În verificarea dispoziţiilor art. 64 alin. 2/2 Cod procedură penală, procedura stabilirii alcoolemiei inculpatului a fost una legală şi cu respectarea dispoziţiilor în materie. Potrivit art. 14 alin.3 din OMS nr. 376 din 10 aprilie 2006, în situaţia în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităţilor de poliţie, timp de maxim 3 zile. Acest termen este un termen de recomandare, sancţiunea aplicabilă este nulitatea relativă ce trebuie invocată la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Trecând peste acest aspect în cuprinsul Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 376 din 10 aprilie 2006 nu se menţionează vreo sancţiune în cazul termenelor despre care face vorbire, iar dacă probele ar fi suferit modificări cu consecinţe asupra stabilirii alcoolemiei, persoana îndrituită cu efectuarea operaţiunilor ar fi făcut menţiune în cuprinsul buletinului de analiză sau ar fi întocmit un proces-verbal în acest sens.
Prin sentinţa penală nr. 164/2.05.2011, pronunţată în dosar nr. 1420/338/2010, Judecătoria Zărneşti, în baza art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadr?rii juridice a faptei reţinut? în sarcina inculpatului B.B.M. din infracţiunea de v?t?mare corporal? din culp?, prev?zut? de art. 184 alin. 2, alin. 4 şi alin. 4? Cod penal în infracţiunea de v?t?mare corporal? din culp?, prev?zut? de art. 184 alin. 2 şi alin. 4 Cod penal.
În baza art. 184 alin. 2 şi alin. 4 Cod penal a condamnat pe inculpatul B.B.M. la pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de v?t?mare corporal? din culp?.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev?zut? de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicată pe durata unui termen de încercare de 3 ( trei ) ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentinţă pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 şi art. 999 Cod civil raportat la art. 51 alin. 1 coroborat cu art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.D. şi a obligat asigur?torul la plata c?tre partea civil? a sumei de 400.000 lei reprezentând daune materiale şi daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul B.B.M. la plata către stat a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
A respins, ca neîntemeiat?, cererea p?rţii civile P.D. de obligarea a inculpatului B.B.M. la plata sumei de 2600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În seara de 24.05.2009, în jurul orei 19.00, inculpatul împreun? cu partea civil? P.D. şi cu martorii B.M., A.I.A., B.E.P. şi S.C.O. au mers la domiciliul martorului R.I. pentru a face un gr?tar în curte.
Aici au stat pân? în jurul orei 23.30, timp în care au mâncat mici şi au b?ut 1 litru, maxim 1.5 litri de bere fiecare – dou? sau trei sticle de câte 0.5 litri, dup? care s-au hot?rât s? plece acas?.
Martorul B.E.P. a ieşit cu autoturismul cu numărul de înmatriculare BV-58- …, proprietatea tat?lui s?u, din curtea martorului R.I. şi l-a l?sat pe partea carosabil? din faţa casei, cu motorul pornit, dup? care a coborât şi, împreun? cu inculpatul, partea civil? şi ceilalţi martori, au continuat s? discute în faţa autoturismului.
La un moment dat, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare BV-58-… şi a efectuat o manevr? de mers înapoi pe o distanţ? de aproximativ 100 de metri, dup? care a accelerat şi a revenit în vitez? c?tre locul în care se aflau partea civil? şi martorii.
Aceste aspecte au rezultat din declaraţiile inculpatului coroborate cu declaraţiile p?rţii civile, cu declaraţiile martorilor B.M., A.I.A., B.E.B, S.C.O. şi R.I., precum şi cu bonul etilotest ( fila 63 dosar urmărire penală ).
În momentul în care s-a apropiat de locul în care se aflau partea civil? şi martorii, inculpatul, cu intenţia de a-i speria pe aceştia în glum?, a tras de volan spre dreapta, îns?, datorit? faptului c? roata dreapt? a intrat în bordura de pe marginea carosabilului, nu a mai reuşit s? redreseze autoturismul, iar acesta a fost proiectat pe trotuar şi a izbit zidul porţii imobilului cu nr. 60 şi zidul casei imediat urm?toare în direcţia sa de mers, cu nr. 62, proprietatea martorului R.I..
În acest timp, martorul B.M. se afla pe partea stâng? a p?rţii carosabile, privit din direcţia de mers înainte a autoturismului cu numărul de înmatriculare BV-58-BBB, iar partea civil? şi ceilalţi martori au trecut pe partea dreapt?, pe trotuarul din faţa casei cu nr. 62, proprietatea martorului R.I. şi s-au aliniat, partea civil? fiind prima persoan? din şir, dinspre imobilul nr. 60 înspre imobilul nr. 62.
Aceste aspecte au reieşit din coroborarea declaraţiilor martorilor B.M., A.I.A., B.E.P., S.C.O. şi R.I..
În momentul impactului autoturismului cu imobilul nr. 62, partea civil? a fost prins? între partea dreapt? faţ? a autoturismului şi zidul casei cu nr. 62, iar în urma acestui contact partea civil? a suferit leziuni traumatice la nivelul gambei drepte ce au necesitat pentru vindecare între 6 şi 8 luni de zile îngrijiri medicale şi au determinat sluţire şi infirmitate fizic?, astfel cum a reieşit din examinarea raportului de expertiz? medico-legal? nr. 2310/E/13.11.2009 ( fila 53 dosar urmărire penală ), coroborat cu declaraţiile inculpatului, ale p?rţii civile şi ale martorilor B.M., A.I.A., B.E.B, S.C.O. şi R.I., precum şi cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi cu planşele foto realizate cu aceast? ocazie ( filele 15-28 dosar urmărire penală ).
