea în care legiuitorul stabileste un regim special si derogatoriu, instituind în anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare fata de norma de drept comun, ce în astfel de situatii se aplica numai unde legea speciala nu dispune.
Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însasi finalitatea adoptarii ei, dovedind vointa legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de stricta interpretare si aplicare. Legea generala poate sa modifice sau sa înlature incidenta legii speciale numai când cuprinde prevederi exprese în acest sens.
A considera ca masura confiscarii speciale în ceea ce priveste bunurile ce fac obiectul OUG nr. 23/2008, se supune acelorasi conditii prevazute de art. 118 C.p. (ex: sa apartina faptuitorului, sa nu asigure mijloacele de existenta ale detinatorului, sa nu aiba o valoare disproportionata fata de natura si gravitatea infractiunii), ar însemna sa nu dam eficienta principiului de drept invocat si sa consideram dispozitiile speciale fara niciun fel de eficienta juridica. A interpreta în acest mod cele doua norme aflate în concurs si a acorda prevalenta normei generale, ar conduce în mod direct la încalcarea vointei legiuitorului de a deroga de la norma generala si de a nu mai conditiona masura de siguranta de anumite circumstante, vointa care în sens contrar, putea fi evidentiata prin simpla neprevedere a unei masuri speciale în legatura cu bunurile destinate pescuitului fraudulos.
În ceea ce priveste lipsa unui prejudiciu în prezenta cauza, în afara de considerentele expuse mai sus, care reliefeaza lipsa necesitatii unei asemenea conditii, Judecatoria reaminteste ca potrivit art. 111 alin. 1 C.p. „masurile de siguranta au ca scop înlaturarea unei stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea penala”. Astfel, masura de siguranta a confiscarii speciale se dispune fata de bunurile a caror detinere de catre persoana care a savârsit o infractiune, data fiind legatura lor cu fapta savârsita or din cauza naturii lor, prezinta pericolul savârsirii unor noi fapte prevazute de legea penala, luarea ei nefiind astfel conditionata de existenta vreunui prejudiciu.
Referitor la absenta unei jurisdictii penale raportat la zona economica exclusiva, unde au fost savârsite infractiunile de catre inculpatul C.H., Judecatoria considera concluziile inculpatului ca fiind lipsite de fundament juridic, în conditiile în care o asemenea jurisdictie este reglementata în mod expres, în art. 18 din Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale si al zonei contigue ale României, potrivit caruia „Jurisdictia penala a României se aplica si în cazul încalcarii legislatiei române în vigoare ca privire la zona economica exclusiva a României în Marea Neagra de catre persoane îmbarcate la bordul navelor straine folosite în scopuri comerciale, daca faptele sunt savârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sunt considerate infractiuni”.
Totodata, Judecatoria constata ca potrivit Deciziei in interesul legii nr. XVIII/2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, invocata de avocatul inculpatului în sustinerea apararii, masura de siguranta a confiscarii speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal, numai în cazul în care se dovedeste ca acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitatile normative ale infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum si în cazul în care se dovedeste ca mijlocul de transport a fost fabricat, pregatit ori adaptat în scopul realizarii laturii obiective a acestor infractiuni.
În motivarea acestei decizii se arata ca aplicarea confiscarii speciale a mijlocului de transport se face ori de câte ori se dovedeste ca acesta a constituit un mijloc propriu de realizare a activitatii infractionale impus de natura si specificul actului de conduita exprimat de verbum regens (afectatia obiectiva), precum si în situatia în care, chiar daca nu s-a ivit în practica necesitatea de a fi folosit, acesta este parte componenta a modului în care infractorul a conceput activitatea infractionala (afectatia subiectiva).
Analizând continutului constitutiv al infractiunii prev. de art. 64 lit. a din OUG nr. 23/2008, se observa ca utilizarea navei în activitatea de pescuit fara autorizatie, se circumscrie modului si mijloacelor de savârsire a infractiunii, fiind o conditie esentiala a laturii obiective a infractiunii analizate, textul de incriminare având în vedere pescuitul, fara ca nava cu care se pescuieste sa detina autorizatie sau licenta de pescuit.
Mai mult decât atât, ambarcatiunea în cauza este un pescador, iar modul în care a fost conceputa activitatea infractionala, respectiv pescuitul fara autorizatie în zona economica exclusiva a României, prin scoaterea din mare a unor plase de o lungime foarte mare, includea în mod obligatoriu utilizarea unei navei, altfel ar fi fost imposibila desfasurarea unei asemenea activitatii în apele maritime de adâncime, ambarcatiunea fiind destinata sa serveasca în mod necesar la realizarea laturii obiective a infractiunii de pescuit fraudulos.
II. Recursul promovat :
La data de 12 mai 2011 (data stampilei de expeditie a oficiului postal de primire a expeditiei), prin substitutul procesual aparator ales Av. L.M., inculpatul C.H. a declarat recurs împotriva acestei hotarâri, invocând în termenul prevazut de lege, incidenta cazului de casare prev. de art.385 ind.9 pct. 10 cod pr.penala, apreciind ca prima instanta de judecata nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute si cu privire la unele probe administrate, opri asupra unor cereri esentiale pentru parti de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului.
