Legea nr. 215/2001 – art. 68
Primarul nu are calitate procesuală activă pentru a ataca hotărârile unui consiliu local, conform art. 68 din Legea nr. 215/2001 republicată.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ,
decizia nr. 1022 din 17 noiembrie 2005
Prin sentinţa civilă nr. 971 din 7 iulie 2005 pronunţată în dosar nr. 2189/CA/2005 Tribunalul Arad a respins ca nefondată acţiunea reclamantului Primarul comunei B. pentru anularea hotărârilor nr. 18/2005 şi nr. 14/2005 emise de pârâtul Consiliul local B.
Reclamantul a declarat recurs în cauză şi prin decizia civilă nr. 1022 din 17 octombrie 2005 pronunţată în dosar nr. 9325/CA/2005, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea, cu motivarea că potrivit art. 68 din Legea nr. 215/2001 actualizată, care stabileşte principalele atribuţii ale primarului, lit. b prevede că asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local, iar în situaţia în care apreciază că o hotărâre nu este legală, în termen de 3 zile de la adoptare, îl sesizează pe prefect. Rezultă că aceasta este modalitatea prin care primarul poate ataca o hotărâre pe care o apreciază ilegală, prin sesizarea prefectului, care are dreptul, conform atribuţiilor sale, să controleze legalitatea hotărârii, să ceară după caz, revocarea acesteia, sau, dacă nu este revocată, să promoveze acţiunea în instanţa de contencios administrativ, pentru anularea hotărârii.
Prin urmare, aspecte de netemeinicie sau ilegalitate a hotărârilor invocate de recurent atât în acţiune, cât şi în recurs, nu pot fi analizate decât de prefect sau de instanţă la sesizarea acestuia, primarul fiind cel care asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor autorităţii deliberative care este consiliul local, după cum este stipulat în art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
În situaţia dată, rezultă că în mod corect acţiunea primarului, ca autoritate publică, a fost respinsă de prima instanţă, care a analizat şi împrejurarea că nu se justifică nici o motivaţie personală, în baza art. 1din Legea nr. 554/2004, reclamantul nefiind vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim prin nici una din hotărârile atacate, dar aceste aspecte nu aveau relevanţă în raport de inadmisibilitatea acţiunii.
Astfel fiind, deşi în mod greşit prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a primarului, în mod corect a respins acţiunea acestuia, chiar dacă motivarea nu a avut în considerare aspectele enumerate anterior.