Din analizarea probatoriului administrat în cauz?, instanţa a constatat c? nu se poate reţine c? inculpatul se afla în stare de ebrietate în momentul producerii accidentului.
Astfel, în declaraţiile date în faţa instanţei, atât martorul A.I.A. ( fila 221 dosar judecătorie ), cât şi martorul B.M. ( fila 223 dosar judecătorie ), au ar?tat c?, într-adev?r, toţi cei prezenţi în curtea martorului R.I., inclusiv inculpatul, au consumat bere cu alcool, îns? niciunul dintre ei nu era în stare de ebrietate, ci toţi vorbeau coerent şi nu se cl?tina nicio persoan?.
De asemenea, în urma examin?rii clinice a inculpatului, cu ocazia prelev?rii probelor de sânge, s-a ajuns la concluzia c? acesta nu era sub influenţa alcoolului ( fila 75 dosar urmărire penală ).
Instanţa a înl?turat din ansamblul probator buletinul de analiz? toxicologic? nr.988/T, 989/T din data de 03.06.2009, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicin? Legal? Braşov ( fila 77 dosar urmărire penală ), precum şi raportul de expertiz? medico-legal? nr.2548/i/09 privind interpretarea retroactiv? a alcoolemiei, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „ Mina Minovici ” ( filele 82-83 dosar urmărire penală ), pentru motivele ce vor fi ar?tate în continuare.
Art. 14 alin. 3 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice, aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului S?n?t?ţii, prevede c?, în situaţia în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se p?streaz? la frigider, în sediile unit?ţilor de poliţie, timp de maximum 3 zile.
Din interpretarea normei legale menţionate a rezultat c?, în mod obişnuit, probele biologice prelevate trebuie înaintate în vederea prelucr?rii imediat, acceptându-se ca, în cazuri excepţionale, aceasta s? se realizeze în maxim de 3 zile şi numai cu condiţia de a fi p?strate la frigider la o temperatur? cuprins? între 0 şi 4 grade C, dispoziţiile legale fiind edictate pentru evitarea degrad?rii probelor în situaţiile în care acestea nu pot fi p?strate în mod real la temperatur? sc?zut?.
În speţ?, de la data prelev?rii probelor biologice, 24 mai 2009 şi pân? la data prelucr?rii lor, 3 iunie 2009, au trecut mai mult de 3 zile, fiind evident c? aceste dispoziţii legale au fost înc?lcate.
Instanţa a reţinut c?, deşi nu s-au invocat şi dovedit situaţii excepţionale care s? fi determinat întârzierea transportului şi depunerii probelor biologice şi care s? justifice nedepunerea acestora imediat, s-a dep?şit şi timpul prev?zut de norma legal? în care este garantat? p?strarea nealterat? a probelor biologice şi care s? conduc? la certitudinea c? rezultatul din buletinul de analiz? este corect.
Mai mult, nu s-a probat, prin niciun mijloc de prob?, c? probele biologice prelevate de la inculpat au fost p?strate în condiţiile impuse de dispoziţia legal? menţionat?.
În consecinţ?, nerespectarea dispoziţiilor art. 14 alin. 3 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice, aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului S?n?taţii şi elementele de incertitudine referitoare la condiţiile p?str?rii probelor biologice prelevate de la inculpat a impus neluarea în considerare, ca prob? în stabilirea vinov?ţiei inculpatului, a buletinului de analiz? toxicologic? nr. 988/T, 989/T din data de 03.06.2009, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicin? Legal? Braşov.
De asemenea, având în vedere c? interpretarea retroactiv? a alcoolemiei inculpatului a avut la baz? concluziile buletinului de analiz? toxicologic? nr. 988/T, 989/T din data de 03.06.2009, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicin? Legal? Braşov, instanţa nu a luat în considerare, ca prob? în stabilirea vinov?ţiei inculpatului, nici raportul de expertiz? medico-legal? nr. 2548/i/09 privind interpretarea retroactiv? a alcoolemiei, întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „ Mina Minovici ”.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, în noaptea de 24/25.05.2009, în jurul orei 00.00, inculpatul B.B.M., dup? ce a consumat aproximativ un litru de bere cu alcool, s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare BV-58-…, pe care l-a condus pe strada Avram Iancu din Z?rneşti, judeţul Braşov, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 60, a intrat cu roata dreapt? faţ? în bordura de pe partea dreapt? a carosabilului, a pierdut controlul autoturismului şi s-a izbit cu partea dreapt? a autoturismului în zidul porţii imobilului cu nr. 60 şi zidul casei imediat urm?toare în direcţia sa de mers, cu nr. 62, în urma impactului accidentând partea civil? P.D. şi cauzându-i acesteia leziuni traumatice la nivelul gambei drepte ce au necesitat pentru vindecare între 6 şi 8 luni de zile îngrijiri medicale şi au determinat sluţire şi infirmitate fizic?.