Prin prisma acestui motiv de casare se invoca:
-lipsa prejudiciului în cauza;
-lipsa partilor vatamate sau civile;
-inexistenta unor masuri asiguratorii;
-gresita confiscare a unui bun mobil, respectiv a pescadorului „C” ce apartine unei persoane care nu a cunoscut folosirea bunului la savârsirea infractiunii;
-incidenta art.118 alin.6 cod penal;
– incidenta Deciziei nr.18/2005 a ÎCCJ – Sectiile Unite;
-lipsa jurisdictiei penale potrivit art.18 din Legea nr.17/1990;
-incidenta art.118 alin.2 cod penal;
-nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul.
La verificarea sentintei recurate sunt aplicabile art.385 ind.6 alin.3 cod pr.penala, instanta de recurs putând examina cauza în ansamblu, în fapt si în drept, fara a fi limitata la motivele de casare prev. de art.385 ind.9 cod pr.penala.
III. Aprecierea instantei de control judiciar; motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza decizia instantei de recurs potrivit art.385 ind.17 cod pr.penala:
Verificând hotarârea recurata, curtea apreciaza ca recursul de fata are caracter fondat, o parte dintre criticile formulate fiind întemeiate.
Astfel, curtea considera ca:
1. Critica vizând lipsa jurisdictiei penale, a carei analiza ar fi impus aprecieri asupra incidentei disp.art.5 sau art.6 cod penal, nu poate fi primita, masura confiscarii speciale fiind accesorie constatarii savârsirii unei fapte prevazute de legea penala.
Dispozitiile art.18 alin.1 lit.b cod penal sunt incidente, în masura în care bunurile au fost folosite la savârsirea unei infractiuni.
Aceasta premisa a intrat în puterea lucrului judecat ca urmare a pronuntarii sentintei penale nr.105 din 31.01.2011 a Judecatoriei Constanta, ramasa definitiva prin nerecurare în termen.
Condamnarea, în conditiile art.320 ind.1 cod pr.penala, a inculpatului C.H. pentru savârsirea acestei infractiuni si ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare împiedica repunerea în discutie a existentei sau nu a jurisdictiei penale nationale si eventual a incidentei art.5 sau art.6 cod penal.
2. Critica vizând nelegala citare a inculpatului nu este întemeiata, acesta fiind prezent în fata instantei la termenul din data de 11.02.2011, acesta având termenele viitoare în cunostinta, potrivit art.291 alin. 3 cod pr.penala.
3. Critica vizând gresita confiscare, în raport de inexistenta unei actiuni civile sau a unor parti vatamate este nerelevanta, întrucât disp. art.118 alin.1 lit.b cod penal impun confiscarea fara a conditiona luarea masurii de siguranta de existenta vreunui prejudiciu sau a unei actiuni civile alaturate celei penale.
4. Critica vizând nesupunerea bunurilor confiscarii speciale potrivit dezlegarii obligatorii date prin decizia nr.18/2005 date de ÎCCJ în Sectiile Unite, în interesul legii, întrucât nu coincid situatiei, premisa, decizia interpretativa vizând doar bunurile mobile vazute si folosite în mod indirect ca mijloc de transport la savârsirea infractiunii, ori, în prezenta cauza, bunul a carei confiscare se contesta a servit direct la savârsirea infractiunii.
5. Critica vizând inaplicabilitatea art.118 alin.1 lit.b cod penal în referire la faptul ca bunul confiscat, apartine unei alte persoane decât faptuitorul, proprietarul necunoscând scopul folosirii lor este neîntemeiata.
Astfel, cum reiese din înscrisurile cauzei, pescadorul apartine rudelor inculpatului, constituind un bun dedicat unei afaceri de familie, asa cum rezulta si din numele ambarcatiunii.
În lipsa unui plan de exploatare precis si detaliat, prin care proprietarul navei sa încredinteze exploatarea sa unei alte persoane si tinând seama ca o parte din acestia, respectiv C.S., C.A. si C.F. sunt înregistrati în autorizatia emisa de MAS din Republica Turca si ca membri ai echipajului, curtea apreciaza ca proprietarul vasului cunostea ruta si activitatile ilicite desfasurate în zona economica exclusiva de catre ambarcatiune si echipaj.
Faptul ca proprietarii navei sunt de gen feminin, rude cu inculpatul si unii din membrii echipajului întaresc convingerea instantei ca înregistrarea ambarcatiunii a fost efectuata în scopul disimularii proprietarilor reali sau a preconstituirii unui impediment la confiscare.
6. Critica vizând disproportia dintre valoarea bunului confiscat fata de natura si gravitatea infractiunii, în conditiile art.118 alin.2 cod penal apare ca neîntemeiata, constituind cazul de casare prev. de art.385 ind.9 alin.1 pct.17 ind.1 cod pr.penala.
Aceasta disproportie este evidenta si se coroboreaza si cu dispozitiile art.118 alin.6 cod penal, incidente în cauza.
Retinând acest motiv de recurs, curtea va admite recursul promovat de inculpat, va casa, în parte, hotarârea recurata si rejudecând va face aplicarea art.118 alin.1 lit.b cod penal în ref. la art.118 alin.2 si 3 cod penal, confiscând de la inculpat, în parte, echivalentul banesc a valorii pescadorului C. 3422TG3195, pavilion Turcia, respectiv a sumei de 10.000 euro, apreciata ca fiind proportionala cu gravitatea infractiunii, înlaturând dispozitia de confiscare a aceleiasi nave în materialitatea sa.
Totodata, va mentine masura sechestrului asigurator asupra navei, pâna la plata efectiva a sumei echivalent al confiscarii speciale, dispusa prin prezenta decizie.
Va mentine celelalte dispozitii, facând si aplicarea corespunzatoare a disp.art. 192 alin.3 cod pr.penala.
