Conform dispoziţiilor art. 257 alin. 2 raportat la art. 256 alin 2 Cod procedură penală, în cazul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la echivalentul lor în bani.
Prin sentinţa penală nr 110 din 18 iunie 2012, Tribunalul Olt, a condamnat pe inculpatul D.I. la 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 257 alin. 1 Cod penal în condiţiile art. 57 Cod penal.
În baza art. 257 alin. 2 Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 15.000 lei
RON.
S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de martorul denunţător P.P.
S-a reţinut că fapta inculpatului constă în aceea că în luna februarie 2010 a pretins martorului denunţător P. P. suma de 15.000 lei lăsând să se înţeleagă că are influenţă pe lângă persoane cu funcţii de conducere din cadrul Spitalului de Urgenţă Slatina şi poate intermedia angajarea martorei P.A.M. pe postul de asistent medical în cadrul Spitalului de Urgenţă Slatina, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 257 Cod penal.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel martorul denunţător P.P. şi inculpatul D.I.
Apelul formulat de denunţător a vizat dispoziţia de confiscare a sumei de bani ce a constituit obiectul infracţiunii de trafic de influenţă, arătându-se că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 6/1 alin 2 şi 4 din Legea 78/2000 privitoare la restituirea sumei de bani către denunţător întrucât denunţarea faptei a avut loc înainte de începerea urmăririi penale, nefiind aplicabile în această situaţie dispoziţiile legale referitoare la confiscare prevăzute de art. 257 alin 2 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr 379/11 12 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dos nr 12/104/2012, a fost admis apelul inculpatului, fiind casată hotărârea penală sub aspectul laturii penale numai în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, sub aspectul modalităţii de executare, în sensul că au fost aplicate dispoziţiile art. 86/1 Cod penal.
Referitor la apelul martorului denunţător, criticile formulate de acesta referitoare la restituirea sumei de bani confiscate, au fost constatate ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a dispus în mod corect confiscarea sumei de 15 000 lei, în raport de prevederile art. 257 alin 2 rap la art. 256 alin 2 Cod penal, potrivit cărora în cazul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la echivalentul lor în bani.
Dispoziţiile art. 6/1 din Legea 78/2000 privind restituirea sumelor de bani nu se aplică în cauză, întrucât dispoziţiile acestei legi privesc o categorie de persoane limitativ prevăzută în art. 1 din Lege, astfel că, neexistând identitate de situaţie juridică nu poate exista nici identitate de tratament juridic, în acest sens fiind şi practica judiciară a ICCJ (decizia 3420/25 06 2007).
Sub acest aspect se observă că a existat într-adevăr o practică judiciară neunitară, unele instanţe dispunând restituirea sumelor de bani către denunţător atunci când fapta a fost denunţată anterior începerii urmăririi penale, invocând în acest sens decizia Tribunalului Suprem nr 3/1973, însă, trebuie menţionat că s-a statuat încă din anul 2002 prin decizia nr 112/07 10 2002 a Completului de 9 judecători că soluţia de restituire a sumei de bani beneficiarilor traficului de influenţă este contrară legii, „referirea din considerentele hotărârii la decizia Tribunalului Suprem nr 3/1973 neputând justifica neconfiscarea sumelor de bani”.
De asemenea, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, prin decizia nr. 59/24.09.2007 pronunţată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispoziţiile art. 6 indice 1 alin. 2 şi 4 din Legea 78/2000 privind nepedepsirea făptuitorului şi restituirea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracţiunii sunt aplicabile numai infracţiunilor prevăzute de legea specială.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de denunţător sunt nefondate, apelul urmând a fi respins în temeiul art. 379 pct. 1 lit b. Cod procedură penală.
(Decizia penală nr 379/11.12.2012 -Secţia penală şi pentru cauze cu minori, rezumat judecător Claudia Lăutaru)