În drept, instanţa a constatat că, fapta inculpatului B.B.M. care, în noaptea de 24/25.05.2009, în jurul orei 00.00, dup? ce a consumat aproximativ un litru de bere cu alcool, s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare BV-58-BBB, pe care l-a condus pe strada Avram Iancu din Z?rneşti, judeţul Braşov, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 60, a intrat cu roata dreapt? faţ? în bordura de pe partea dreapt? a carosabilului, a pierdut controlul autoturismului şi s-a izbit cu partea dreapt? a autoturismului în zidul porţii imobilului cu nr. 60 şi zidul casei imediat urm?toare în direcţia sa de mers, cu nr. 62, în urma impactului accidentând partea civil? P.D. şi cauzându-i acesteia leziuni traumatice la nivelul gambei drepte ce au necesitat pentru vindecare între 6 şi 8 luni de zile îngrijiri medicale şi au determinat sluţire şi infirmitate fizic?, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de v?t?mare corporal? din culp?, prev?zut? de art. 184 alin. 2 şi alin. 4 Cod penal.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, conţinutul infracţiunii s-a realizat prin acţiunea de lovire a p?rţii civile prin mijlocirea autoturismului cu numărul de înmatriculare BV-58-…, condus de inculpat.
Prin aceast? acţiune i s-au cauzat p?rţii civile leziuni traumatice la nivelul gambei drepte ce au necesitat pentru vindecare între 6 şi 8 luni de zile îngrijiri medicale şi au determinat sluţire şi infirmitate fizic?.
Rezultatul produs s-a datorat activit?ţii inculpatului de conducere a unui autoturism pe drumurile publice f?r? a respecta m?surile de prevedere, acesta urcându-se la volanul autoturismului dup? ce a consumat b?uturi alcoolice, a condus autoturismul f?r? a adapta viteza la condiţiile de drum şi a efectuat manevra spre dreapta f?r? a se asigura c? nu pune în pericol siguranţa celorlalte persoane.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea din culp? cu prevedere, prevăzând că prin acţiunea sa ar putea s? pun? în pericol siguranţa celorlalte persoane, îns? a crezut c? acţiunea sa este sigur?, bazându-se pe calit?ţile sale de şofer, fapt ce s-a dovedit a fi f?r? temei.
Având în vedere c? în prezenta cauz? nu a fost dovedit? starea de ebrietate a inculpatului, instanţa, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a înl?turat din încadrarea juridic?, dat? infracţiunii de v?t?mare corporal? din culp? prin rechizitoriu, agravanta privitoare la starea de ebrietate, prev?zut? la alin. 4? al art. 184 Cod penal.
În ceea ce priveşte infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev?zut? de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, instanţa a reţinut urm?toarele:
Potrivit acestei dispoziţii legale, fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul este infracţiune atunci când conduc?torul auto are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Rezult? astfel c? pentru a se putea conchide c? exist? aceast? infracţiune este necesar s? se dovedeasc? îmbibaţia alcoolic? de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapt care poate fi dovedit doar printr-o analiz? de laborator.
Or, în prezenta cauz? instanţa a înl?turat din ansamblul probator buletinul de analiz? toxicologic? nr. 988/T,989/T din data de 03.06.2009, eliberat de Serviciul Judeţean de Medicin? Legal? Braşov, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 14 alin. 3 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice, aprobate prin Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministrului S?n?taţii.
În lipsa acestei probe, toate celelalte probe administrate în cauz? nu sunt suficiente pentru a stabili vinov?ţia inculpatului pentru s?vârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev?zut? de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, stabilirea prin analiz? de laborator a îmbibaţiei alcoolice în sânge fiind esenţial? pentru reţinerea acestei infracţiuni.
În aceste condiţii, instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului B.B.M. pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev?zut? de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
La stabilirea în concret a pedepsei, instanţa a ţinut seama de faptul c? inculpatul a recunoscut şi a regretat s?vârşirea infracţiunii de v?t?mare corporal? din culp?, a manifestat interes faţ? de situaţia p?rţii civile achitând diferite sume de bani acesteia, precum şi de faptul c? inculpatul este o persoan? tân?r?, iar concluziile referatului de evaluare întocmit în cauz? au fost în sensul c? nivelul de integrare social? a inculpatului este unul crescut.
În aceste condiţii, instanţa i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 ( un ) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de v?t?mare corporal? din culp?, prev?zut? de art. 184 alin. 2 şi alin. 4 Cod penal.
Având în vedere faptul că săvârşirea unei infracţiuni contra persoanei îl face nedemn pe inculpat să fie ales într-o autoritate publică sau într-o funcţie electivă publică, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, instanţa a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa cu închisoarea şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 81 alin. 1 Cod penal având în vedere că pedeapsa stabilită nu depăşeşte 3 ani închisoare, inculpatul nu este recidivist şi, raportat la persoana acestuia şi atitudinea acestuia de recunoaştere a săvârşirii faptei, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. Faţă de toate acestea, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ( trei ) ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
Având în vedere faptul că s-a dispus suspendarea condiţionat? a execut?rii pedepsei instanţa, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate, pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului B.B.M. asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare.
Potrivit art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală, în caz de condamnare instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile.
Partea vătămat? P.D. s-a constituit parte civil? în prezenta cauză cu suma de 550 euro, reprezentând desp?gubiri civile legate de tratamentul medical, cu suma de 16349.16 lei, reprezentând cheltuieli efectuate în perioada 25.05.2009 – 13.01.2011, cu suma de 100000 euro, reprezentând daune morale, cu 700 lei lunar începând cu data pronunţ?rii prezentei hot?râri şi pân? la încetarea incapacit?ţii de munc?, reprezentând desp?gubiri civile periodice lunare şi cu suma de 2600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Conform art. 998 Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, iar potrivit art. 999 Cod civil, omul este responsabil şi de prejudiciul ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.
A rezultat astfel că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală trebuie să existe un fapt ilicit, să existe un prejudiciu, între faptul ilicit şi prejudiciu să existe raport de cauzalitate şi, nu în ultimul rând, să existe vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.
Instanţa a constatat c? fapta inculpatului B.B.M. care, în noaptea de 24/25.05.2009, în jurul orei 00.00, dup? ce a consumat aproximativ un litru de bere cu alcool, s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare BV-58-…, pe care l-a condus pe strada Avram Iancu din Z?rneşti, judeţul Braşov, iar când a ajuns în dreptul imobilului cu nr. 60, a intrat cu roata dreapt? faţ? în bordura de pe partea dreapt? a carosabilului, a pierdut controlul autoturismului şi s-a izbit cu partea dreapt? a autoturismului în zidul porţii imobilului cu nr. 60 şi zidul casei imediat urm?toare în direcţia sa de mers, cu nr. 62, în urma impactului accidentând partea civil? P.D. şi cauzându-i acesteia leziuni traumatice la nivelul gambei drepte ce au necesitat pentru vindecare între 6 şi 8 luni de zile îngrijiri medicale şi au determinat sluţire şi infirmitate fizic?, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de v?t?mare corporal? din culp?, prev?zut? de art. 184 alin. 2 şi alin. 4 Cod penal.
În urma accidentului, partea civil? a suferit mai multe intervenţii chirurgicale atât în Braşov, cât şi în Cluj-Napoca.
Din actele depuse la dosar, instanţa a constatat c? prejudiciul material dovedit de partea civil?, constând în cheltuielile efectuate pentru îngrijirile medicale primite şi transporturile f?cute în acest scop, este în cuantum de 7930 lei.
Astfel, pentru medicamente, dispozitive – cârje, ortez? –, analize medicale şi radiografii, partea civil? a cheltuit, potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei, suma de 2642 lei, iar pentru cazare în Cluj-Napoca suma de 180 lei.
În ceea ce priveşte pretenţia cuprinzând sumele solicitate de partea civil? cu titlu de cheltuieli efectuate cu plata personalului medical, instanţa a respins-o întrucât nu s-a dovedit existenţa acestor pl?ţi.
De asemenea, instanţa a respins şi pretenţiile privind sumele de bani presupus a fi fost pl?tite cu titlu de cheltuieli de întreţinere a locuinţei care se susţine c? a fost închiriat? de c?tre partea civil?, întrucât nu s-a dovedit existenţa unui contract de închiriere şi pe cele privind sumele de bani pl?tite cu titlu de salariu îngrijitor, întrucât nu s-a dovedit, pe de o parte, c? mama p?rţii civile a r?mas în concediu f?r? plat? în acea perioad?, iar pe de alt? parte, c? sumele solicitate ar fi reprezentat salariul acesteia.
Instanţa a constatat c? partea civil? a solicitat, cu titlu de daune materiale, acordarea unei desp?gubiri periodice lunare, în valoare de 700 lei lunar, având în vedere c? p?rţii civile i-a fost afectat?, în urma accidentului, capacitatea de munc? în procent de 60%.
Din examinarea consultului de specialitate expertiz? medical? şi evaluarea capacit?ţii de munc? nr. 2076/19.01.2011, instanţa a reţinut c? partea civil? are o incapacitate adaptiv? actual? de 60%, este încadrabil în gradul 3 de invaliditate şi se recomand? calificare profesional? conform restantului morfo-funcţional, se contraindic? efortul fizic mare şi mediu, deplasarea f?r? ortez? şi ortostatismul prelungit, cu reevaluare dup? 6 luni ( fila 103 dosar judecătorie ).
Instanţa a constatat c? urmare a v?t?m?rii corporale s?vârşite de inculpat, p?rţii civile s-a redus capacitatea de munc? cu peste 50%, fiind încadrat în gradul 3 de invaliditate.
În aceste condiţii, inculpatul are obligaţia de a desp?gubi integral partea civil?, aceasta fiind îndrept?ţit? la desp?gubiri echivalente cu efortul suplimentar pe care trebuie s? îl depun? în scopul asigur?rii traiului pe care l-a avut anterior, printr-o cantitate mai mare de munc? ori prin sporirea intensit?ţii muncii sale, de natur? s? gr?beasc? procesul de oboseal? şi epuizare fizic?.
În acest caz, partea civil? va avea nevoie de o alimentaţie mai bogat? şi mai consistent? şi de o medicamentaţie adecvat? infirmit?ţii sale, împrejur?ri care presupun cheltuirea unor sume de bani în plus din cauza faptei s?vârşite de inculpat.
Instanţa a constatat c? în aceast? situaţie se îmbin? prejudiciul material cu prejudiciul nepatrimonial.
Mai mult decât atât, instanţa a constatat c? partea civil? era la data accidentului o persoan? major?, îns? neîncadrat? în munc?.
Dificultatea problemelor care se pun în aceast? situaţie decurg din lipsa unui criteriu obiectiv, în funcţie de care s? se stabileasc? desp?gubirea, criteriu care, în cazul persoanei încadrate în munc?, îl constituie salariul pe care aceasta îl primea, precum şi din împrejurarea c? partea civil? nu şi-a pierdut în întregime capacitatea de munc? şi deci, are în continuare posibilitatea dobândirii unor venituri prin desf?şurarea unor activit?ţi.
În aceste condiţii, instanţa a analizat aceste pretenţii împreun? cu daunele morale solicitate de partea civil?.
Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare.
Din această perspectivă, prin acţiunea inculpatului, în mod cert, s-a adus atingere integrităţii fizice a p?rţii civile şi i s-a creat de asemenea o stare de teamă, iar durerile fizice şi suferinţele psihice provocate de atare leziuni pot şi trebuie să fie compensate prin acordarea unor despăgubiri.
Pe de altă parte, deşi este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.
În aceste condiţii, raportat la circumstanţele prezentei cauze – numărul de zile de îngrijiri medicale, infirmitatea, sluţirea, afectarea capacit?ţii de muncă a p?rţii civile, prejudiciul estetic şi de agrement – instanţa a apreciat că suma de 415000 lei, incluzând atât daunele materiale cât şi daunele morale, reprezintă o reparaţie justă.
Instanţa a constatat c? inculpatul i-a pl?tit p?rţii civile pân? în prezent suma de 15000 lei – 11500 lei şi 900 euro – cu titlu de daune materiale şi morale, astfel încât, contravaloarea prejudiciului r?mas nereparat este de 400000 lei.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, privind asigur?rile şi reasigur?rile în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar potrivit art. 51 alin. 1 din aceeaşi lege, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.
În aceste condiţii, instanţa, în baza art. 14 şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 şi art. 999 Cod civil raportat la art. 51 alin. 1 coroborat cu art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Perjă Dănuţ şi a obligat asigur?torul, la plata c?tre partea civil? a sumei de 400.000 lei, reprezentând daune materiale şi daune morale.
În privinţa sumei de 2600 lei, solicitat? de partea civil? cu titlu de cheltuieli judiciare, instanţa a respins aceast? pretenţie întrucât nu s-a depus niciun înscris care s? dovedeasc? efectuarea acestor cheltuieli.
Împotriva hotărârii sus menţionate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti, partea civilă P.D., asigurătorul şi inculpatul B.B.Ş, hotărâre criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, procurorul a arătat că soluţia de achitare a inculpatului B.B.S. este nefondată.
Nu pot fi înlăturate buletinul de analiză toxicologică şi raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză nr. 988/T, 989/T din 3.06.2009, inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică de 1,10 gr/l alcool pur în sânge, respectiv 0,90 gr/l alcool pur în sânge.
În urma recalculării îmbibaţiei alcoolice a inculpatului a rezultat o alcoolemie teoretică de 1,25 gr%o, astfel că se impune condamnarea şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
În mod eronat, judecătoria a înlăturat probele ştiinţifice, termenul de 3 zile este un termen de recomandare, iar art. 23 din Ordinul nr. 376/10.04.2006 al Ministrului Sănătăţii arată că flaconul cu urme de sânge neprelucrat se păstrează maxim 15 zile.
Din actele dosarului rezultă că prelucrarea probelor biologice a avut loc după termenul de 3 zile, dar în intervalul de până la 15 zile, astfel că nu pot fi înlăturate probele ştiinţifice.
Cu privire la bonul rezultatului testului Drager, deşi nu s-a făcut vorbire despre acesta în ordonanţa procurorului, nu mai are relevanţă în prezenta cauză, fiind efectuat după recoltarea probelor biologice. De altfel şi Institutul Naţional de Medicină Legală „ Mina Minovici “ în concluziile pe care le menţionează în acel raport a oferit relevanţă maximă probelor şi alcoolemiei din sângele prelevat, precizând că valoarea indicată în acel bon este orientativă.
Astfel, se impune condamnarea inculpatului şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Inculpatul B.B.S. a arătat că mijloacele de probă obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Pentru ca o persoană să răspundă pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 trebuie ca procedura de recoltare a probelor biologice să fie strict aplicată, termenul de 3 zile este un termen imperativ şi exclude orice altă interpretare.
În cauză se pot reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, vârsta tânără, atitudine sinceră şi de profund regret pentru cele întâmplate, rezultatele bune la învăţătură, dar şi menţiunile favorabile din referatul de evaluare.
Cu privire la circumstanţa prevăzute de art. 74 lit. b Cod penal, inculpatul a încercat să înlăture rezultatul faptei sale, în sensul că a avansat sume apreciabile părţii civile.
De asemenea, s-a prezentat la fiecare solicitare a organului de cercetare penală.
Din declaraţia martorului B.E.P. coroborată cu declaraţiile inculpatului rezultă că acesta din urmă a vrut să parcheze autoturismul şi nicidecum să-şi sperie prietenii sau să facă o glumă.
Daunele acordate părţii civile sunt mult prea mari.
Normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prevăd că instanţa de judecată în acordarea daunelor morale este ţărmuită de două lucruri, jurisprudenţa şi normele legale în materie.
Partea civilă P.D. a solicitat plata unei contribuţii periodice la nivelul sumei de 700 de lei, întrucât conform expertizei medico-legale, are o incapacitate de muncă de 60%.
De asemenea, cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală şi fond, dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, trebuie să fie acordate.
Asigurătorul a arătat că, pe latură penală, motivul de recurs este identic cu cel al procurorului, respectiv se impune condamnarea inculpatului B.B.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Cu referire la latura civilă, Judecătoria a stabilit o sumă globală de 400.000 de lei reprezentând daune materiale şi daune morale, fără a distinge cât din această sumă se acordă pentru prejudiciul material şi cât pentru cel moral.
Cu privire la prejudiciul material este necesar să se respecte şi dispoziţiile Legii nr. 136/1995 şi ale Ordinului PCSA nr. 20/2008 în vigoare la momentul accidentului, respectiv trebuie dovedite cu documente fiscale.
Nu contestă suferinţa părţii civile, însă nivelul daunelor morale este exagerat, trebuie avute în vedere şi criterii obiective, respectiv nivelul de dezvoltare economică a României.
Examinând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, curtea reţine următoarele:
La data de 17.05.2010, Judecătoria Zărneşti a fost investită prin rechizitoriul procurorului din 21.04.2010, întocmit în dosar nr. 692/P/2009, prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.B.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4, 41 Cod penal.
S-a reţinut prin actul de sesizare că în data de 24/25.05.2009, orele 2400, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului aparţinând lui B.C. parcat în faţa imobilului lui R.R.I., a efectuat o manevră de mers înapoi pe o distanţă cuprinsă între 20 şi 150 m, la revenire a condus foarte repede, a virat spre grupul prietenilor săi, care l-au evitat, însă P.D. a fost acroşat şi proiectat în imobil, fiindu-i „ strivită “ partea inferioară a corpului între autoturism şi zidul casei.
Partea civilă a avut multiple vătămări corporale care au necesitat 6-8 luni de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice au determinat sluţire şi infirmitate fizică.
Din probele biologice de sânge s-a constatat că inculpatul avea, potrivit buletinului de analiză toxicologică o îmbibaţie alcoolică de 1,10 gr/l alcool pur în sânge, respectiv 0,90 gr/l.
Judecătoria a apreciat că inculpatul nu se afla în stare de ebrietate în momentul producerii accidentului, susţinere cu care curtea de apel nu poate fi de acord.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 988/T, 989/T din 3.06.2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov ( fila 77 dosar urmărire penală ) se constată că inculpatul a avut la prima probă 1,10 alcoolemie, iar la cea de-a doua probă 0,90 alcoolemie.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2548/i/09 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală “ Mina Minovici “ rezultă că inculpatul ar fi avut o alcoolemie teoretică de 1,25 gr%o.
Concluziile probelor ştiinţifice menţionate se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi, dar şi cu cele ale inculpatului, în sensul că acesta a consumat băuturi alcoolice la petrecerea de grătar organizată în seara zilei de 24.05.2009.
Astfel, în declaraţia olograf datată 12.10.2009, inculpatul B.B.Ş. a arătat că împreună cu B.M., A.I.A., B.E.B, S.C.O. şi R.I., au făcut un grătar la domiciliul celui din urmă prilej cu care a consumat şi băuturi alcoolice, respectiv 2 sticle de bere Timişoreana de 0,5 l fiecare (filele 61-62 dosar urmărire penală), aspecte relatate şi în celelalte declaraţii ale inculpatului, dar şi ale martorilor „am fost la un grătar la domiciliul lui R.I., unde am consumat cu toţii şi băuturi alcoolice aproximativ 2-3 beri fiecare“ ( fila 65 dosar urmărire penală, fila 223 dosar judecătorie ), “ m-am dus cu alţi 5 prieteni, printre care B.B.S. şi P.D. la imobilul nr. 62 de pe strada Avram Iancu unde am petrecut aproximativ 4 ore, timp în care am consumat şi băuturi alcoolice cu toţii, respectiv bere “ ( fila 67 dosar urmărire penală, fila 221 dosar judecătorie ), “ am petrecut în curtea imobilului şi am consumat în grup şi băuturi alcoolice “ ( fila 71 dosar urmărire penală ), “ am consumat cu toţii şi băuturi alcoolice, respectiv bere aproximativ 3-4 beri fiecare, de 0,5 l o bere “ ( fila 72 dosar urmărire penală ).
Faţă de aceste probe coroborate, curtea apreciază că inculpatul se face vinovat şi de săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o alcoolemie de peste 0,80 gr%o, proba ştiinţifică nefiind obţinută în mod ilegal aşa cum s-a arătat prin motivele de recurs de către inculpatul-recurent.
În verificarea dispoziţiilor art. 64 alin. 22 Cod procedură penală, curtea apreciază că procedura stabilirii alcoolemiei inculpatului a fost una legală şi cu respectarea dispoziţiilor în materie.
Astfel, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, al cărei rezultat a fost de 1,10 alcoolemie la prima probă şi 0,90 alcoolemie la cea de-a doua, se constată că sângele a fost prelevat în ziua de 24.05.2009, primit spre analiză în 3.06.2009 şi prelucrat în 5.06.2009 ( fila 77 dosar urmărire penală ).
Potrivit art. 14 alin. 3 din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 376 din 10.04.2006, în situaţia în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităţilor de poliţie, timp de maxim 3 zile.
Din aceste dispoziţii rezultă că acest termen de maxim 3 zile nu este un termen de decădere, în sensul că nedepunerea probelor la instituţiile medico-legale teritoriale nu se mai poate face după trecerea acestui termen, ci este un termen de recomandare.
În speţă, potrivit Buletinului de Analiză Toxicologică-Alcoolemie nr. 988/T, 989/T din 3.06.2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, se constată că probele depuse spre analiză sunt sigilate cu un “ plastic roşu “, iar acesta este intact.
Chiar dacă în cuprinsul aceluiaşi buletin de analiză se arată că data primirii probei a fost 3.06.2009 – cu depăşirea termenului de 3 zile discutat mai sus, curtea observă că prelucrarea a avut loc în 5.06.2009, înlăuntrul termenului prevăzut de art. 23 din acelaşi ordin conform căruia flaconul cu urme de sânge neprelucrat se păstrează timp de 15 zile, după care este distrus.
Chiar în ipoteza depăşirii acestui termen, ca de altminteri şi a celui prevăzut de art. 14 alin. 3, curtea reţine că în cuprinsul ordinului nu se menţionează şi care ar fi consecinţa depăşirii acestora, termene pe care instanţa le califică ca termene de recomandare.
Ca atare, nu suntem în prezenţa unei nulităţi absolute, ci doar a uneia relative, chiar dacă inculpatul a criticat acest aspect, cele invocate referindu-se la mijloace de probă ilegale, deci care vizează nulitatea.
Fiind vorba de o nulitate relativă, trebuia invocată la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului ( art. 197 alin. 4 teza a II-a Cod procedură penală ).
Chiar dacă inculpatul a depăşit acest termen, curtea constată că nu sunt incidente dispoziţiile legale arătate întrucât în cuprinsul Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 376 din 10.04.2006 nu se menţionează vreo sancţiune în cazul termenelor despre care face vorbire, iar dacă probele ar fi suferit modificări cu consecinţe asupra stabilirii alcoolemiei, persoana îndrituită cu efectuarea operaţiunilor ar fi făcut menţiune în cuprinsul buletinului de analiză sau ar fi întocmit un proces-verbal în acest sens.
Prin urmare, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie este legal şi prin coroborare cu celelalte probe, despre care s-a făcut vorbire se dovedeşte atât infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată ca fiind săvârşită de inculpat precum, cât şi vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, alin. 4 şi alin. 41 Cod penal, infracţiuni pentru care s-a dispus de altfel trimiterea în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti din 21.04.2010 emis în dosar nr. 692/P/2009, din acest punct de vedere fiind fondate recursurile declarate de procuror şi asigurător.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispoziţiile generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
În raport cu circumstanţele reale în care faptele au fost comise, inclusiv urmările acestora cu referire la partea civilă P.D., dar şi cele referitoare la persoana inculpatului nu este justificată reţinerea de circumstanţe atenuante.
Astfel, nu se poate ignora împrejurarea, că, după ce a consumat băuturi alcoolice, deşi autovehiculul aparţinând lui B.C. era parcat, cu de la sine s-a urcat la volan, a făcut o manevră de mers înapoi pe o distanţă de până la 150 m, la revenire a condus foarte repede, a virat spre grupul de prieteni şi l-a acroşat pe P.D. şi l-a proiectat în imobilul în faţa căruia se afla, asumându-şi în mod conştient punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.
Partea vătămată a necesitat pentru vindecarea leziunilor traumatice 6-8 luni de îngrijiri medicale, iar acestea au determinat sluţire sau infirmitate fizică.
Prin urmare, sunt nefondate susţinerile inculpatului, autoturismul respectiv nu era neparcat, ci staţiona, cu motorul pornit, aşa cum îl lăsase martorul B.
Starea de pericol s-a şi concretizat, aşa cum o dovedesc documentele medicale depuse la dosar de către partea vătămată, astfel că, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, se impune un tratament sancţionator adecvat, conform dispozitivului prezentei decizii.
Datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta, lipsa antecedentelor penale, conduita sa procesuală justifică menţinerea modalităţii de executare fără privare de libertate.
Aceste elemente nu justifică însă, prin ele însele, reţinerea prevederilor art. 74 Cod penal şi a efectelor lor, aşa cum a susţinut inculpatul.
Aşa fiind, în baza art. 184 alin. 2, alin. 4, alin. 41 Cod penal, respectiv art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, inculpatul B.B.S. va fi condamnat la 2 pedepse de câte 1 an închisoare, cu aplicarea celei mai grele de 1 an închisoare (cele două infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele şi se aplică pedeapsa cea mai grea când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea).
Victima nefericitului eveniment este partea vătămată P.D., constituită parte civilă şi care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2310/E/2009 din 13.11.2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală a prezentat leziuni traumatice la nivelul gambei drepte ce s-au putut produce prin comprimare ( zdrobire ) între două corpuri plane/dure posibil în condiţiile unui accident de trafic rutier produs la 24/25.05.2009 în calitate de pieton.
Pentru vindecarea leziunilor traumatice (inclusiv reconstrucţia tegumentară şi osoasă), precum şi tratament recuperator necesită 6-8 luni de zile îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice de la nivelul gambei drepte au determinat sluţire (prin deformarea gambei drepte şi multiplele cicatrici restante) şi infirmitate fizică (prin lipsa de ţesut osos peroneu stâng) (fila 53 dosar urmărire penală).
De precizat, partea vătămată a suferit mai multe intervenţii chirurgicale.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, P.D. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând atât daune materiale, cât şi daune morale, iar repararea prejudiciului produs se face potrivit dispoziţiilor legii civile, aşa cum arată şi dispoziţiile art. 14 Cod procedură penală.
Vătămarea corporală a părţii civile P.D. constatată obiectiv prin actele medico-legale care atestă numărul de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dovedeşte implicit suferinţele fizice şi psihice suportate de victimă, astfel, fără putinţă de tăgadă, vorbim atât despre prejudiciu material, cât şi moral, prejudicii diferite, cu reguli de determinare diferite, astfel că se impune şi o defalcare a acestora, defalcare pe care instanţa de fond nu a făcut-o, din acest punct de vedere fiind întemeiate recursurile părţii civile şi asigurătorului.
Documentele aflate la dosar dovedesc cuantumul daunelor materiale astfel cum a fost stabilit la 7.960 lei.
Însă, din adeverinţa emisă de S.C. G.C. S.R.L. Zărneşti sub nr. 412/26.05.2011, rezultă că PD., mama părţii civile, angajată a societăţii, s-a aflat în concediu fără plată, în lunile iulie şi august 2009, indemnizaţia lunară fiind de 844 lei ( fila 27 dosar curte ).
Evenimentul rutier, al cărui victimă a fost P.D., a avut loc în data de 24/25.05.2009, astfel că lunile de concediu fără plată pentru P.D. au fost determinate de starea de sănătate a fiului său.
Prin urmare, fiind un prejudiciu material, partea civilă este îndreptăţită la acoperirea lui, prin obligarea asigurătorului de răspundere civilă la plată.
Conform înscrisului de la fila 103 dosar judecătorie prin care a fost evaluată capacitatea de muncă a părţii civile, s-a conchis că aceasta este încadrată în gradul III de invaliditate, cu o incapacitate adaptativă actuală de 60%, cu recomandarea de a se califica profesional conform restantului morfo-funcţional cu evitarea efortului fizic mare şi mediu, în acest sens fiind şi concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 213/E din 20.01.2011 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală (fila 104 dosar judecătorie).
Faţă de împrejurarea că părţii civile i-a fost afectată integritatea fizică şi psihică urmare a activităţii culpabile a inculpatului, având în vedere gradul de invaliditate în care a fost încadrată, gravitatea şi intensitatea suferinţelor la care a fost supusă, aspecte ce rezultă atât din operaţiile chirurgicale încercate, cât şi întinderea în timp a acestor suferinţe, faţă de alterarea aspectului fizic – mers în cârje cu sprijin antebrahial, orteză genunchi drept, inegalitate de lungime membre inferioare, hipotrofie la nivelul gambei drepte, cu relieful musculo-cutanat deformat datorită multiplelor cicatrici de culoare alb-violacee, lipsa de ţesut muscular pe faţa externă şi internă a gambei – ceea ce împiedică victima – tânăr de 23 de ani – să ducă o viaţă normală specifică vârstei, acordarea daunelor morale în cuantum de 392.060 lei, cât a fost stabilit de judecătorul fondului, este pe deplin justificată.
Între motivele de recurs, partea civilă a solicitat acordarea unei prestaţii periodice de 700 lei începând cu data pronunţării hotărârii şi până la încetarea incapacităţii.
Pentru această cerere, partea civilă nu a făcut dovada încadrării în muncă şi a veniturilor obţinute anterior accidentului, în funcţie de care instanţa să poată aprecia asupra producerii unui prejudiciu real, cert, actual, ca atare nu poate obliga la desdăunare cu echivalentul salariului pe care l-ar fi încasat pe perioada de timp cât a fost şi este în imposibilitate de a se încadra în muncă datorită infracţiunilor săvârşite de inculpat.
Aşa cum rezultă din actele de la dosar, atât în fază de urmărire penală, dar şi în faţa instanţei de judecată, partea civilă a suportat cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat (filele 28-29 dosar curte), ca atare este îndreptăţită la acoperirea lor prin obligarea asigurătorului de răspundere civilă.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti, partea civilă P.D., asigurătorul împotriva sentinţei penale nr. 164/2.05.2011 a Judecătoriei Zărneşti, pronunţată în dosar nr. 1420/338/2010 ce va fi casată în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei de vătămare corporală din culpă reţinută în sarcina inculpatului, achitarea acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, modul de acordare a despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare către partea civilă.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 184 alin. 2, alin. 4 alin. 4/1 Cod penal va dispune condamnarea inculpatului B.B.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată va fi condamnat inculpatul B.B.M. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei şi durata termenului de încercare.
Se va constata că suma de 400.000 lei acordată părţii civile P.D. reprezintă 7930 lei prejudiciu material şi 392.060 lei prejudiciu moral.
Va fi obligat asigurătorul la plata sumei de 1688 lei către partea civilă cu titlu de despăgubiri materiale.
Se va respinge în rest cererea de acordare de despăgubiri materiale.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru motivele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.B.S. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2, art. 192 alin. 3, art. 193 Cod procedură penală.
(Decizia penală nr.895/R din 3 noiembrie 2011 – redactor AM)
